Energie din bătaia vântului: Casa cu elice

Titu Curteanu, din comuna doljeană Dudoviceşti, a făcut un credit de 3.000 de euro pentru a-şi cumpăra o centrală eoliană. Investiţia o va amortiza în şapte ani.

Cine investeşte în proiecte de energie eoliană în România?

Câte turbine eoliene poate avea România?

Bărbatul în vârstă de 32 de ani, angajat în Filarmonica Oltenia din Craiova, a cumpărat un teren aflat la şapte kilometri de Craiova. Cu banii obţinuţi printr-un credit şi-a ridicat acolo o casă. Problemele au început când a încercat să extindă reţeaua de energie electrică până la poartă. Un vecin nu a fost de acord ca firele de curent să treacă prin curtea sa şi timp de doi ani omul nu s-a mutat în casă, aşteptând ca autorităţile să extindă reţeaua.

„M-am gândit ce să fac pentru a avea lumină în casă. Am văzut în Germania o centrală eoliană şi m-am hotărât să-mi fac şi eu. Am făcut un credit în bancă, am mers la o firmă care se ocupă cu aşa ceva şi am cerut toate detaliile. În scurt timp am primit centrala eoliană, panourile fotovoltaice şi o instalaţie de panouri solare cu tuburi vidate pentru încălzirea apei. Sunt convins că 100 de lei pe lună tot aveam de plătit la energia electrică", spune tânărul.

Are mai mult curent decât poate consuma

Toată instalaţia şi-a montat-o singur. Firma de la care a cumpărat-o i-a acordat şi garanţie. Panourile solare au o durată de viaţă de 40 ani. „Cu energia totală disponibilă, de 1.150 KWh, reuşesc să alimentez un televizor, un calculator, o maşină de spălat, 15 becuri economice, un frigider şi pompa de apă. Ca să consum tot curentul, uneori las becurile aprinse toată noaptea. Îmi place să văd cum se mişcă morişca", spune angajatul Filarmonicii Oltenia. Specialiştii afirmă că sistemul eolian nu are dezavantaje, în afara costului ridicat.

„Nu prea există dezavantaje. Practic, curentul electric este luat din vânt şi din soare. Nu poluează, aşa că nu văd de ce ar fi probleme", spune Marius Vlădoiu, directorul unei firme de profil din Balş. De la an la an, reprezentanţii companiilor care vând instalaţii eoliene au mai mulţi clienţi. „Oamenii cer investiţia cea mai mică, ţinând cont că nu au bani de irosit. Investiţia se amortizează într-un interval de până la şapte ani. Sistemul poate fi instalat în orice zonă. Avem cam zece clienţi pe săptămână", explică Vlădoiu. Din păcate, Guvernul a promis că va sprijini astfel de investiţii, dar nu a mai elaborat normele legislative prin care urma să suporte o parte din costuri, subliniază investitorul din Balş.

Mai întâi soarele, apoi vântul

Energia eoliană se obţine ­printr-un procedeu simplu, aflat la îndemâna oricui. Primul pas constă în instalarea unei turbine în vârful unui turn înalt. Acesta poate fi amplasat în orice zonă, de la acoperişul unui bloc până la un câmp de la marginea oraşului. O locuinţă cu trei camere, cu baie şi bucătărie, este deservită de o turbină eoliană de mică dimensiune şi de un furnizor electric. „Primul pas pentru a obţine o astfel de energie presupune realizarea unui proiect pentru a putea obţine autorizaţie de construcţie. După aceea, se instalează stâlpul şi cam ăsta e tot efortul. Noi îi sfătuim pe oameni, în această perioadă, să îşi pună panouri fotovoltaice pentru soare, iar la toamnă să pună şi turbina eoliană. Unii nu au banii suficienţi pentru a putea face toată investiţia de la cap la coadă", explică Marius Vlădoiu.

Acesta spune că interesele economice au împiedicat dezvoltarea parcurilor eoliene, care ar genera automat costuri mai mici pentru consumatorii de energie: „Deşi reprezintă energia viitorului, energia eoliană nu este preţuită aşa cum s-ar cuveni. Statul, în loc să elaboreze normele şi să dea certificatele despre care s-a tot vorbit, bate pasul pe loc."

În 2009, conducerea Consiliului Judeţean Dolj a anunţat că va înfiinţa, în zona comunelor Mischii şi Gherceşti, primul parc eolian din acest judeţ. „Avem promisiuena că acolo se va ridica un parc eolian cu 20 de instalaţii de acest gen. Judeţul Dolj şi zona de Dunăre este a doua regiune din România din punct de vedere al curenţilor şi al vânturilor", explică Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

Lipsa unor reglementări clare întârzie dezvoltarea sectorului energiei alternative în România. Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nu a reuşit până acum să aducă modificări la Legea 220/2008 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie electrică din surse regenerabile. Mai mulţi oameni de afaceri cunoscuţi au renunţat la ideea construirii unui parc eolian. „Gigi Becali a fost unul dintre cei care au cumpărat terenuri în Dobrogea. El a vrut să investească într-o astfel de afacere. Ştia că acolo există zone cu potenţial eolian, însă acum s-a hotărât să vândă totul. A văzut că noile norme nu au mai intrat în vigoare din 2008, aşa cum era prevăzut, aşa că a renunţat la investiţie", spune investitorul Marius Vlădoiu.

Potrivit Asociaţiei Producătorilor de Energie Eoliană din România, în iunie 2008 în ţara noastră existau aproximativ 30 de turbine eoliene, cu o capacitate totală sub 10 megawaţi pe oră. Prin acordul de la Kyoto, România s-a angajat ca până în 2020 să aibă 20% din totalul energiei consumate din surse regenerabile. Acest lucru înseamnă că ar trebui să obţinem câteva mii de megawaţi pe oră din energie eoliană, solară, geotermală şi biomasă.

Plusuri şi minusuri

Pretabilă pentru aplicaţiile de anvergură redusă, energia eoliană are mai multe avantaje şi dezavantaje, relevă site-ul Greensource.org. Printre avantaje se numără emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră, faptul că nu se produc deşeuri, costurile reduse pe unitate de energie produsă şi costurile reduse de scoatere din funcţiune. Principalele dezavantaje ţin de sursa energetică relativ limitată (vântul nu bate mereu cu aceeaşi putere), precum şi poluarea "vizuală" şi sonoră. În plus, instalaţia necesită un teren liber pentru amplasare şi există riscul unor distrugeri în timpul furtunilor, dacă vântul atinge o viteză foarte mare.