DEZBATERE Pe tine te hărţuiesc recuperatorii de credite? Specialiştii îţi explică cum să scapi de cămătarii legali. Psihologii: „Sunt nişte călăi care ne ţin securea deasupra capului“
0
Cazul fetiţei de 9 ani, din Cluj, terorizată de recuperatorii unei bănci pentru că părinţii nu erau acasă să răspundă la telefon, a deschis Cutia Pandorei. Forumurile sunt pline de dramele românilor care trăiesc cu frica recuperatorilor de credite. Avocaţii spun că aceste firme nu sunt limitate de nicio reglementare legală, însă pot intra sub incidenţa Protecţiei Consumatorului.
Criza financiară a adus cu sine şi creşterea explozivă a numărului românilor care au intrat, mai devreme sau mai târziu, în imposibilitate de plată. Din cauza micşorării lefurilor sau chiar din cauza pierderii locului de muncă, tot mai mulţi oameni nu au mai putut să-şi achite ratele către bănci. Cum era de aşteptat, firmele de recuperare au apărut ca ciupercile după ploaie, foarte multe credite bancare fiind preluate de aceste firme.
adevarul.ro deschide o dezbatere pe o temă pe cât de fierbinte, pe atât de controversată. Clienţii care au probleme cu acoperirea creditelor se plâng tot mai mult de abuzuri făcute de agenţii firmelor de recuperare care, de cele mai multe ori, nu sunt oameni calificaţi economic, ci studenţi cu job-uri part time.
Un aspect foarte dezbătut pe forumuri este situaţia în care oamenii se trezesc cu propriri de salariu, fără însă să primească o sentinţă judecătorească definitivă care să demonstreze dreptul firmelor de recuperare de a lua banii. Mai mult decât atât, există oameni care se plâng că proprirea a fost făcută pe tot salariul şi nu doar pe o treime din salariul net, aşa cum prevede legea.
Proprire abuzivă pe salariu
„Tatăl prietenei mele a luat un credit de nevoi personale acum vreo 3 ani (10.000 euro , în jur la 32.000 lei pe atunci). Au plătit până la sfârşitul lui 2009, după care nu au mai putut plăti (prietena mea cu tatăl ei). Aveau o rată de 800 lei pe lună, dar au rămas fără serviciu amândoi. După neplata a 6-7 luni consecutive, banca a vândut creditul unei firme de recuperare (asta prin iunie 2010). Prin octombrie 2010, tatăl ei s-a angajat (1.200 lei/luna ). Firma îi virează banii pe card, iar banca sustrage toţi banii pentru firma de recuperare respectivă. Tot ce ştiu eu în acest moment este doar asta: i-am spus să-i zică tatălui ei să facă plângere la Protecţia Consumatorului pentru că ce face banca sau firma de recuperare este un abuz. Nu poate să-i sustragă toţi banii din care ar trăi, plăti impozite la stat, curent... etc. Eu ştiu undeva de maxim de 35% din veniturile totale, atât ar putea sa-ţi ia, conform legii. (publicat pe 3 februarie 2011 pe www.forum.softpedia.com).
publicat pe 3 februarie 2011 pe www.forum.softpedia.com
Terorizaţi de agenţii de recuperare
„Avem şi eu, şi soţul meu carduri de credit de la Cetelem. Din februarie 2009, patronul chinez la care lucrăm ne-a diminuat substanţial veniturile. Din această cauză şi pentru faptul că mai avem şi alte credite, nu am mai putut achita integral sumele minime de plată înscrise în extrasele de cont ale Cetelem. Din martie 2009, până în prezent am primit zeci de telefoane care mai amiabile care mai ţipate, zeci de mesaje de ameninţare pe telefon. Îmi spuneau că dacă nu vom plăti vor veni recuperatorii să ne ia bunuri mobile şi imobile, au sunat la vecini, la serviciu. Când soţul meu i-a explicat unei persoane de la Cetelem că dacă mai sună la serviciu s-ar putea să ne pierdem joburile şi să nu mai avem de unde plăti, au spus că nu-i interesează, banca trebuie să-şi recupereze datoria pe orice fel de căi“.
S-au sinucis din cauza creditelor
„Am avut un caz în care debitorul Cetelemului s-a sinucis. Au sunat în repetate rânduri, le-am explicat de fiecare dată că nu mai este salariatul nostru, că este decedat. Aceste persoane care tot sunau, probabil nu comunicau între ele şi sunau iar şi iar. Cred, fără echivoc, că politica de recuperare a datorillor de către Cetelem se numeşte hărţuire şi încercarea de a îndatora creditorul pe viaţă“. (Mesaj scris de Daniela Filip din Oneşti judeţul Bacău pe 21 iulie 2009 către site-ul www.urbaniulian.ro)
Cazul unei persoane care să ajungă la măsuri extrem de disperate din cauza banilor datoraţi către bănci nu este singular reamintim de drama ieşeanului Ioan Sadici (37 de ani), din Valea Lupului, care a fost găsit spânzurat, pe 2 octombrie 2009, de un stâlp din vie.
Bărbatul era patronul unei firme de construcţii şi ar fi avut probleme financiare. Potrivit vecinilor, firma acestuia era în pragul falimentului, iar el nu-şi mai putea plăti ratele lunare de 6.500 de lei. Mai mult, firmele de leasing au recuperat trei maşini de la Ioan Sadici după ce acesta nu şi-a mai putut plăti ratele. Bărbatul era căsătorit şi avea doi copii.
Avocat: „Firmele de recuperare, greu de oprit“
Specialiştii juridici susţin că problema abuzurilor făcute de agenţii firmelor de recuperare este greu de controlat în condiţiile în care, în momentul în care creditul bancar este dat în cesiune firmelor de recuperare de către bănci, aceste companii ies de sub incidenţa reglementărilor Băncii Naţionale Româneşti.
„Din păcate, limitările legale nu prea există, firma de recuperare având mandat de a recupera banii datoraţi. Odată ce creditele intră în cesiunea acestor firme şi ies de sub umbrela BNR-ului, aceste firme se comportă cu adevărat ca nişte recuperatori“, a declarat, pentru adevarul.ro, avocatul Irina Sorescu, unul dintre cei care au reprezentat în instanţă mai multe grupuri ale clienţilor nemulţumiţi ai unor bănci.
Sorescu susţine că problema cea mai mare este a penalităţilor pe care aceste firme le aplică într-un timp foarte scurt şi, de multe ori, exagerat de mari. Felul în care suma datorată devine tot mai mare, într-un timp tot mai scurt ţine şi de transparenţă. Potrivit avocatei, firmele de recuperare nu sunt destul de transparente cu clienţii avizaţi.
„Nu există lege care să controleze recuperarea unei creanţe, singura modalitate este codul civil, care reglementează însă doar executarea silită. Aceşti agenţi merg foarte mult pe intimidare şi presiune, de multe ori, fără să aibă susţinere cu documente. Chiar dacă banca a cesionat creditele, clienţii sunt în continuare consumatori, deci se pot adresa ANPC-ului. Problema este că ei nu vor putea, cel mai probabil, demonstra aceste ameninţări, ele fiind făcute într-un mod controlat. Mai există şi problema în care clienţii fac înţelegeri pentru a plăti diverse sume şi a nu mai fi executaţi siliţi. Oamenii plătesc crezând că acoperă creditul, dar de fapt ei plătesc doar penalităţile, foarte mari”, conchide Irina Sorescu de la firma de avocatură Piperea şi Asociaţii.
ANPC: „Nu este o problemă nerezolvabilă. Oamenii trebuie să se adreseze Protecţiei Consumatorului“
Reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) sunt de părere că problema presiunii şi a ameninţărilor pe care agenţii firmelor de recuperări de creanţe le aplică nu este de nerezolvat.
Mai mult decât atât, pornind tocmai de la cazul fetiţei din Dej care demonstrează că familia a avut câştig de cauză în instanţă, consumatorul are tot dreptul de a face plângeri dacă consideră că este cazul.
„Oamenii ar trebui să apeleze la noi, aşa cum este firesc având în vedere că sunt consumatori. Povestea cu recuperatorii de credite neperformante se întâmplă relativ recent, de circa doi ani, este normal să nu există o reglementare nişată pe această problemă. Însă, există reglementări cum ar fi pe partea de informare, ca Ordonanţa de Urgenţă 50/2010 care spune că trebuie să existe transparenţă în relaţia cu clientul, dar şi altele, care pot fi folosite în avantajul consumatorilor”, a declarat Monica Pretorian de la biroul de presa al ANPC.
Pretorian a sfătuit ca oamenii să nu ezite să se orienteze către ANPC, fie şi că este vorba de o măsură preventivă.
„Este mai grav decât agresiunea în sine!“
Psihologii susţin că un astfel de comportament este extrem de periculos şi poate duce chiar la suicid. „Este mai grav decât agresiunea în sine, deoarece presiunea este foarte mare pe capul acestor oameni. Dacă în cazul agresiunii în sine, există tratament, în cazul psihologic, care este o problemă care nu poate fi controlată, rezistă cine este mai puternic. Aceşti recuperatori sunt precum un călau care ţine securea deaspura capului şi oamenii pot reacţiona diferit în funcţie de experienţele de viaţă acumulate. Unii pot rezista, însă în cele mai grave cazuri se poate ajunge şi la suicid“, a explicat psihologul Ciolu Eliza.
Ce poate face clientul
1. În situaţia în care consideră că procedurile nu au fost transparente, penalităţile au fost prea mari sau orice altă nedreptate, consumatorul poate oricând depune o plângere la ANPC
2. În cazul în care s-a ajuns la executare silită, singura variantă a consumatorului este de a apela la instanţele judecătoreşti prin recus la decizie
3. Orice relaţie dintre firma de recuperare şi client trebuie să fie transparentă şi trebuie să se ţină printr-o corespondenţă.
Câţi dintre cei care au făcut un credit bancar ştiu că există un cod de conduită al recuperatorului? Pe site-ul oficial al Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale există un document (redat mai jos integral) în care se specifică care sunt atribuţiile, dar şi limitiele unui angajat al firmelor de recuperare de creanţe.
Astfel, potrivit codului de conduită:
- Apelurile telefonice trebuie efectuate în orice moment şi în orice loc, atâta timp cât nu îi vor aduce neplăceri debitorului, respectiv în zilele de lucru, între 07.00 şi 19.00. Dacă nu se poate lua legătura cu debitorul în intervalul orar de mai sus, apelurile telefonice pot fi efectuate în celelalte zile ale săptămânii, dar numai între 00.08 şi 20.00.
- Frecvenţa convorbirilor telefonice cu debitorul nu trebuie să reprezinte un factor perturbator pentru acesta, şi nici să ia forma unei hărţuiri.
- Vizitele către debitori în alte locuri decât la domiciliul acestora trebuie efectuate astfel încât să protejeze dreptul la intimitate al debitorului. Astfel de vizite pot fi întreprinse doar dacă nu se cunoaşte locul de reşedinţă al debitorului sau dacă debitorul nu poate fi contactat la adresa de domiciliu.
AMCC (Asociaţia de Management al Creanţelor Comerciale) a fost infiinţată în anul 2007 la iniţiativa companiilor Coface, Eos Ksi şi Creditreform şi în prezent reuneşte 11 membri. AMCC este membru cu drepturi depline în F.E.N.C.A., Federaţia Europeana a Asociatiilor Nationale de Colectare, forul suprem de reglementare a profesiei la nivel European.
Se încarcă comentariile...
