Copiii cu deficienţe mintale şi-au făcut site

Merge cruciş şi greoi. Din când în când, se sufocă şi trage puternic aer în piept. De-abia vede lumina. Peste ochii ei albaştri s-a aşternut de mult o pată mare de ceaţă. Când îi ţine

Merge cruciş şi greoi. Din când în când, se sufocă şi trage puternic aer în piept. De-abia vede lumina. Peste ochii ei albaştri s-a aşternut de mult o pată mare de ceaţă. Când îi ţine închişi, când îi deschide clipind des. Priveşte pierdut. Oana este în clasa a VII-a. Nu va putea niciodată să scrie sau să citească, nici măcar "mama" sau "Oana", numele ei. Este grav bolnavă, dar nu mai este singură acum. Învaţă la şcoala Specială nr. 2 din Capitală, alături de alţi 143 de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 16 ani.
Când s-a născut, mama nu a vrut să o mai ţină, aşa că a aruncat-o la gunoi, într-un tomberon. S-a chinuit înfometată şi fără aer, prin mizerie şi resturi de mâncare. Au găsit-o aproape sufocată. De atunci, cu greu mai scoate un cuvânt, cu greu mai merge. Suferă de deficienţă mintală severă. ştie să facă pe caiet doar liniuţe şi foarte greu reuşeşte să scrie o literă, numai dacă are un model în faţă. "Da... cânt, o să cânt azi, da... la serbare", spune Oana. La şcoala Specială a fost, recent, sărbătoare. Copiii şi dascălii au lansat site-ul instituţiei. Ei au prezentat şi o expoziţie cu ouă de Paşte încondeiate, iepuraşi confecţionaţi din hârtie, flori şi pomi înfloriţi. Unii dintre ei suferă de autism, epilepsie, paralizie facială, sindromul Down, scolioză. Alţii au tulburări grave de limbaj şi de comportament, afecţiuni ale coloanei cerebrale şi toracice, afecţiuni neurologice şi endocrinologice. Au fost abandonaţi de părinţi sau provin din familii sărace şi destrămate, sunt crescuţi de bunici. Mulţi dintre ei sunt copii ai străzii, luaţi de diferite ONG-uri şi şcolarizaţi. Părinţii le sunt despărţiţi sau se află în puşcărie. La şcoală, stau de dimineaţa până seara, mănâncă, îşi fac temele... Atunci când nu pot învăţa după manual, se trece la un program individual de studiu. Cei cu probleme grave sunt câte 4, 6 în clasă. "Eu iubesc cărţile de religie, spune Vali, 15 ani. Nu îmi e greu fără părinţi, n-am nevoie de ei. Am învăţat să mă descurc şi singur. Vreau să mă fac şofer de basculantă, rotesc roata aia, ştiu să basculez". Vali este un copil instabil şi violent. În momentele de criză, ţipă, se tăvăleşte, plânge până nu mai poate. Nu-şi ştie părinţii, nici măcar nu sunt trecuţi în certificatul lui de naştere. Ionela este în clasa a VII-a şi suferă de nanism. Îţi vine până puţin deasupra genunchilor, iar când aude cuvântul "mama" plânge de fiecare dată.