Cluj: Portret - Traian Andraş, maestrul ceramicii negre

Reîntors după 16 ani din Austria, clujeanul şi-a deschis Atelierul Pandora, unde îşi prezintă lucrările, de la picturi până la vase de ceramică neagră realizate cu tehnica Raku.

Spune că a fost de mic copil o fire mai rebelă, la 14 ani având prima tentativă să plece din ţară. Făcea parte dintr-o asociaţie cu viziuni dure împotriva comuniştilor. „Asta până am fost depistat de securişti. Tot nu ne-am putut noi abţine, dar am fost mai rezervaţi”, povesteşte Traian Andraş, care în 1982 şi-a „legalizat” barba, având o fotografie cu barbă în buletin. Una dintre pasiunile sale este pictura, pe care a descoperit-o de mic.

„Făceam portrete după fotografii din clasele primare. În clasa a IV-a am participat la un concurs naţional de pictură în ulei pe carton, cu tabloul Ţapinarii. Am câştigat menţiune”, povesteşte clujeanul, care a participat la trei expoziţii colective în acea perioadă. „Am fost autodidact aşa că am încercat pastelul, acuarela, cărbunele şi chiar aerograful”, spune Traian.

A învăţat germană

A plecat din ţară în noiembrie 1989, însă din cauza unei noi legi din Austria, a fost întors în Ungaria într-o tabără de refugiaţi ONU. Aici nu a vrut să rămână şi a semnat un act în care declarat că se întoarce de bunăvoie în ţară. „Acasă mi-au făcut deja un dosar pentru spionaj, am avut noroc că a venit revoluţia. Eu aflasem de dosar şi eram hotărât să plec între Crăciun şi Revelion”, povesteşte Traian Andraş. La sfârşitul anului 1990, fuge din nou ilegal. În doar trei săptămâni în Austria, reuseşte să înveţe singur limba germană.

„În afară de bună ziua, nu ştiam nimic. Mi-am făcut rost de o carte cu exerciţii şi gramatică. Timp de trei săptămâni, de dimineaţa de la 5, până seara la 11 exersam în continuu”, povesteşte clujeanul. Între timp era vizitat de către cei de la forţele de muncă pentru a vedea cum a evoluat şi dacă poate să-i găsească ceva de lucru. „Când m-au văzut, nu le-a venit să creadă că nu am făcut germană la şcoală. I-am dus în cameră şi când au văzut caietele şi tabelele pe pereţi, m-au crezut”, povesteşte clujeanul.

Înspre graniţa cu Elveţia

După trei zile, i-au găsit loc de muncă. A stat în probă două săptămâni ca mecanic la o firmă de transporturi, dar între timp în regiunea respectivă s-a dat un ordin prin care le interzicea angajarea străinilor până la scăderea şomajului. „Un fost ucenic de-al meu de la Electronica Industrială, unde eram şeful Atelierului Prototipuri, m-a chemat în zona în care era el, la 10 minute de graniţa cu Elveţia. Acolo mi-am găsit un loc de muncă la un atelier de tinichigerie şi hidroizolaţii şi acolo am rămas 16 ani”, spune Traian Andraş. 

A furat meseria de ceramist

În anii ’80, la Cluj urmează studiile Şcolii de Arte Populare, Secţia Lemn-Metal. „Eram în aceeaşi clădire în care erau şi ceramiştii şi alte secţii. Acolo am luat primele noţiuni de ceramică. Deşi am lucrat puţin în ceramică, practic am furat meserie. Când am ajuns în Austria m-am întâlnit cu o ceramistă. Am ajutat-o să-şi realizeze expoziţiile, iar în paralel mai lucram şi eu. Am avut o încăpere a mea, iar ea când mi-a văzut lucrările mi-a spus că aş putea lucra şi eu pentru mine”, povesteşte clujeanul. 

Reîntors în ţară în 2006, se apucă de extinderi la locuinţă, iar în timp îşi pregăteşte şi deschiderea unui atelier propriu, Cutia Pandorei, situat pe strada Teleorman. Prima sa expoziţie a inaugurat-o în urmă cu o lună.


Profil
Născut: La 25 iulie 1953, în Cluj-Napoca
Studii: Liceul Industrial de Construcţii de Maşini, Şcoala de Arte Populare
Meserie: Ceramist, pictor
Familie: Căsătorit, are două fete

Ce-i place

„Toată lumea are o păsărică, eu am un stol”, glumeşte Traian Andraş. Îi place să pescuiască, să meargă la teatru şi să asculte jazz. Îi place să proiecteze şi să construiască lucruri, când era Electronica Industrială, a realizat un cart de la zero, pe care l-a condus la un concurs naţional.

Ce nu-i place

„Sincer să fiu, nu ştiu să fie ceva ce nu-mi place. În afară de minciună, pe care o detest. Nu-mi place ideea de a cataloga repede un anumit lucru prin cuvintele nu pot sau nu ştiu. Şi mai ales «Nu vreau», aşa ceva nu este în dicţionarul meu”, spune Traian Andraş.

De unde numele „Cutia Pandorei” ?
Eram chiar după Revoluţie. O colegă a soţiei ne-a spus că dacă tot facem de toate de la scobitori la avioane, să-i spunem „Cutia Pandorei”. Noi am zis că o să-i zicem „Noua Cutie a Pandorei”, pentru că nu are lucruri rele înăuntru.

Ce se găseşte în atelierul dumneavoastră ?
Vrem să promovăm un pic tipul acesta de ceramică neagră, realizată prin tehnica japoneză Raku. Din cauza tehnologiei şi a materialelor care se folosec, tot ceea ce este glazurat pe obiect rămâne culoarea respectivă, restul devine negru. Un negru mat, specific pentru atelierul nostru.

Citeşte şi ce părere are Traian Andraş despre Cluj.