"Castig de doua-trei ori mai mult decat un profesor de varsta mea"

Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti si al unui master de doi ani in Relatii Internationale, Gabriel Tene a refuzat sa se angajeze ca profesor debutant intr-o unitate

Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti si al unui master de doi ani in Relatii Internationale, Gabriel Tene a refuzat sa se angajeze ca profesor debutant intr-o unitate scolara sau cercetator la un institut, ocupatii pentru care ar fi fost platit cu salarii intre 3 si 4,5 milioane de lei. Tanarul a preferat sa lucreze la unul din sex-shop-urile aparute in ultimii ani in centrul Capitalei, acest "job" asigurandu-i insa un salariu minim de cel putin 300 de dolari, care poate ajunge pana la 500 de dolari, in functie de vanzari. "Unii dintre fostii colegi au inceput sa rada cand le-am spus cu ce am ajuns sa ma ocup. Apoi nu le-a venit sa creada cand au auzit cu cat sunt platit. Pana la urma, au inteles si ei ca este un job ca oricare altul si acum nu mai sunt luat peste picior", explica Gabriel, el angajandu-se la sex-shop in vara, dupa ce a terminat master-ul si a trebuit sa plece din caminul studentesc. De cand a venit la facultate in Bucuresti, a fost nevoit sa se angajeze ca distribuitor de cosmetice, paznic, chelner, joburi care nu aveau nici o legatura cu ce invata la cursuri, dar care ii asigurau banii de buzunar si chiria la camin. "Cand m-am mutat in oras, la apartament, a trebuit sa platesc chiria in avans pe trei luni, asa ca nu am mai stat pe ganduri cand mi s-a oferit ocazia asta. Visam sa fiu consilier sau functionar in vreun minister, in fond pentru asta m-am pregatit, dar posturi din astea se vaneaza cu pile, timp si bani. Eu nu dispuneam de nici una, asa ca am optat pentru sex-shop. Atunci l-am considerat un loc de munca temporar, pentru ca nu puteam sa stau acasa degeaba si m-am bucurat ca magazinul este la doi pasi de facultate, de Biblioteca nationala si Biblioteca Centrala Universitara. Dupa ce ies din tura, merg si ma documentez pentru ca vreau sa ma inscriu la doctorat", povesteste tanarul, care pregateste un studiu despre relatia Romaniei cu organismele euroatlantice. Gabriel s-a obisnuit deja cu stresul zilnic provocat de zecile de clienti carora trebuie sa le explice "ce poate sa faca si cu ce este dotat" fiecare model de vibrator, papusa gonflabila sau vagin artificial. "Cel mai tare a fost un sadomasochist, trecut de cincizeci de ani, care mi-a spus ca vrea sa comande niste costume de piele cu tot felul de chingi, in care sa fie legat pana si la degetul mic de la picior, o zona foarte erogena pentru el". Prietena lui, Corina Gheorghiu, lucreaza de asemenea intr-un domeniu care nu are nici o legatura cu specializarea obtinuta de ea dupa patru ani de studii, la Facultatea de Chimie. Corina nici macar nu s-a prezentat la vreun concurs sau interviu pentru posturile de profesoara de chimie sau laboranta, pentru ca inca din anul III de facultate ea s-a angajat, pe baza cunostintelor de limba engleza dobandite in liceu. Ea este "operator de telemarketing" la o firma britanica, ce si-a transferat o parte din activitati in Romania, pentru mana de lucru ieftina. Corina vorbeste in fiecare zi la telefon cu aproximativ 100 de englezi, incercand sa ii convinga sa accepte sa-si investeasca banii in actiunile oferite de o renumita firma de brokeraj din Londra. Dupa doi ani de "meserie", Corina a ajuns sa castige de la 300 pana la 550 de euro pe luna, in functie de depasirea "targetului" de englezi convinsi. Cei doi tineri, ce provin din doua familii modeste din Ploiesti si Slobozia, sunt constienti ca, desi castiga cu mult peste salariul mediu pe economie, joburile care le asigura traiul in prezent nu le ofera insa si o perspectiva pe termen lung. Vor sa intemeieze o familie cu copii, sa isi cumpere o casa, care sa fie numai a lor. Veniturile lor lunare le-ar permite, teoretic, angajarea unui credit pentru o locuinta, dar cea mai mare parte a banilor castigati de ei sunt platiti de patroni "la negru", salariul oficial fiind numai cu putin peste minimul pe economie. Gabriel si Corina spun ca accepta pentru moment sacrificarea carierelor pe care le-au visat, deoarece piata muncii din Romania nu le ofera prea multe alternative pentru o viata decenta.