Sarmaua - factor de progres si civilizatie

Daca pe undeva, prin lume, exista un templu dedicat vreunui zeu bucatar, acesta nu se poate sa fi fost cioplit din altceva decat dintr-un munte de sarmale. La piramidele in care merita sa astepte masa

Daca pe undeva, prin lume, exista un templu dedicat vreunui zeu bucatar, acesta nu se poate sa fi fost cioplit din altceva decat dintr-un munte de sarmale. La piramidele in care merita sa astepte masa vesnica faraonii artei culinare, trebuie ca sclavii au tot carat, pe butuci, cazane uriase in care clocoteau aceleasi sarmale. Bine, bine s-ar putea imagina si un edificiu alcatuit din piftie de curcan, elastic si rezistent la cutremur, dar vai, atat de sensibil la incalzirea globala si capriciile vremii. Sau o vila modernista, bricolata din acele fineturi frantuzo-italienesti, cu nume greu de pronuntat si gusturi greu de simtit, dar care arata atat de bine in farfurie, ca-ti vine sa le asezi in vitrina, nu in stomac. Sarmaua, in schimb, are gust si buchet, alcatuit savant din usturoi, piper si alte mirodenii, peste care troneaza grasimea de porc, dar si lizina, aminoacidul esential care da savoare carnii de vita si supelor la plic. Insa trucurile folosite de fabricantii de concentrate alimentare nu merg si in cazul sarmalei. Proteina animala, element indispensabil unei vieti sanatoase, are locul ei in mijlocul compozitiei de sarmale. Ai putea, altfel, sa-ti iei toate caloriile necesare doar din fripturi, dar ar fi ca si cum ai arde benzina de avion in motorul drujbei de lemne. Iata de ce, alaturi de carnita de porc, sarmaua mai cere si orez, sursa de carbohidrati si energie. Si ca lipidele de care vorbeam sa nu aduca doar colesterol "rau", inventatorul sarmalei le-a invelit in foaia de varza, o sursa ideala de fibre vegetale, ce usureaza digestia, contribuind in plus si cu ceva vitamina C. Astfel, sarmaua a devenit alimentul ideal, unul dintre putinele in care se regasesc in proportii echilibrate toate principiile nutritive necesare omului. Si atunci, de ce o "combat" medicii si o injura, a doua zi dupa chef pacientii? De ce pe lista de cumparaturi, dupa ingredientele pentru sarmale se trec imediat bicarbonatul si scobutilul? Vinovata pentru problemele create de sarmale nu e calitatea, ci cantitatea acestora. O portie din acest aliment complet n-ar trebui sa cuprinda mai mult de una, daca e mai mare sau, daca sunt mai mici, doua sarmale. Pai, se poate imagina chef fara sase, hai, zece sarmale de caciula? De aceea, pe masura ce lumea evolueaza, e nevoie si de rafinarea sarmalutei. Probabil vom vedea, in curand, in marile restaurante, o sarma cu putin sos in mijlocul unui aranjament "floral", decupat de "le chef" din foi de varza acra. In viitor, sarmaua, la cat costa azi o tomografie si un pansament gastric, ori va fi singura, ori nu va fi deloc.