Os la plic. Care sunt soluţiile moderne în caz că ai nevoie de implant dentar şi ce analize medicale sunt obligatorii

Aproape jumătate din pacienţii cărora le lipsesc unul sau mai mulţi dinţi şi au nevoie de implant dentar nu au suficient os pentru aceste proceduri. Tehnologia de ultimă oră oferă soluţii inovatoare: de la os recoltat de la pacient, până la cel de substituţie sau dezvoltat în laborator.

Implanturile dentare reprezintă, la ora actuală, cea mai bună şi durabilă soluţie pentru pacienţii cărora le lipsesc unul sau mai mulţi dinţi, medicii deja având la activ foarte multe cazuri rezolvate cu succes. Dacă unele contraindicaţii, precum fumatul şi diabetul, au fost eliminate în timp, cel mai mare obstacol întâmpinat de persoanele care necesită o astfel de intervenţiei este cantitatea insuficientă de os, care să  susţină implantul. În aceste cazuri, tehnologia oferă soluţii inovatoare: os recoltat de la pacient, os de substituţie, prelevat de la cadavre umane sau de la animale, sau os sintetic, dezvoltat în laborator. Odată rezolvată această problemă, un implant poate rezista şi o viaţă de om.

După extracţia dentară, osul „se atrofiază”

Implantul dentar este o piesă de titan, cel mai adesea sub forma unui şurub, care serveşte ca înlocuitor pentru rădăcina unui dinte natural care lipseşte. Plasarea se face după ce locul extracţiei s-au vindecat sau imediat după extracţie, printr-o intervenţie chirurgicală nu foarte complicată. După un timp, necesar integrării în os, implantului i se ataşează o altă piesă metalică, numită bont protetic, deasupra căreia medicul poate plasa coroana, puntea sau proteza care va înlocui dintele sau dinţii lipsă. În general, orice persoană căreia îi lipsesc dinţi poate beneficia de un tratament cu implanturi dentare, cu condiţia să aibă suficient os care să susţină implantul.

Din păcate, în foarte mult cazuri, este nevoie de soluţii fix pentru această lipsă de os.

„Din experienţa mea, şi am 13 ani de implantologie, între 30% şi 40% din persoanele care se adresează pentru implant nu au suficient os. Iar în acest caz, nu poţi pune un implant de dimensiuni suficiente. Care este cauza acestui fenomen? După extracţie, osul în care stă dintele se atrofiază. Se pierde cam 60% din înălţimea crestei, ceea ce este foarte mult”, explică dr. Mircea Stăpânoiu, medic stomatolog în cadrul clinicilor Biodent.

În aceste cazuri, când nu există suficient os,  există o serie de alternative: os recoltat de la pacient, varianta ideală, sau substituţie de os de la cadavre, inclusiv animale, şi os sintetic, dezvoltat şi prelucrat în laborator. „Sunt câteva locuri specifice de unde se poate recolta os de la pacient, fie din gură, fie de la şold, din creasta iliacă, dar ideal ar fi să se recolteze din gură. Totuşi, şi aici sunt nişte riscuri de afectare a unor nervi. Rezultate foarte bune s-au obţinut însă cu substitutele de os – os uman prelevat de la cadavre sau os de porc, os de cal, care sunt disponibile comercial, la plic, sub formă de rumeguş de os sau sub formă de blocuri. Osul respectiv trebuie irigat cu sânge”, adaugă medicul Mircea Stăpânoiu. 

Analizele obligatorii înainte de implant

Orice intervenţie suplimentară pe lângă inserţia implantului în os prezintă nişte riscuri supliementare, mai ales dacă pacientul are nişte deficienţe organice. De aceea, înainte de procedură sunt necesare o serie de investigaţii obligatorii: o hemoleucogramă completă, măsurarea glicemiei, nivelul colesterolului şi al lipidelor, pentru a vedea dacă există risc de ateroscleroză.

Fumatul şi diabetul s-au numărat, iniţial, printre principalele contraindicaţii, însă, în timp, au fost revizuite. „Pot spune că am cazuri de pacienţi fumători, cărora implanturile le rezistă de 8-10 ani, în  condiţii foarte bune, fără retracţii. Este important ca un fumător să renunţe la fumat în perioada în care se face osteointegrarea. Problema, atât la fumători, cât şi la diabetici, este afectarea capilarelor mici, constricţia acestora. Cum osul nu are vase de sânge care să îl irige, dacă este afectată circulaţia de tip capilar, nu are cine să repare osul. La fel şi în cazul diabetului, care este cunoscut că provoacă modificări ale peretelui vascular. Însă dacă diabeticii reuşesc să îşi menţină nivelul glicemiei 150 mg este în regulă”, explică medicul stomatolog.

În practica medicală, nu se cunosc cazuri de rejecţie a implantului, care este foarte bine tolerat de organism, spune medicul. „Cât despre limita de viaţă a implantului, nu există aşa ceva. Poate să dureze mai mult ca noi”, conchide dr. Mircea Stăpânoiu.