Supravieţuitoare ale cancerului de sân: „Analizele anuale ne-au salvat viaţa“
0
Cancerul de sân este cel mai des întâlnită formă de cancer la femei. În fiecare an, în România, apar 8.000 de cazuri noi, cele mai multe în faze avansate de boală. Depistat în fază incipientă cancerul de sân se poate vindeca printr-un tratament corect. Impactul personal şi social al acestei afecţiuni este însă major, în orice situaţie.
Multe dintre doamnele care au învins cancerul de sân sunt de un optimism care poate părea unora bizar. Dacă însă stai să le asculţi poveştile dramatice înţelegi că toate au ajuns la un nivel de percepţie a vieţii în care nu mai pun preţ decât pe lucrurile cu adevărat valoroase. „Adevărul“ vă prezintă astăzi două dintre poveştile acestor doamne foarte optimiste. Care, în ciuda greutăţilor majore, au îndrăznit să-şi clădească mai departe vieţile, fără să se lase învinse.
„Aveţi o problemă. Un cancer“
Elena este o bucureşteancă de 53 de ani. Obişnuia ca, în fiecare an, ba chiar de două ori pe an să-şi facă analizele medicale. În urmă cu vreo doi ani,în urma unei ecografii, medicul i-a descoperit un nodul la sânul drept, care însă nu părea să fie canceros. Endocrinologul i-a prescris un tratament, pe care însă Elena nu l-a urmat. „Din neglijenţă. Iau cu mare greutate medicamente şi chiar şi acum înghit foarte greu ce trebuie să iau“, spune.
„Anul trecut, într-o seară, era, cred noiembrie, cum stăteam în fotoliu cu laptopul în braţe, mi-am dus instinctiv mâna la sân şi am simţit ceva“. A cuprins-o panica, astfel că şi-a făcut programare la ecograf chiar a doua zi dimineaţa. „Totul a fost o chestiune de zile. Am făcut apoi mamografie şi medicul mi-a spus: Aveţi o problemă. Un nodul şi sunt 80% riscuri să fie cancer. Acela a fost şocul. Eram debusolată pur şi simplu. Nu ştiam cum, încotro s-o apuc şi în ce fel“.
Derulând îndărăt filmul evenimentelor, Elena îşi aduce aminte că, în ultimii trei ani dinaintea diagnosticării, analizele de sânge arătau o uşoară anemie. Care era constantă. „Nimeni nu ştia de ce. Am aflat târziu, de la un medic nutriţionist, că anemia este semn al bolilor neoplazice. Eu nu am ştiut că nu sunt medic, dar medicii ar fi trebuit să ştie. Dacă anul trecut în noiembrie aş fi ştiut ce ştiu acum, poate altfel ar fi stat acum lucrurile“.
Cum nu ştia încotro să o apuce a căutat un medic chirurg, cu toate că ar fi trebuit un medic oncolog. „Nu mi-a spus nimeni lucrul acesta. M-am interesat la o colegă operată înaintea mea. M-am dus la acel medic care mi-a spus c,ă după părerea dânsului, ar trebui să mă operez până în Sărbători, să nu amân şi să nu încep cu zemuri şi alte lucruri de felul acesta“.
Oricum, Elena era hotărâtă să se opereze. „Nu ştiam dacă e cancer sau nu e. Erau 20% şanse să nu fie. N-am vrut să-mi fac biopsie înainte. Am zis: dacă e cancer mă duc şi fac biopsie, dacă nu e, mă duc şi mă îmbăt. A fost cancer. M-am operat pe 10 decembrie, anul trecut. În mai puţin de o lună de când l-am simţit eu, am scăpat de acel nodul. Apoi am căutat medic oncolog“. Râde.
Soţul şi-a apropriat diagnosticul
Pentru că boala a fost depistată la timp, Elena şi-a putut păstra sânul. „Am fost o persoană norocoasă. Sunt o persoană norocoasă“. Diagnosticul a bulversat întrega familie a Elenie, însă, încă o dată a avut noroc. Soţul, despre care Elena spune că este „o persoană minunată“, a ales să-i fie tot timpul alături. „Am început chimioterapia un pic mai târziu decât ar fi trebuit, pentru că am drenat foarte multă limfă. Îmi amintesc că aveam montat un dren după ce mi s-au scos 30 de ganglioni. Îţi iese aşa ca în Star Treck un furtun din spate“, povesteşte Elena râzând.
Chimioterapia i s-a părut lucrul cel mai greu de îndurat. „este un adevărat iad“. Din nou nu a avut informaţii. „N-am ştiut, de pildă, că poţi să-ţi pui cameră, adică un fel de dispozitiv plasat pe o venă din piept pe unde să intre citostaticele“. Era important de ştiut pentru că aceste citostatice i-au distrus venele de la o mână, după 8 şedinţe de chimioterapie. „Mâna dreaptă nu mai poate fi folosită la nimic, nici măcar la luat tensiunea. Ar trebui să se ştie că se pot pune aceste camere“.
Cine ar fi trebuit să spună? În sistemul de sănătate american există aşa-numitul navigator medical care se ocupă de orientarea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer la sân. Victoria Asanache este un astfel de navigator medical care funcţionează la Institutul Oncologic Fundeni din Bucureşti, însă lucrează ca voluntar întrucât la noi meserianu există în nomenclator..„Eu am aflat întrâmplător de la un medic care a venit în chimioterapie şi a întrebat: domnule, de ce nu li s-o pune cameră la bolnavii aceştia? Dar eram deja la a doua şedinţă de chimioterapie“.
Nu vine nimeni să-ţi explice variantele pe care le ai, adaugă Elena. „Pe mine cel mai rău m-a afectat şi m-a obosit căutarea aceasta, efortul de a afla ce urmează, ce trebuie să fac, unde trebuie să mă duc“. Cele mai multe lucruri le-a aflat de la persoanele care se aflau cu tratamentul la un pas sau doi înaintea ei. „Există o solidaritate a bolnavelor. De doamna Asanache am aflat mult mai târziu“.
După operaţie, examenul anatomopatologic al tumorii a arătat că este vorba despre un cancer de gradul II, o tumoră de 2 centimetri care îi cuprinsese 5 ganglioni. Cu un eşantion din tumoră Elena a plătit 400 de lei pentru o analiză la un spital privat pentru a i se determina tipul de cancer. „Caracteristicile cancerului dau felul tratamentului. La mine a fost un cancer hormonal“.
„Colegii mă vedeau cu un picior în groapă“
De la 1 octombrie, Elena s-a reîntors la muncă. „În momentul în care eşti diagnosticat cu cancer, majoritatea omenilor se uită cu milă la tine şi te văd cu un picior în groapă. Nu e chiar aşa. Nu mor caii, când vor câinii. Nu-i condamn pe colegi. Pentru că şi eu, la rândul meu, când nu ştiam nimic despre cancer, la fel gândeam“.
Boala a schimbat-o pe Elena. „Înainte nu eram o persoană pozitivă. Eram colerică, nemulţumită, perfecţionistă. Consideram că eu fac cel mai bine. La serviciu, când a trebuit să ţin locul şefului preferam să fac eu treaba decât să o iau de la capăt după ceilalţi. Acum n-aş mai face aşa ceva, pentru că nu aş vrea să mă mai complic. Refuz să mă mai gândesc la lucrurile care mă nemulţumesc şi mă supără. Le şterg din mintea mea. Evit situaţiile conflictuale. Mintea face diferenţa în această boală“.
„Mama a murit de cancer la sân“
Amalia este o tot bucureşteancă. Are 39 de ani şi zâmbetul nu o părăseşte nicio clipă. Poate şi pentru că mai tot timpul în braţele ei se tot frământă o „gâgâlice“ de nici 2 ani, care a venit pe lume după ce „mami“ a dus o bătălie crâncenă cu cancerul. „Mama mea a murit în urma unui cancer mamar. Tot spunea că o doare un sân şi, multă vreme, s-a crezut că are ceva la inimă. Asta se întâmpla prin 1980 când şi metodele de diagnostic erau mai puţin avansate“, îşi începe povestea tânăra.
„Am rămas împreună cu sora mea şi cu tata care, disperat de situaţie, ne-a obligat să ne facem în fiecare an analize medicale“, adaugă aceasta. Această insistenţă a tatălui avea să-i salveze viaţa. „Acum vreo trei ani, cam prin noiembrie, am făcut o ecografie la sâni şi mi s-a descoperit o formaţiune care s-a dovedit a fi cancer, în condiţiile în care la ecografia făcută cu un an înainte, nu aveam nimic“.
Amalia este şi ea tot o norocoasă. Nu doar că a învins cancerul şi şi-a putut păstra sânii. Dar, după terminarea tratamentului a adus pe lume o minune de fetiţă. „Nu sunt singura femeie care a născut după ce a avut cancer de sân. Mai sunt şi altele. Cancerul nu înseamnă automat moarte. Înseamnă şi viaţă. Pur şi simplu“.
Ce se ştie despre cancerul de sân
Cancerul mamar este cel mai comun tip de cancer. Afectează mai ales femeile, dar şi bărbaţii, explică prof.dr. Matthias Preusser, medic oncolog imunoterapeut, la Wiener Privatklinik Cancer Center. Foarte important este ca boala să fie despitată în stadiul precoce, înainte de a se răspândi la celelalte organe.
Boala este una extrem de eterogenă astfel încât sub această umbrelă intră mai multe entităţi, detaliază dr. Cătălin Costovici, medic primar oncolog. „La ora actuală, sunt mai multe clasificări ale cancerului mamar. După punctul de plecare, carcinoamele mamare sunt ductale, adică formate în tuburile care duc laptele către mamelon şi care sunt cele mai frecvente - şi lobulare, adică apărut în glandele care produc lapte. Din punctul de vedere al prezenţei sau absenţei genei Her 2, tumorile mamare sunt Her 2 pozitive – 20% din ele – considerate cu prognostic mai prost decât tumorile Her 2 negative - 75%.Din punctul de vedere al prezenţei sau absenţei receptorilor hormonali tumorile mamare sunt cu receptori hormonali pozitivi - receptori de estrogeni,progesteron sau androgen - cu prognostic statistic mai bun decât cele fără receptori hormonali“.
Abordarea modernă a cancerelor mamare ia în calcul toate aceste criterii conducând la o clasificare moleculară în entităţi care au prognostic diferit şi răspuns terapeutic diferit la medicaţia aplicată, mai spune medicul.
Cauzele care determină apariţia cancerului mamar nu sunt cunoscute. Medicii oncologi vorbesc despre existenţa anumitor factori de risc. Astfel, un istoric familial de cancer mamar – la mamă sau bunică – apărut la vârste sub 35 de ani, menstruaţia ivită la vârstă mică, menopauza survenită la peste 50 de ani, absenţa sarcinii sau sarcina la vârstă înaintată sunt tot atâţia factori de risc în apariţia cancerului de sân, detaliază dr. Cristian Barbu, medic primar radioterapeut la Clinica Amethyst Radiotherapy din Bucureşti.
La acestea se adaugă tratamentele hormonale urmate pentru fertilizare sau anticoncepţionalele utlizate perioade lungi de timp, radioterapia în zona toracică pentru alte afecţiuni oncologice sau fibroadenoame şi mastoze chistice netratate corect.
Doar 10% din cancere sunt ereditare
Majoritatea cancerelor mamare este sporadică, ceea ce înseamnă că apariţia acestuia este rezultatul hazardului . „Doar 8-10% din cancerele mamare sunt ereditare şi se asociază frecvent mutaţiilor unor gene dintre care de notorietate la ora actuală sunt BRCA1 şi BRCA 2. Prezenţa uneia sau a mai multor rude de gradul 1 cu diagnostic de cancer mamar sau ovarian sau cancerul mamar diagnosticat la vârste tinere pot reprezenta premisele existenţei unui cancer ereditar“, punctează Cătălin Costovici, medic primar oncolog.
Sarcina şi alăptarea sunt benefice pentru sân, fiind elemente protective faţă de apariţia cancerului mamar. „De altfel cancerul mamar este mai frecvent la femeile care nu au născut sau la cele care nu au alăptat. Femeile diagnosticate cu cancer mamar în timpul sarcinii au un prognostic mai dificil din cauza limitării aplicării terapiilor oncologice în prezenţa sarcinii“, mai spune dr. Costovici.
Cum se depistează
Orice modificare a aspectului sânului, orice scurgere mamelonară, orice nodul sesizat la autopalpare trebuie să ne îndrume cât mai repede către consultul medical. Diagnosticul se pune în urma unei ecografii sau mamografii care trebuie făcute alternativ, în fiecare an, mai ales de femeile care au peste 40 de ani. La aceste metode de investigaţie imagistică se adaugă dacă este cazul RMN-ul şi PET-CT.„Tratamentele moderne includ terapia ţintită asociată chimioterapiei standard, tratamentele hormonale, radioterapia ţintită tip IMRT-VMAT, care protejează organele sănătoase situate în vecinătatea volumului iradiat.Toate aceste tratamente sunt accesibile şi în România şi sunt decontate de Casa de Asigurări.“, mai spune dr. Cristian Barbu.
Decizia terapeutică în oncologie ar trebui luată de către o echipă care să includă chirurgul, oncologul şi radioterapeutul. „.Aceştia ar trebui să se reunească şi să discute fiecare caz în parte. Nu întotdeauna se întâmplă acest lucru şi aceasta nu neapărat din rea voinţă. Cum serviciile de oncologie şi radioterapie sunt destul de disparate în unităţile spitaliceşti, este destul de greu să reuneşti aceşti specialişti. Nu de puţine ori, decizia o ia chirurgul care vede primul pacienta şi nu de puţine ori aceasta decizie este cea mai puţin bună din punct de vedere oncologic“, avertizează dr. Cătălin Costovici, medic primar oncolog.
Se încarcă comentariile...
