„O ţigară fumată într-un moment greşit poate duce la un infarct la tineri“

Dr. Florin Matei, medic primar de cardiologie intervenţională, semnalează că în ultimii ani, adulţii tineri cu vârste între 20 şi 50 de anidin România sunt din ce în ce mai expuşi riscului de a suferi un infarct miocardic, pe fondul oboselii, stresului, alimentaţiei haotice şi fumatului

Chiar dacă ne îngrijim bine pielea şi semnele evidente ale îmbătrânirii apar din ce în ce mai târziu, ei bine, pe interior îmbătrânirea prematură nu poate fi mascată, spune dr. Florin Matei, medic primar cardiologie intervenţională la Spitalul Angiomedica din Capitală. De altfel, el vede în fiecare zi, în cadrul procedurilor de coronarografie, cum vasele de sânge suferă semne de îmbătrânire încă de la 30 de ani, pe fondul stilului de viaţă modern. „Suntem la fel de bătrâni ca arterele noastre“, insistă el, citând un fizician englez din secolul al XVII-lea.

„Weekend Adevărul“: Statisticile internaţionale arată că, în ultimii zece ani, a crescut cu aproximativ 2% pe an numărul tinerilor cu vârste între 20 şi 40 de ani care fac infarct. Cum se situează ţara noastră la acest capitol?

Dr. Florin Matei: Din experienţa noastră, dar şi din studii actuale pe loturi mai mici de pacienţi, am adoptat în ultimul timp un stil de viaţă occidental şi din această cauză se pare că ne încadrăm în acelaşi trend de apariţie a infarctului la persoane din ce în ce mai tinere.

Vorbim de generaţiile X şi Y, despre cei născuţi în anii ’80 şi ’90, care au avut acces la tot ce înseamnă globalizare, mai ales în ceea ce priveşte alimentaţia, dar şi, în general, întregul stil de viaţă.

Da, şi în ceea ce priveşte fumatul şi o mai mare deschidere către droguri. De altfel, una dintre cauzele infarctului miocardic la tineri, deşi nu este încă foarte frecventă, este expunerea la anumite tipuri de droguri. Uneori, avem şi fumatul de marijuana, care este asociat cu o rată mai mare a infarctelor. Iar consumul de cocaină are un anumit specific: dă infarct chiar la persoane foarte tinere, printr-o reacţie exagerată a arterelor coronare ale inimii. Ele pot să nu aibă niciun proces de ateroscleroză, aşa cum apare în marea majoritate a cazurilor de infarct, ci, pur şi simplu, pot suferi, din cauza expunerii la cocaină, un spasm foarte important. O îngustare tranzitorie, temporară, dar care produce, dacă persistă, aceleaşi efecte ca un infarct clasic cu ocluzie trombotică.

Practic, o parte din muşchiul cardiac tot moare, chiar dacă nu este cauzat spasmul respectiv de o boală în sine, cum este ateroscleroza – depunerea de plăci de aterom pe pereţii vaselor de sânge, ci de consumul de cocaină.

Exact! Practic, vasele pot reveni la normal imediat, dar efectele sunt permanente în momentul în care avem necroză miocardică. De multe ori, se poate produce şi o aritmie fatală în timpul respectivului infarct, care să fie cauza de deces secundară consumului de cocaină. Totuşi, încă nu este foarte frecvent tipul acesta de infarct.

Vasele de sânge îmbătrânesc prematur

Dar care sunt cele mai frecvente cauze de infarct la tineri?

Au început să predomine infarctele să le zicem clasice, pe care le întâlneam la vârste de peste 60 de ani, cele secundare îmbătrânirii vasculare, a procesului de ateroscleroză. Am început să avem din ce în ce mai des şi la tineri acelaşi proces de ateroscleroză care produce fix aceleaşi efecte pe care le întâlneam în urmă cu două-trei decenii doar la populaţiile vârstnice. Atunci, vârsta peste 60 de ani era cel mai frecvent implicată în tipul acesta de infarct, acum vedem că scade foarte mult şi deja o bună parte dintre pacienţii care vin la spital cu infarct sunt sub vârsta de 60 de ani. Aşadar, tot factorii clasici sunt cei care grăbesc şi cresc foarte mult acest procent al tinerilor pe care-i vedem cu infarct.

Dar ce anume precipită îmbătrânirea vasculară?

Sunt foarte, foarte multe cauze. Niciodată, de fapt, nu putem să dăm vina pe un singur factor. Poate fi un factor precipitant, care umple paharul, ca să zicem aşa. Dar în spatele lui, întotdeauna stă o boală care s-a format în timp şi a creat toate premisele pentru a ajunge la momentul respectiv când se produce infarctul. Şi la tineri, la fel ca la populaţia adultă şi vârstnică, tot ce ţine de stilul de viaţă – sedentarism, dietă complet inadecvată, cu mâncare de tip fast-food, cu multe grăsimi, începerea fumatului de la o vârstă foarte tânără – toţi aceşti factori pot declanşa modificări care, la un moment dat, se soldează cu un infarct.

Poate produce fumatul modificări atât de rapid la nivelul sistemului circulator?

Auzim în ultimul timp de fumat la vârste 12-14 ani, foarte foarte tinere. Păi dacă începi cu fumatul de la vârsta asta înseamnă că la 35-40 de ani, ai deja 20-25 de ani de fumat. În tot acest timp, deşi tu crezi că nu se întâmplă nimic, îţi distrugi vasele, ţi le îmbătrâneşti, îţi distrugi endoteliul, intima, care este un element esenţial în păstrarea sănătăţii vasculare inhalând fumul acela de ţigară zi de zi. Practic, astfel, în cei 25-30 de ani de când te-ai apucat de fumat îţi creezi toate condiţiile ca să faci, la un moment dat, în jurul vârstei de 40 de ani, un infarct. Un fizician englez spunea în secolul al XVII-lea că suntem la fel de bătrâni ca arterele noastre. Or, la un fumător tânăr, arterele îmbătrânesc prematur.

Riscul unei singure ţigări

Dar n-aţi întâlnit şi replica: „Păi bunicul a fumat până la 100 de ani“?

E adevărat că pot exista şi astfel de excepţii, extrem de rare. Dar şi eu pot să le arăt în fiecare zi zeci, sute, mii de pacienţi fumători care au trecut prin experienţe traumatizante, au avut o viaţă chinuită după ce au făcut un eveniment acut şi care au blestemat ulterior ţigara, dar, din păcate, boala odată instalată, nu mai putem da înapoi ceea ce s-a pierdut în timpul unui infarct, de exemplu. O să tratăm consecinţele, sechelele, care uneori pot fi foarte severe. Pierderea unei cantităţi mari de muşchi cardiac duce la multe chinuri pentru pacienţi, care nu mai pot să facă lucruri care le plăceau, pot să facă aritmii ameninţătoare de viaţă. Pe scurt, îşi scurtează viaţa şi calitatea vieţii diminuă mult.

Ca să-i motivăm pe fumători să renunţe la viciu, spuneţi-ne: o dată ce se lasă de fumat, riscul de boli cardiovasculare şi de infarct scade?

Da. Scade chiar de la ultima ţigară pe care au fumat-o. Orice ţigară implică un risc imediat: în momentul în care inhalăm toate substanţele acelea nocive punem deja organismul într-o stare de stres. În momentul respectiv, scădem oxigenarea organismului inhalând fum în loc de aer curat. Acesta este un stres care, împreună cu substanţele multiple pe care le găsim într-o ţigară, creează chiar în momentul respectiv perspectivele chiar ale unui infarct. O ţigară fumată într-un moment greşit poate duce la un infarct. Vorbim despre o persoană care este foarte obosit, nu s-a hidratat cum trebuie, e după o petrecere, acumulează mai mulţi factori de risc, ei bine această persoană poate fuma o ţigară care să-i declanşeze evenimentul final. E picătura care a umplut paharul.

Stresul şi poluarea ne tensionează vasele de sânge

Spuneaţi că avem vârsta arterelor noastre. Doar că bătrâneţea arterelor noastre nu o putem vedea cu ochiul liber.

Cu ochiul liber, nu. Dar să ştiţi că există metode destul de fidele – imagistice, în special, şi de măsurare la nivelul vaselor de sânge a anumitor parametri – care ne pot da o imagine foarte clară a vasului nostru. De altfel, faptul că arterele pot să îmbătrânească prematur a fost demonstrat şi de studii postmortem, la persoane tinere care nu au murit neapărat de cauze cardiovasculare. Autopsiile au arătat că ateroscleroza este un proces care începe foarte devreme, încă din copilărie, astfel încât, adultul tânăr, dacă mai este şi obez – şi vedem din ce în ce mai mulţi copii obezi, mult peste limita de greutate corespunzătoare vârstei lor – există mai multe premise pentru declanşarea unui infarct miocardic. Dacă vă uitaţi peste fotografiile de epocă de pe litoralul Mării Negre, o să constataţi că trebuie să căutaţi cu mare atenţie un copil grăsuţ. Astăzi, în schimb, numărul lor este mult mai mare. În plus, copiii stau mult în casă, la calculator, sunt sedentari, socializează virtual. Şi asta e o parte foarte importantă, pentru că factorii psiho-sociali sunt foarte importanţi şi nu cred că socializarea pe o reţea cum este Facebook, cu aşa-zişi prieteni virtuali, poate fi echivalentă cu socializarea pe care o aveam noi în trecut: ne întâlneam cu copiii în faţa blocului, alergam, jucam fotbal etc. De altfel, şi depresia, de exemplu, este un agent stresor asupra noastră şi ne produce, prin diverse mecanisme, o îmbătrânire precoce a vaselor de sânge. Şi mai e ceva: locuim în Bucureşti, unde stresul este mare. Nu sunt periculoase neapărat evenimentele acute, să zicem, de tipul unei veşti foarte triste. În general, aceste evenimente acute au un grad de periculozitate, dar, dacă nu au produs nimic în momentul respectiv, nu au efecte pe termen lung. În schimb, tot ce ţine de stresul cronic, cel pe care-l acumulăm în fiecare zi, când stăm în trafic, de exemplu, ne afectează mult mai profund decât credem.

Dar stresul nu înseamnă numai nervii pe care ni-i facem pe moment, nu? Vorbim şi despre poluare, de exemplu, care este un stres pentru organism pe care nu-l conştientizăm zi de zi.

Da, şi poluarea aerului, dar şi poluarea fonică s-a dovedit că este un factor care întreţine o stare de tensiune în organism, o eliberare prelungită şi constantă de catecolamine, de adrenalină care, de fapt, ne ţine într-o stare de tensiune. Iar noi nu prea mai reuşim să ieşim din starea asta de tensiune, nu prea mai reuşim să ne relaxăm nici măcar când ajungem acasă, să ne decuplăm puţin. La serviciu, stilul tânărului din ziua de astăzi şi mai ales din România este unul foarte stresant. În Occident, există o cultură a relaxării, chiar şi în timpul zilei, la birou. Există pauze de o oră-o oră şi jumătate care nu este doar pentru a lua masa, ci şi pentru relaxare şi care se respectă. La noi nu prea există aşa ceva.

Cafeaua, falsul inamic

Dar pauzele de cafea sunt bune?

Da. Cafeaua este un fals inamic. Nu s-a dovedit că ar avea efecte negative asupra inimii. Din contră, sunt studii care arată că ne protejează oarecum sistemul cardiovascular, sistemul neurologic.

Cred că depinde, totuşi, şi de cantitatea de cafea pe care o bem.

Sigur, depinde şi de cantitate, dar astfel, în lipsa unui abuz, cafeaua nu s-a dovedit a fi legată de bolile cardiovasculare.

Apropo de alimentaţie, ce ar trebui să nu mâncăm, astfel încât să ne protejăm inima?

Pai am menţionat deja alimentele de tip fast-food, apoi tot ce ţine de alimentele hipercalorice, în special dulciurile foarte rafinate, zahărul trebuie limitat.

Foarte multă lume pune accent mai ales pe grăsimile animale, dar ignoră factorul zahăr.

Şi grăsimile animale în exces pot pune probleme, dar nu numai ele. Este vorba mai ales de carnea procesată, sărată şi de dulciurile rafinate. Plus că în alimentele ultraprocesate există tot felul de conservanţi şi mulţi dintre ei nu ştim ce efecte au cu adevărat pe termen lung. Ştim că unii dintre ei au fost declaraţi, la un moment dat, cancerigeni şi au fost eliminaţi şi că au rămas alţii consideraţi siguri în anumite cantităţi pentru consumul uman. Dar pot exista efecte ale acestor conservanţi asupra endoteliului vascular, pentru că până la urmă, tot ce mâncăm absorbim prin intestin şi ajunge tot în fluxul sangvin, unde intră în contact direct cu vasele de sânge. Nu avem încă răspunsurile la toate întrebările. Sunt mulţi factori pe care nu-i cunoaştem încă. Dar e clar că există o legătură între tipul acesta de alimentaţie, cu multe mâncăruri ultraprocesate, cu grăsimi şi alcool în exces, şi infarctul apărut devreme.

Alcoolul acţionează tot asupra vaselorde sânge?

Mai puţin dă alcoolul efecte directe asupra vaselor de sânge. Mai degrabă, are un grad de toxicitate directă asupra celulei miocardice, asupra muşchiului inimii, aşadar. Dar de multe ori, alcoolul îl asociem cu ţigară, cu lipsa de somn, pentru că petrecem mult, nu ne mai odihnim. Aşadar, fumăm mult, bem mult, ne culcăm târziu, dormim puţin. Iar aceste obiceiuri nu cred că ţin doar de perioada concediilor sau weekendurilor la mare, ci sunt mai degrabă cam permanente. Îi întreb mereu pe pacienţii mei cum dorm, pentru că nu doar orele puţine de somn, ci şi calitatea scăzută a somnului este un factor de risc recunoscut pentru bolile cardiovasculare, dar şi pentru boli neurologice. ;

Ce înseamnă „un infarct în aşteptare“

Cât de frecvent întâlniţi dumneavoastră la cabinet persoane cu vârste sub 50 de ani care au probleme cardiovasculare sau chiar un infarct în antecedente?

Ei bine, chiar astăzi, întâmplător, am avut la cabinet trei pacienţi cu vârste sub 50 de ani care au venit pentru o angiografie coronariană (n.r. – metodă imagistică de a vizualiza interiorul vaselor de sânge care irigă inima). Am avut o doamnă de 49 de ani şi doi bărbaţi, de 46 şi 44 de ani. Ei fuseseră trimişi la această investigaţie de alţi colegi sau fuseseră văzuţi chiar de mine la consultaţie, pentru angină pectorală. Din nefericire, bilanţul nu este unul neapărat bun. În cazul doamnei, angina era cauzată de o disfuncţie a vaselor foarte mici de sânge, care efectiv duc sânge la celula cardiacă. Din fericire, prognosticul e mai bun decât la pacienţii care au boală pe vasele mari, epicardice.

Deci durerea în piept îi aduce pe pacienţi la coronarografie?

Da, cel mai adesea, angina îi aduce la medic. Uneori, pot fi descoperiţi pacienţii cu probleme de medicul de familie, la o evaluare normală, uzuală, la o electrocardiogramă. Aceasta este o metodă prin care se evaluează activitatea electrică a inimii. În momentul în care apar anomalii pe reprezentarea grafică a activităţii electrice a inimii, chiar şi fără simptome, pacientul este trimis la medicul specialist. Sunt şi pacienţi cu foarte mulţi factori de risc care sunt trimişi din timp de medicul de familie sau de alţi medici pentru a fi evaluaţi preventiv şi a vedea dacă nu cumva au un risc mare de a face un infarct miocardic în următoarea perioadă.

Povestiţi-ne despre cazurile de la cabinet de astăzi. Ce aţi descoperit la cei doi domni?

Din nefericire, cei doi pacienţi de sex masculin au probleme mai severe decât doamna. Unul dintre ei, cel de 46 de ani, are o afectare mai puţin severă a arterelor coronare, deşi am vizualizat zone de îngustare, de depuneri de colesterol, în momentul acesta, pacientul respectiv nu necesită o intervenţie cu implantare de stent. Asta facem de cele mai multe ori când vizualizăm o îngustare severă: încercăm să refacem calibrul vasului cât mai aproape de lumenul normal. Totuşi, el are ateroscleroză şi va necesita un regim corect de viaţă pentru a întârzia cât mai mult un eveniment nefericit.

„Fiecare pacient trebuie tratat individual“

Dar cât de repede poate evolua boala aterosclerotică spre infarct miocardic?

Uneori să ştiţi că poate evolua foarte repede, chiar şi de la o lună la alta. Am văzut cazuri în care, efectiv, boala e foarte agresivă şi îngustări care păreau nesemnificative devin foarte severe rapid şi dau simptome. Fiecare pacient trebuie tratat individual.

Şi cel de-al treilea pacient, cel de 44 de ani?

Ei bine, cel de-al treilea pacient era, din păcate, cu o îngustare extrem de severă la nivelul vasului principal al inimii – avem trei vase principale care hrănesc muşchiul inimii. Domnul avea o îngustare de 90%-95% pe vasul respectiv. Practic, era un infarct în aşteptare, ca să zic aşa. Din fericire, a observat de câteva luni simptomele clasice ale anginei pectorale: avea dureri retrosternale care au apărut iniţial la un efort mai mare, iradiau în zona umărului, în zona gâtului şi îi treceau de fiecare dată când oprea efortul respectiv. Ulterior, a observat o diminuare progresivă a pragului de efort până ce apăreau episoadele dureroase şi o creştere a duratei de timp până la care se remiteau. Din fericire, nu a făcut şi un infarct miocardic, adică nu a avut o durere foarte lungă, mai lungă de 15-20 de minute, care să lase sechele, să producă o necroză a muşchiului. Totuşi, el era pe drumul care ducea către acest lucru şi, cu siguranţă, dacă s-ar fi produs un infarct, ar fi fost cu o pierdere destul de mare a muşchiului cardiac, chiar şi dacă ar fi ajuns la spital la timp. Soluţia în cazul lui este montarea unui stent care previne infarctul. Riscul mare de infarct la el venea din faptul că avea antecedente în familie de infarct la vârstă tânără şi un colesterol ceva mai mare.

Cât de frecvent ne transmite corpul semnale că inima urmează să sufere? Această angină pectorală?

Destul de frecvent apar durerile acestea, mai ales dacă îngustarea vasului este progresivă şi-i dă timp pacientului să se manifeste. Uneori, însă, poate să nu fie niciun fel de semnal, poate să se dezvolte în interiorul vasului o placă de aterom care să nu fie semnificativă, să nu-i dea pacientului durere la efort, dar care, în contextul unui stres major, în contextul de fumat excesiv, de puseu hipertensiv. În această situaţie, se poate fisura, se poate forma un cheag de sânge care să blocheze chiar şi temporar lumenul arterial şi practic tot ce ţine de musculatura inimii dincolo de ocluzie să fie la risc mare de necroză.