Cum se face fertilizarea in vitro şi în ce patologii este indicată această tehnică de reproducere umană asistată medical

Fertilizarea in vitro este prima şi cea mai cunoscută tehnică de reproducere umană asistată. Primul copil născut prin FIV a fost o fetiţă - Louise Brown – venită pe lume pe 25 iulie 1978, în Marea Britanie. De atunci, milioane de copii au venit pe lume în acest fel. Dr. Erna Stoian, medic primar obstetrică-ginecologie, specialist in infertilitatea cuplului şi reproducere umană asistată/FIV, explică etapele acestei proceduri medicale.

Fertilizarea in vitro presupune fecundarea ovocitelor obţinute de la mamă prin puncţie, de către spermatozoizii obţinuţi de la tată, în laborator. Embrionii astfel rezultaţi sunt introduşi apoi în uterul mamei.

Prima etapă a FIV-ului este hiperstimularea ovariană controlată. „Aceasta presupune administrarea de medicamente pentru inducerea ovulaţiei multiple. Medicamentele de fertilitate transmit ovarelor să producă mai multe ovule. Femeia va efectua în mod regulat monitorizare ecografică şi hormonală“, detaliază dr. Stoian.

„Există şi riscul de foliculi goi“

În a doua etapă are loc recoltarea ovocitelor. „Recoltarea se realizează la 34 – 36 de ore după injecţia de declanşare a ovulaţiei. Recoltarea ovocitelor reprezintă extragerea acestora din ovare sub ghidaj ecografic, cu un ac de puncţie ovariană de unică folosinţă ce este direcţionat spre folicul, al cărui conţinut este aspirat“.

Materialul aspirat conţine lichid folicular şi ovocite. „Există şi riscul de foliculi goi în care există doar lichid folicular fără ovocite, foliculi imaturi, când ovocitul este lipit de perete şi extras cu dificultate după spălări repetate ale foliculului, sau foliculi postmaturi, care au eliminat deja ovocitul în peritoneu. Manevra se efectuează sub anestezie generală intravenoasă pentru a reduce disconfortul pacientei“.

Fertilizarea ovocitelor are loc cu ajutorul spermatozoizii obţinuţi de la tată. „Partenerul este rugat să dea proba de spermă în ziua recoltării ovocitelor, după o perioadă de abstinenţă de 2-5 zile.  Fertilizarea ovocitelor recoltate are loc în aceeaşi zi. Spermatozoizii obţinuti după prepararea în laborator a spermei, sunt adăugaţi ovocitelor în mediul de cultură si fertilizarea are loc în mod spontan, în laborator“. A doua zi, se va observa la microscop câte ovocite au fertilizat şi câte din ele au caracteristicile fertilizării normale, adică doi pronuclei şi doi globuli polari.

Embriotransferul se face fără anestezie

Ultima etapă este embriotransferul. „Transferul embrionilor se face direct în cavitatea uterină prin intermediul unui cateter special sub ghidare ecografică. Embrionii, împreună cu mediul de cultură special vor fi transferaţi în uter. Această procedură se realizează fără a fi necesară anestezia. Embrionii nefolosiţi pot fi crioprezervati/vitrificaţi. Testul de sarcină, prin dozarea din sânge a βHCG, va fi efectuat la aproximativ două săptămâni de la data embriotransferului“.

Dr. Erna Stoian afirmă că FIV-ul este indicată în anumite situaţii, în primul rind, în patologia tubară. „Sunt incluse aici femeile cu trompe obstruate sau excluse chirurgical, cele care au operaţii pentru reconstrucţia sau repararea trompelor, care nu au rămas însărcinate timp de un an sau chiar mai puţin atunci când vârsta este peste 36 ani“.

Infertilitatea de cauză necunoscută este o altă situaţii în care fertilizarea in vitro este indicată, la fel şi în endometrioză, în cazul bărbaţilor care au spermograma modificată, în cazul femeilor cu anovulaţie cronică la care tratamentele de inducere a ovulaţiei nu au avut succes.

Rata de succes a FIV-ului variază între 25 şi 40%. La femeile cu vârsta peste 40 ani, rata de succes scade la 3-8 %. „De la prima procedură de fertilizare in vitro, in 1978, rata de succes a crescut considerabil, iar riscurile au scăzut. Acest lucru dă speranţe cuplurilor care se confruntă cu Infertilitatea“, conchide dr. Stoian.