Dilema săptămânii: La casă sau la bloc?

Să locuieşti la bloc sau la casă nu e o alegere simplă pentru români. Cine stă cu chirie îşi doreşte măcar o garsonieră, iar dacă stă în apartament, casa e la un vis distanţă. Trei persoane publice dezbat pentru cititorii „Adevărul“ avantajele şi de­zavan­tajele traiului la cas­ă sau la bloc. 

Cât mai costă o locuinţă pe Valea Prahovei

În contextul în care tranzacţiile imobiliare sunt în aşteptare, iar veniturile au scăzut, o „dilemă" pe această temă poate părea ieşită din peisaj. Cei mai mulţi dintre românii care locuiesc la bloc se plâng că nu au bani să se mute la casă. Chiar dacă îşi vând apartamentele, banii nu sunt suficienţi pentru a-şi cumpăra o casă cu o curte cât de mică într-o zonă atractivă.

Şi cum în oraşe construirea unei case în centru este dificilă, iar proprietăţile disponibile pe piaţă sunt foarte scumpe, singura variantă rămâne periferia. Concluzia este că două categorii de orăşeni au posibilitatea să se mute la casă: cei avuţi şi cei suficient de nebuni să lupte cu traficul, dar dispuşi să se agite ca să câştige linişte şi libertate.

„Stau în cel mai frumos loc din România"

Radu Gabrea, regizor

Regizorul Radu Gabrea şi-a dorit întotdeauna să locuiască la casă. Aşa i s-a scurs copilăria, pe străzile cu arbori bătrâni din cartierul bucureştean Cotroceni. La 37 de ani a părăsit România, stabilindu-se în Germania, unde a rămas până în 1997.

Acum, la 73 de ani, reputatul cineast mărturiseşte că a găsit cel mai frumos loc din România. Raiul întâlnit de Radu Gabrea se numeşte comuna ilfoveană Petrăchioaia, situată pe râul Mostiştea. Regizorul simte că în acest loc şi-a găsit „liniştea şi libertatea totală". O are alături pe soţia sa, actriţa Victoria Cociaş, şi împreună se declară mulţumiţi de decorul natural care îi face să uite lucrurile neplăcute.

„Sunt fericit de contactul cu natura, de aerul curat pe care îl respir, spre deosebire de poluarea din Bucureşti. Despre vreme, ce să zic... Zona oferă un microclimat foarte bun, graţie celor trei păduri din apropiere", povesteşte regizorul. Pentru persoanele sensibile, dar şi pentru cei care cred că în Bărăgan sunt numai ciulini, maestrul recomandă priveliştea unui apus în Bărăgan, pe malul Mostiştei: „Este foarte frumos, excepţional!" Curtea pe care o au cei doi artişti este destul de mare, are şi pomi fructiferi, unii dintre ei plantaţi chiar de Radu Gabrea. Regizorul e tranşant şi spune că nu s-ar muta pentru nimic în lume la bloc.

„Suntem fericiţi la casă!"

Liana Stanciu şi soţul ei, Mihai „Miţă" Georgescu, au descoperit „diferenţa imensă" dintre bloc şi o casă acum doi ani. „Ne-am mutat într-o căsuţă din Bucureştii Noi. E mai mult spaţiu, Teodora, fetiţa noastră, are libertatea de care are nevoie. Sunt şi mai puţini maidanezi. Oamenii sunt gospodari, pun zarzavaturi - o vecină chiar ne aduce roşii. Este altceva să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi în curte", spune prezentatoarea radio-tv.

Amintirile despre apartamentul aflat la parterul unui bloc unde au locuit în urmă cu doi ani sunt desprinse parcă dintr-un coşmar. „M-am născut şi am crescut numai la bloc. Iar la Bucureşti civilizaţia de bloc e cumplită. Când mergeam în parc dădeam de câini, motociclişti şi mizerie. Mutatul la casă a fost pentru Mihai ca o excursie la ţară, el fiind «urban» de felul lui. Acum este fericit", a adăugat Liana.

„La bloc o să mor. N-o să mă retrag la ţară"

Marius Ţeicu, compozitor

Când a scris versurile „De orăşelul din copilărie iar mi-am amintit/ El legănase noianul de vise, jocul însorit (...) Dar, dintre toate, pe mine mă atrăgea cu jocul ei de culori/ Strada mare, strada mare, strada mare", ale piesei „Strada mare", maestrul Marius Ţeicu se gândea probabil la Timişoara, unde a stat ani buni. Compozitorul este născut la Reşiţa, singurul loc unde a avut parte de beneficiile traiului la casă. Când avea 3 ani, părinţii săi şi-au luat serviciu în Timişoara, astfel că o nouă etapă a vieţii sale a început în 1948.

În capitala Banatului, compozitorul cunoscut de atâtea generaţii s-a format între pereţii unui apartament obişnuit. A absolvit, în 1963, Liceul de muzică din Timişoara. Când s-a mutat la Bucureşti, pentru Conservator, a stat la cămin, ca toţi studenţii care se bucură de vârsta lor. De atunci a locuit numai la bloc.

„Din 1974 locuiesc în acelaşi apartament din cartierul Titan şi aici o să mor", spune, oftând, Marius Ţeicu. E necăjit că Guvernul impozitează la sânge drepturile de autor: „Sunt foarte supărat de impozitarea drepturilor de autor. Aici intraţi şi dumneavoastră, ziariştii, nu? Mai am şi o vârstă... La 65 de ani, vă daţi seama că nu mai pot să fac multe. Pe vremurile astea nu ştiu cine mai încearcă să plece de la bloc la casă. Aici o să mor. O să muncesc în continuare şi o să mor la bloc".

„Mă înţeleg cu vecinii"

Trecând peste neplăcerile financiare, Marius Ţeicu nu regretă deloc traiul la bloc, în apartamentul cu patru camere, de la etajul 4, care l-a găzduit 36 de ani. „Stau în Titan, îmi place zona. M-am înţeles foarte bine cu vecinii mei. Nu a venit nimeni să-mi bată în ţeavă când exersam cu soliştii", spune compozitorul.

Una dintre nemulţumirile legate de imobilul în care stă, dar şi de vârsta sa, după cum mărturiseşte, este că e nevoit să urce pe jos cele patru etaje ale blocului, clădirea neavând lift. Spaţiul locuinţei devine prea mic atunci când vin nepoţeii în vizită, care mai „înviorează atmosfera". Locuinţa „suspendată" este împărţită clasic: birou, o cameră în care se află şi televizorul, sufragerie şi dormitor. „Nu prefigurez o retragere prea curând la ţară. Poate deloc. Acum trebuie să muncesc", încheie compozitorul.