Tinerilor români nu le place școala pentru că nici școala nu îi place pe ei. Ce-și doresc elevii și ce primesc de fapt
0Tinerii își doresc să învețe în școală pe baza unor programe bazate pe exemple practice şi scenarii reale de viaţă, în timp ce școala le servește aceleași metode de acum 30 de ani. Lipsa reformei reale și finanțarea scăzută, printre vinovatele de decalaj.
Școala nu poate răspunde așteptărilor tinerilor pentru că lipsesc schimbările de fond, iar pentru nevoile reale finanțarea este sub așteptări. Un studiu publicat luni, 17 iunie 2024, efectuat online de UP Generation în colaborare cu agenția de cercetare de piață Mkor pe un eșantion de 800 tineri cu vârste cuprinse între 16 și 24 ani, din toate regiunile de dezvoltare ale țării, arată că aproape trei sferturi dintre tinerii români (72%) îşi doresc programe de învăţare bazate pe exemple practice, exerciţii şi scenarii reale de viaţă. Pentru că nu se întâmplă așa, tinerii își termină pregătirea și se trezesc pe piața muncii dezorientați și cu prea puține dintre abilităţile socio-umane esenţiale în câmpul muncii. Nu știu să comunice eficient, nu știu să colaboreze, nu reușesc să se adapteze și să-și gestioneze emoțiile, ceea ce-i împiedică să-și atingă potențialul, atrag atenția autorii studiului.
Decalajul enorm între nevoile tinerilor și realitatea din școli este subliniat de expertul în domeniul educației, Daniela Vișoianu.
Tinerii care astăzi susțin Bacalaureatul au de pregătit pentru proba la Limba și literatura română aceeași materie care i-a încercat și pe părinții lor, spune Vișoianu, diversele măsuri adoptate dovedindu-se simple schimbări de formă, fără să se umble la fond.
„România a extins învățământul obligatoriu la 13 ani, față de 10 ani anterior, fără nicio dezbatere despre nevoile elevilor, adică a tinerilor și adolescenților. La vârsta marilor încercări profesorii fac apel majoritar la mințile lor pentru cunoștințe iar pregătirea pentru viață independentă și construirea identității rămâne în grija familiilor și a grupului social din care face parte copilul. Ori el vrea să încerce ca să știe la ce este bun și ce poate face de unul singur, inclusiv cu mâinile lui. Și aceste încercări trebuie realizate în mediul sigur al școlii, în prezența unui profesionist în formare”, crede Daniela Vișoianu. Elevii au în schimb într-o mică măsură șansa unor asemenea încercări ghidate, iar asta pentru că decidenții preferă să salveze catedre și să investească mai puțin în transformări în acord cu nevoile generațiilor actuale.
„Paradoxul rutei tehnice, profesionale, este că e finanțată mult mai puțin decât nevoia: pentru orice înseamnă activitate practică e nevoie de alte investiții și costuri decât învățarea teoretică. Și atunci decidenții preferă o investiție mai mică, care conservă catedrele în forma actuală, fără schimbări în acord cu transformarea generațiilor care au intrat în licee după anul 2000 și, mai ales, după aderarea României la UE. Tinerii români răspund că nu le place la școală pentru că deseori nici școlii nu pare să îi placă de ei”, a explicat Vișoianu ce ne arată rezultatele studiului UP Generation.
„Școala nu-ți cumpără licențe, nu-și permite”
Orientarea profesională, un domeniu important de care școala ar trebui să se ocupe astfel încât elevii să se regăsească acolo unde aleg să studieze, este la acest moment un domeniu și el în suferință.
Dincolo de numărul mare de elevi care revine fiecărui consilier școlar (aproximativ 1.000 elevi/consilier, însă specialiștii nu sunt prezenți în toate școlile), există și bariera financiară atunci când vine vorba de instrumentele pe care consilierii le au la îndemână pentru a-i orienta profesional pe elevi. Consilierul școlar Loredana Stroiuleasa spune că nu există teste cu licență în școli, deși s-ar impune ca testarea elevilor să fie finanțată dintr-un fond special astfel încât tinerii să studieze în domeniul pentru care au abilități.
„Școala nu-ți cumpără licențe, pentru că nu-și permite. Ca să testezi copilul către ce meserii are el abilități te costă undeva la 50 euro/copil. Ceea ce nu-și permite o școală. Ar trebui să avem o finanțare specială pentru asta. Este important să-l orientezi, pentru că în funcție de asta își alege ce studiază la liceu. Mulți ajung la liceu și-și dau seama că nu li se potrivește profilul respectiv. Sau chiar la facultate, își dau seama că nu le place și o abandonează, sau o fac pentru că <așa trebuie>”, spune Stroiuleasa.
Consilierii școlari se descurcă așa cum pot, adesea cu foaia de hârtie și creionul sau cu instrumente vechi, care presupun ca un elev să fie prezent două zile la rând în cabinet pentru testarea aptitudinilor cognitive.
Lipsa din programa școlară a disciplinelor care să-i ajute pe elevi să se dezvolte personal este subliniată și aceasta de consilierul școlar Loredana Stroiuleasa. „Nu se studiază în școli discipline care să-i dezvolte personal, care să-i facă să-și spună punctul de vedere, să aibă curaj să se pună în valoare, nu se studiază asta. Avem, da, olimpiada de dezbateri. Dar câți sunt implicați în asta? Toți copiii ar trebui să facă asta, nu doar câțiva, în școlile bune”, mai spune Stroiuleasa.
O altă discuție care ar trebui purtată, crede consilierul școlar, este cea a renunțării la anumite discipline care nu le mai trezesc elevilor niciun interes și trecerea acestora pe lista opționalelor, astfel încât să-și găsească loc în programă discipline în acord cu noile provocări.
Se încarcă comentariile...
