SONDAJ Portretul adolescentului român
0
Tinerii născuţi la şapte-opt ani după Revoluţie sunt consideraţi generaţia „digitală“, sunt pragmatici şi îşi definesc mai greu valorile, au ca principal model părinţii, urmaţi de profesori, dar relaţia cu ei nu este una apropiată. Aşa arată liceanul român în 2014, potrivit unei cercetări.
Nu mai puţin de 62% din elevii de liceu au ca model de viaţă unul dintre părinţi, 25% – o altă persoană din familie, 15% sunt influenţaţi colegi sau de prieteni şi doar 0,5% urmează modelul unei persoane publice din România.
Întrebaţi care sunt cele trei valori după care se ghidează, 20% n-au dat niciun răspuns, în timp ce 42% au reuşit să enumere câteva valori, în principal onestitatea, ambiţia şi perseverenţa. În ceea ce priveşte viitorul lor, peste 80% din tineri spun că vor să meargă mai departe la facultate, însă jumătate dintre aceştia nu ştiu pentru ce profesie se vor pregăti.
Deşi 23% spun că sunt inspiraţi oamenii de la catedră, peste 30% din tineri se declară nemulţumiţi de faptul că profesorii nu organizează activităţi extraşcolare şi nu-i consiliază, limitându-se la a le transmite informaţii.
Cât despre petrecerea timpului liber, 75% din elevi ies cu prietenii, 68% navighează pe internet, iar 44% citesc. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului realizat în aprilie 2014 de Şcoala de Valori, în parteneriat cu Ipsos Research România şi cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale. Sondajul a vizat un eşantion de 1.000 de elevi din toţi anii de liceu.
Deşi par dezorientaţi, tinerii din ziua de azi se dovedesc însă foarte pragmatici şi vor de fapt să fie independenţi, se simt mai conectaţi la lume şi la tot ce ne înconjoară prin noile tehnologii, însă au nevoie de sprijin, de consiliere, mai ales din partea părinţilor, explică Ştefan Pălărie, preşedintele Şcolii de Valori, care încearcă să ducă principiul valorilor sănătoase în şcoli şi licee.
„Am sesizat o foarte scăzută educaţie a valorilor şi pentru viaţă, gândiţi-vă că 20% nu au ştiut să enumere nicio valoare, 28% au trecut idei neinteligibile, iar 9% au fost stângaci în exprimare. Partea bună este că aproape jumătate îşi aleg modelul de viaţă din familie, nu din spaţiul public, aşa cum s-a tot vehiculat. Am descoperit o adevărată oportunitate dacă educaţia se petrece în casă. Problema e însă că părinţii nu petrec suficient timp cu tinerii, care sunt în esenţă miniaturi ale adulţilor din familie”, spune Pălărie.
SINCRONIZARE CU ADOLESCENŢII DIN VEST
„Ei sunt consideraţi «generaţia digitală», iar în secolul XXI adolescenţii au posibilitatea de a descoperi lumea de acasă. Tinerii liceeni din România se sincronizează cu adolescenţii vestici în ceea ce priveşte noile media şi revoluţia mobilă. Profesorii simt schimbările caracteristice noii generaţii, dar nu ştiu cum să le abordeze, îi consideră lipsiţi de obiective şi de orientare profesională, mai ales din cauza prăpastiei actuale dintre şcoală şi piaţa muncii. Reuşesc totuşi să comunice mai deschis decât în trecut, cred dascălii, utilizând noile mijloace: telefonul mobil, e-mailul, Facebook”, atrag atenţia sociologii.
„ŞI TINERII TREBUIE SĂ VINĂ SPRE PROFESORI“
Cert este că profesorii nu pot prelua tot efortul social al educării lor, iar şcoala trebuie să asigure partea de consiliere a elevilor.
Profesoara Tina Năstase, de la Colegiul Naţional ”Sfântul Sava” din Capitală, care a participat la studiu, spune că relaţia elev-profesor este într-adevăr foarte importantă, dar diferă de la şcoală la şcoală. „Crearea unei relaţii apropiate depinde foarte mult de calităţile de dascăl ale profesorului, unii le au, alţii nu reuşesc structural să se apropie de ei, dar şi de interesul elevilor, trebuie să vină şi ei către noi, să ne ceară să-i ajutăm”, explică Năstase. Spune că depinde însă şi de liceu – la „Sava”, de exemplu, elevii merg cu profesorii în timpul liber la Operă, la teatru, la balet sau la muzee. „E o relaţie reciprocă care se poate realiza în timp, cu tact şi cu suflet”, conchide Năstase.
„LA 14-15 ANI SUNT DEZORIENTAŢI“
Cât despre raportarea stângace la valori, dascălul spune că „este vorba de o altă generaţie, care nu s-a lovit de multe lipsuri, şi se raportează doar la problemele de până acum”, dar trebuie să ştie că e cineva în şcoală dispus să-i asculte, nominalizând aici consilierul şcolar. Teoretic, există acest sfetnic, practic însă mulţi dintre psihologii şcolari nu-şi dau interesul, aşa cum reiese şi din răspunsurile liceenilor din studiu. O spune chiar consilierul şcoalar de la Colegiul Bilingv „George Coşbuc” din Capitală, Diana Ioaneş, care susţine că lipsa consilierii în şcoală se vede ulterior, în viaţa adultă. ”Vin la mine la cabinet oameni de 40 de ani care au depresii şi sunt nefericiţi, chiar dacă au un loc de muncă foarte bine plătit. E nevoie de ghidarea lor cât mai devreme, iar la 14-15 ani sunt dezorientaţi, atunci capătă personalitate. Iar aici rolul cel mai important revine părinţilor”, este de părere Ioaneş.
Cele patru categorii de liceeni
Sociologii au identificat patru tipologii mari de liceeni: cei mai mulţi, 43%, sunt progresişti, 26% sunt conformişti, 23% studioşi, iar 8% sociali. Progresiştii, profilul liceanului român mediu, vor să meargă mai departe la facultate (8 din 10), 98% în România, însă jumătate din ei nu ştiu către ce profesie se vor îndrepta. Sunt mulţumiţi de liceul unde învaţă şi văd în părinţi principalele modele, iar corectitudinea este principala lor valoare, insuflată de părinţi.
Conformiştii studiază majoritatea la Real, au însă o atitudine critică şi se află într-o confruntare mai mare cu şcoala, mai ales că au ales profilul liceului ca să scape de anumite materii şi sunt influenţaţi mai degrabă de prieteni.
Studioşii sunt conştiincioşi şi entuziaşti, au ales liceul în funcţie de materiile preferate, dar şi de reputaţia instituţiei şi sunt mult mai pragmatici: ştiu sigur că vor merge la facultate pentru că vor un anumit job, dar pun mare preţ pe consultarea cu părinţii şi cu profesorii. În schimb, liceenii sociali văd şcoala ca divertisment, o „poiană” unde vin mai ales pentru a socializa. Aveştia au modele din rândul persoanelor publice, nu părinţii, ca atare apreciază situaţia materială, dar şi bunul-simţ. Ei spun că e posibil să nu termine liceul şi că nu au nevoie de diploma de Bac, pentru că oricum vor să plece la muncă în străinătate.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
