Cine este Aleksandr Dughin, aliatul lui Putin care nu apare niciodată în fotografii cu liderul de la Kremlin

Sâmbătă seara, violența pe care gânditorul ultranaționalist rus Aleksandr Dughin o promovat-o public timp de zeci de ani și-a făcut brusc intrarea în viața sa, când fiica lui a fost ucisă de o bombă pusă în mașina care o transporta, la periferia Moscovei, scrie The Guardian într-un material portret pentru ideologul rus.

Putin și Dughin nu au fost niciodată fotografiați împreună Foto Profimedia (arhivă)

Cu părul lung și o barbă alb-cenușie, Dughin este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți ideologi ai Rusiei și a fost descris în mod diferit drept „creierul lui Putin” sau „Rasputinul lui Putin”. Cu toate acestea, influența sa reală asupra președintelui rus rămâne un subiect de discuții aprinse.

Născut în 1962 într-o familie de militari de rang înalt, Dughin și-a petrecut primii ani ca disident anticomunist. S-a alăturat diferitelor colective excentrice avangardiste care au apărut în ultimele două decenii ale Uniunii Sovietice, unde era cunoscut pentru flirtul său cu politica Germaniei naziste.

A intrat în atenția națională în anii 1990 ca scriitor pentru ziarul de extremă dreapta Den. Într-un manifest din 1991 publicat în Den, Dughin și-a prezentat mai întâi viziunea sa antiliberală și ultranaționalistă asupra Rusiei, o țară despre care spunea că este menită să se confrunte cu un Occident individualist și materialist.

Viziunea lui Dughin asupra lumii

În anii tumultuosi de după prăbușirea Uniunii Sovietice, Dughin a cofondat Partidul Național Bolșevic împreună cu romancierul Eduard Limonov, îmbinând retorica și simbolismul fascist și comunist-nostalgic.

Viziunea asupra lumii a lui Dughin este cel mai clar articulată în cartea „Bazele geopoliticii“, din 1997, care ar fi devenit un manual în academia de stat major rusă și i-a consolidat tranziția de la un disident la un pilon proeminent al instituției conservatoare.

În carte, Dughin și-a prezentat viziunea de a împărți lumea, cerând Rusiei să-și reconstruiască influența prin anexări și alianțe, proclamându-și, în același timp, opoziția față de Ucraina ca stat suveran.

„Ucraina ca stat nu are nicio semnificație geopolitică, nici o importanță culturală specială sau semnificație universală, nici unicitate geografică, nici exclusivitate etnică”, a scris el.

„Ambițiile sale teritoriale reprezintă un pericol enorm pentru toată Eurasia și, fără a rezolva problema ucraineană, este în general lipsit de sens să vorbim despre politica continentală”.

Douăzeci și cinci de ani mai târziu, președintele Rusiei a repetat unele dintre opiniile lui Dughin despre Ucraina în eseul său de 4.000 de cuvinte „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor“, pe care mulți l-au văzut ca un plan pentru invazia pe care a lansat-o la doar șase luni după apariția acelui text.

Cu toate acestea, era departe de a fi sigur că gândurile radicale anti-occidentale ale lui Dughin vor deveni în cele din urmă mainstream la Moscova, când Putin a devenit președinte în 2000.

Sub impulsul prețului ridicat al petrolului, liderul nou ales părea să supravegheze integrarea țării în sistemul capitalist global, în timp ce rușii obișnuiți îmbrățișau fast-food-ul occidental și cultura pop.

Ideile totalitare iliberale ale lui Dughin au fost considerate irelevante și filosoful s-a trezit la marginea puterii politice. Cu toate acestea, a continuat să scrie și să țină prelegeri, dezvoltând în continuare conceptul de eurasianism, doctrina politică fascistă, cu aromă rusească, care vede Moscova drept centrul unui imperiu rival Vestului atlantist.

Revenirea lui Putin la Kremlin, impuls pentru poziția lui Dughin

Poziția lui Dughin s-a schimbat în 2012, când Putin a preluat din nou puterea în urma protestelor antiguvernamentale în masă, iar liderul rus a îmbrățișat o viziune conservatoare pentru țara sa.

Dughin s-a simțit și mai justificat atunci când Rusia a anexat Crimeea în 2014 și a lansat un război sângeros în Donbas după revoluția pro-occidentală de la Kiev.

„Cred că ar trebui să omorâm, să omorâm, să omorâm [ucrainenii], nu poate exista nicio altă discuție”, a spus Dughin într-un discurs video adresat adepților săi la acea vreme, făcându-l una dintre cele mai urâte personalități publice ruse din Kiev.

În ciuda retoricii violente a lui Dughin, el a continuat să călătorească în străinătate, menținând legături strânse cu gânditorii noii drepte europene, care au denunțat și liberalismul, feminismul și dominația SUA.

De asemenea, a fost invitat frecvent la conferințe din întreaga lume, dezbătând alături de filozoful francez Bernard-Henri Lévy la Amsterdam, chiar în 2019.  A vizitat și România, în 2017 lansându-și o carte la București.

Se pare că Dughin a călătorit fără bodyguarzi în interiorul și în afara Rusiei, pe care unii au indicat-o în grabă drept una dintre posibilele explicații din spatele atacului de sâmbătă, care l-ar fi avut ca țintă pe el și nu pe fiica sa.

Influența reală a lui Dughin asupra operațiunilor de zi cu zi ale lui Putin a fost un subiect de dezbatere de lungă durată, unii experți din Rusia numindu-l „ghidul spiritual al lui Putin”, iar alții, mai ales cei din Moscova, spunând că este o figură irelevantă dornică să pară apropiată de Kremlin pentru profit personal. Potrivit unor informații, Dughin cerea până la 500 de euro pentru interviuri cu mass-media occidentale.

Putin și Dughin nu au fost fotografiați niciodată împreună, iar Dughin nu a ocupat niciodată o funcție oficială în stat.

„Această caricatură pseudo-intelectuală cu siguranță nu face parte din sistemul de luare a deciziilor”, a scris Leonid Volkov, un aliat cheie al criticului de la Kremlin Alexei Navalnîi, aflat la închisoare, la câteva ore după atentatul cu mașina.

Cu toate acestea, brandul său de naționalism rus a devenit indiscutabil popular în rândul unei mari părți a elitei politice a Rusiei, iar opiniile sale au contribuit la formarea ideilor din spatele invaziei Ucrainei.

Uciderea fiicei lui Dughin, Daria, o jurnalistă pro-Kremlin aliniată ideologic cu tatăl ei, va trimite unde de șoc în eșaloanele de vârf ale societății ruse.

Filmările care au circulat în toată Rusia cu mașina arsă vor readuce în minte amintiri din turbulenții anilor 1990, când asasinatele cu mașini-capcană erau de rutină, o caracteristică întunecată a unei ere anterioare despre care președinția lui Putin a garantat că-i va pune capăt.