Revolta din spălătorie. Cum au fost spălaţi, prin Moldova, banii lui Putin

FOTO arhivă

Cazul spălării celor 22 de miliarde de dolari prin Republica Moldova, proveniţi din Rusia, poate deveni o nouă etapă în scoaterea Chişinăului de sub influenţa Moscovei.

Anchetatorii moldoveni au descoperit unul din „portmoneele” lui Putin. Portmoneul nu este mare, de doar 22 de miliarde de dolari, care în decursul a câtorva ani au fost scoşi prin Moldova în firme offshore. În principiu, „portmoneul” nu este mare în funcţie cu ce îl comparăm. De exemplu, acesta este echivalentul a circa 20 de bugete anuale ale Republicii Moldova. Iar după anexarea Crimeei, în SUA au fost arestate aproximativ 640 milioane de dolari ce aparţineau unor persoane care se identificau ca „prietenii lui Putin”.

Activismul părţii moldoveneşti, care an de an a tot investigat cazul de spălare de bani, a provocat apariţia primelor publicaţii pe acest subiect în anul 2014. Investigarea încă continuă, iar cercul ce bănuiţi şi arestaţi creşte, fapt văzut din start în Rusia cam negativ. În prima perioada mass-media rusă a avut o atitudine reticentă în difuzarea evenimentelor, arătând Rusia ca o aprte vătămată de către nişte moldoveni smecheri. Apoi, totul a fost trecut într-o tăcere, iar ştiri pe subiectul spălării banilor ruşi prin Moldova nu mai apăreau.

Între timp, investigaţiile erau în desfăşurare. A fost reţinut în Ucraina şi extrădat în Moldova, în mod scandalos, cunoscutul om de afaceri Veaceslav Platon. Totodată, au fost arestaţi şi alţi funcţionari. A ajuns rândul şi la primul preşedinte al Băncii Naţionale din Moldova, Leonid Talmaci. Cu cât mai adânc ancheta intra în tainele spălării de bani, urmărind transferurile, cu atât mai nervos reacţionau la Moscova.

Cu siguranţă că Kremlinul s-a obişnuit să considere Moldova o spălătorie de bani de încredere, iar insistenţa procurorilor a catalogat-o ca pe o revoltă, pe care a încercat să o înăbuşe.

Schemă sigură

Moldova era doar un element din lanţul de spălări de bani. Schema nu se deosebea prin originalitate. În schimb, era practică şi sigură. Scopul operaţiunii era cel de legalizare a banilor de o provinienţă neclară. Această procedură era necesaă pentru a transfera banii pe conturile din Occident, deoarece în Occident banii care provind legal, însă pe care nu-i poţi urmări sunt consideraţi ca fiind obţinuţi în mod fraudulos.

Operaţiunea standard de spălare de bani avea loc prin intermediul a două companii, înregistrate de regulă în Marea Britanie. Companiile respective intrau în firme offshore, formând un lanţ lung care excludea şansele ca să fie identificat beneficiarul final. Cu toate acestea, procurorii au temei de a crede că în toate cazurile a fost vorba despre aceeaşi persoană fizică sau grup. Toate firmele offshore implicate în schemă erau înregistrate în Belize.

Companiile semnau un contract, conform căruia una dintre companii oferea alteia un credit. De obicei, sumele variau între 100 de milioane şi 800 de milioane de dolari. În realitate, transferurile de bani nu aveau loc. Contractul prevedea că garantul de rambursare a banilor vor fi anumite structuri comerciale din Rusia, conduse de un oarecare cetăţean al Republicii Moldova. Acest fapt permitea examinarea cazurilor de nerambursare a datoriilor în judecăţile din Moldova.

Atunci când partea care lua „împrumutul” nu întorcea banii „creditorului”, obligaţiunile de rambursare a creditului treceau la persoana „garant” în frunte cu managerul din Moldova. Creditorul se adresa în instanţa moldovenească şi în mod previzibil câştiga cazul. Garantul, fără a pune mare rezistenţă, recunoştea obligaţiile sale faţă de creditor, iar judecata (doar în baza faptului că garantul recunoştea obligaţiunea) emitea o hotărâre prin care acesta trebuia să ramburseze suma împrumutată.

Compania rusă garant transfera mjloace financiare de provinienţă neclară pe un cont special, deschis de compania creditor doar în Moldinconbank (Moldova), care se află în legături strânse cu Veaceslav Platon. Formal, banca trebuia să verifice provinienţa banilor, dar nu o făcea. De acolo, în mod absolut legat banii se duceau spre UE, pe un alt cont al companiei creditor care mereu era deschis în Letonia la Trasta Komercbanka. Aceştia deja erau bani de provinienţă clară şi legală. În aşa fel, spălarea de bani în Moldova avea loc în două etape: În instanţa din Moldova, care examina cazurile fără a pătrunde în esenţă, fără a verifica dacă datoriile sunt reale şi a solicita documentele ce demonstrează transferul de bani de la creditor la persoana ce i-a primit, ci doar mulţumindu-se cu faptul că partea garant recunoştea datoria. Băncile moldoveneşti nu se interesau de provinienţa banilor veniţi de la partea garantă. Astfel, procurorii s-au preocupat în primul rând de judecători şi lucrătorii băncilor.

Concomitent, prin aceeaşi schemă, mijloacele financiare erau scoase din Moldova. Faimosul caz „furtul miliardului”, este strâns legat de operaţiunea rusească. Actorii operaţiunii sunt aceeaşi.

Mergând pe lanţul de investigaţie, procurorii moldoveni au stabilit că printre conducătorii şi membrii Consiliului de directori a băncilor şi companiilor, care participau la legalizarea banilor, figurau persoane apropiate de fostul KGB din URSS, dar şi actualuli colaboratori ai FSB-ului.

De asemenea, au ieşit la suprafaţă o mulţime de cazuri de corupere a înalţilor demnitari şi deputaţi de către cei implicaţi în spălările de bani. Precum fostul premier, Vlad Filat sau principalul figurant în dosarul de corupere a deputaţilor, Vitalie Burlacu.

Alte circa 50 de persoane sunt date în căutare, iar 200 - 300 de oameni dorm foarte neliniştit şi au geanta pregătită cu toate cele necesare pentru închisoare. Aceasta le va fi de folos, fiindcă ancheta e în plină desfăşurare. 

Cu cât mai mult este demonstrată implicarea în spălarea celor 22 de miliarde de dolari pe teritoriul Moldovei de către unele persoane din conducerea FSB-ului rusesc, cu atât mai mult sunt îngrijoraţi unii la Moscova.

Presiunea rusă

În ultima perioadă Kremlinul a început împotriva Moldovei un adevărat război: diplomatic şi vamal, încercând să preseze psihologic părţile care au atribuţie în investigaţie. Totodată, serviciile ruse ar duce un război hibrid prin care s-ar încerca stoparea anchetei în Moldova prin schimbarea guvernării.

În replică, Chişinăul a decis să vocifereze cele petrecute în acest sens şi a trimis o notă de protest către Kremlin, în care autorităţile moldoveneşti şi-au expus îngrijorarea vizavi de acţiunile neprieteneşti pe care le întreprind serviciile speciale ruse în raport cu oficialii de la Chişinău, în special atunci când aceştia trec frontiera de stat. Este vorba despre percheziţii şi întrebărilor suplimentare cărora sunt supuşi demnitarii din Moldova care întreprind vizite în Rusia. În acest context, premierul Pavel Filip şi speakerul Andrian Candu au solicitat oficialilor de la Chişinău să se abţină de la vizite în Federaţia Rusă până la soluţionarea acestei probleme.

În notă se mai spune că serviciile speciale ruse încearcă să folosească împotriva Moldovei inclusiv presiunea organizaţiilor internaţionale, precum Interpol şi Europol, prin a oferi instituţiilor respective informaţii false despre oficialii moldoveni. Se subliniază că asemenea tentative au existat chiar şi 15 la număr pe numele unei singure persoană, iar activismul părţii ruse a sporit odată cu avansarea anchetei în dosarul spălării celor 22 de miliarde de dolari proveniţi din Rusia.

Există ajutor din exteriorul ţării?

Insistenţa procurorilor moldoveni, supuşi unei presiuni enorme, trezeşte respect, dar şi uimire. Nu este caracteristic unei ţări ex-sovietice să fie atât de principială pe aşa o problemă. În pofida faptului că Rusia refuză să informeze procurorii de la Chişinău despre probele ce le-ar avea pe acest dosar, partea moldovenească este destul de informată, datorită sprijinului structurilor din Occident, care ştie despre pericolul capitalului lui Putin în finanţarea criminalităţii internaţionale.

Insistenţa cu care lucrează procurorii moldoveni s-ar datora oligarhului Vladimir Plahotniuc. 

Plahotniuc este acea persoană numită în nota de protest a Chişinăului pe numele căruia serviciile speciale ruse au solicitat de 15 ori să fie monitorizat de Interpol, folosind date false.

Aceasta explică multe în comportamentul lui Plahotniuc, în special de ce în ultimul timă nu părăseşte Moldova.

Sursa: dsnews.ua