VIDEO Povestea refugiatei din Coreea de Nord care a decis să îşi ajute compatrioţii: „Când eram copil, credeam că ţara mea este cea mai bună din lume“
0
Hyeonseo Lee s-a născut în Coreea de Nord şi a plecat în China în 1997. În prezent, trăieşte în Coreea de Sud şi ajută refugiaţii din ţara sa natală să aibă parte de un nou început.
Într-un articol apărut în Lee a spus povestea transformării sale dintr-o adolescentă speriată într-o femeie hotărâtă să îi ajute pe compatrioţii săi.
„Când eram copil, credeam că ţara mea este cea mai bună din lume. Mă simţeam foarte mândră. Credeam că viaţa mea în Coreea de Nord era normală, chiar dacă, atunci când aveam şapte ani, am văzut prima execuţie publică“, arată ea.
Lee susţine că, spre deosebire de alţi nord-coreeni, nu a simţit niciodată sărăcia pe propria-i piele. „După ce mama mea mi-a citit o scrisoare de la sora unui coleg de muncă, în care spunea că familia ei murea de foame, mi-am dat seama că era ceva greşit în ţara mea. Foametea a lovit Coreea de Nord spre sfârşitul anilor 1990 şi am început să văd suferinţa, foamea şi moartea în jurul meu“, arată ea.
Deşi nu a putut istorisi nimic despre împrejurările în care şi-a părăsit ţara, Lee a povestit că, la o vârstă fragedă, a plecat în China pentru a locui cu nişte rude îndepărtate. Nu credea că plecarea va fi definitivă şi nici că familia sa va fi reunită după 14 ani.
„Deoarece refugiaţii nord-coreeni sunt consideraţi imigranţi ilegali în China, am trăit cu teama constantă că identitatea mea va fi aflată şi că voi fi repatriată în Coreea de Nord. Într-o zi, cel mai oribil coşmar al meu a devenit realitate, când am fost prinsă de poliţia chineză şi adusă la secţie pentru un interogatoriu. Cineva mă acuzase că aş fi din Coreea de Nord, aşa că mi-au verificat cunoştinţele de limba chineză şi mi-au pus o mulţime de întrebări. Credeam că viaţa mea s-a terminat, dar am reuşit să îmi controlez emoţiile şi le-am răspuns la întrebări. M-au lăsat să plec. A fost un miracol!“.
În cele din urmă, după 10 ani petrecuţi în China, Lee a ales să trăiască în Coreea de Sud, dar faptul că plecase din ţara sa natală nu a rămas nepedepsit.
„Când tocmai începusem să mă adaptez la noua mea viaţă, am primit un telefon şocant – autorităţile nord-coreene interceptaseră nişte bani pe care i-am trimis familiei mele şi, drept pedeapsă, familia mea urma să fie relocată forţat într-un loc izolat, la ţară“.
În acel moment, tânăra a început, după cum povesteşte, să plănuiască evadarea familiei sale.
S-a întors în China şi, deoarece familia sa nu vorbea chineza, ea a intervenit pentru ei.
Refugiată din Coreea de Nord: La şapte ani am văzut prima execuţie publică
„La un moment dat, autobuzul în care eram a fost oprit de un poliţist chinez. A luat cărţile de identitate ale tuturor şi a început să pună întrebări. Cum familia mea nu înţelegea limba chineză, am crezut că vom fi arestaţi. Când poliţistul s-a apropiat de familia mea, m-am ridicat rapid şi le-am spus că aceşti oameni sunt surdo-muţi, iar eu îi călăuzeam. M-a privit suspicios, dar, din fericire, m-a crezut“.
Familia sa a fost totuşi arestată în Laos, iar Lee nu i-a mai putut ajuta, deoarece nu avea destui bani pentru a oferi mită autorităţilor.
Ea spune că a fost salvată de un străin care i-a oferit suma necesară pentru a-şi elibera familia şi care i-ar fi spus că „ajută poporul nord-coreean“.
„Mi-am dat seama că era un moment simbolic în viaţa mea. Străinul era întruparea speranţei pentru mine şi pentru alţi nord-coreeni atunci când aveam nevoie de ea. Mi-a arătat că bunătatea străinilor şi sprijinul comunităţii internaţionale sunt cu adevărat razele de speranţă de care poporul nord-coreean are nevoie“.
În cele din urmă, după acest gest, Lee şi familia sa s-au reîntâlnit în Coreea de Sud, iar momentul respectiv, după cum ea însăşi a povestit, a fost cel care a îndemnat-o să vină în sprijinul refugiaţilor din ţara sa natală.
Se încarcă comentariile...
