Jurnalist american: Biden se confruntă cu limitele influenței SUA în războaiele din Ucraina și Israel
0După patru săptămâni de teroare și represalii în Israel și Fâșia Gaza și 20 de luni de război în Ucraina, Joe Biden se confruntă acum cu limitele pârghiei sale în cele două conflicte internaționale care îi definesc mandatul de președinte, susține jurnalistul american David E. Sanger, specializat în politică externă.
De zece zile încoace, administrația Biden îl îndeamnă pe Benjamin Netanyahu să permită „pauze umanitare” în Fâșia Gaza, în speranța că cele 3,8 miliarde de dolari oferite anual ca asistență de securitate ar putea avea suficientă influență asupra tactictilor premierului israelian. Însă nu este cazul. Netanyahu a respins apelul lui Biden la mai multe măsuri de evitare a victimelor în rândul civililor și a continuat cu ceea ce el numește „răzbunarea puternică” față de atacurile lansate de Hamas asupra Israelului pe 7 octombrie.
În Ucraina, comandantul armatei, generalul Valeri Zalujnîi, a rostit săptămâna trecută cuvântul pe care oficialii americani l-au evitat cu grijă în ultimele luni: impas. Mulți dintre consilierii domnului Biden sunt de acord că Ucraina și Rusia sunt în impas, incapabile să miște într-un mod semnificativ primele linii ale bătăliei lor, scrie David E. Sanger pentru „The New York Times”.
Dar ei se tem că recunoașterea acestui lucru îi va face pe republicani să se opună și mai mult susținerii Ucrainei și l-ar putea încuraja pe Vladimir Putin să profite de acest lucru.
Totuși, în ambele cazuri, influența lui Joe Biden asupra modului în care aliații săi procesează acele războaie pare mult mai restrânsă decât se aștepta, având în vedere rolul său central de furnizor de arme și informații. Dar, pentru că Statele Unite sunt atât de legate de ambele lupte, în calitate de cel mai puternic aliat al Israelului și de cea mai bună speranță a Ucrainei de a rămâne o națiune liberă și independentă, moștenirea președintelui depinde de modul în care acţionează acele țări și cum se termină războaiele lor, afirmă jurnalistul american.
„Există o istorie îndelungată în care președinții americani au realizat că nu au atât de multă influență asupra Israelului pe cât credeau”, spune deputatul democrat Seth Moulton, un fost pușcaș marin cu patru mobilizări în Irak.
Același lucru este valabil și pentru Ucraina, „unde lupta este în primul rând a lor, chiar dacă avem mize uriașe în rezultat”, a adăugat el, citat de Sanger.
Istoria, geografia și interesele naționale ale Statelor Unite separă aceste două conflicte radical diferite, chiar dacă Biden le-a alăturat într-un discurs adresat națiunii în urmă cu două săptămâni după ce s-a întors dintr-o vizită în Israel unde a deplâns uciderea a 1.400 de persoane în atacurile din 7 octombrie și a promis să participe la destructurarea Hamas.
„Hamas și Putin reprezintă amenințări diferite, dar au un lucru în comun: să anihileze complet o democrație vecină”, a spus Biden.
Evitarea unei lupte directe
Asistenții lui Biden spun că președintele american crede că istoria îl va aminti pentru felul în care a apărat democrația de forțele haosului, terorii și dictaturii.
În același timp, președintele american este un jucător precaut, repetând adesea că forțele americane nu vor intra direct în luptă atâta timp cât americanii din Orientul Mijlociu sau națiunile membre NATO nu sunt subiectul unui atac intenționat.
Biden a intrat în politică atunci când America era adânc prinsă în războiul din Vietnam - o experiență înfiorătoare pentru el - și și-a petrecut o mare parte din președinția Obama argumentând, fără succes, pentru o retragere mult mai rapidă a trupelor americane din Afganistan.
Acum este hotărât să nu lase Statele Unite să fie absorbite într-o luptă directă cu Rusia, dotată cu armată nucleară, după ce și-a petrecut primii doi ani ai președinției încercând să se retragă din Orientul Mijlociu și să se concentreze mai mult pe regiunea indo-pacifică.
Și astfel, în timp ce armele și informațiile colectate de America sunt esențiale pentru ambele războaie, Joe Biden trăiește cu realitatea că deciziile militare trebuie luate în Israel și Ucraina, nu în Statele Unite. Acest lucru îl lasă adesea într-o poziție ciudată, capabil să sugereze tehnici de prăbușire a rețelelor uriașe de tuneluri din Gaza sau de a pătrunde prin liniile defensive rusești, dar la distanță de deciziile și consecințele acestora.
„Nu stăm lângă ei în timp ce își fac listele de ținte”, a declarat John F. Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională, când a fost presat dacă Statele Unite, în calitate de furnizor de arme pentru Israel, își asumă responsabilitatea pentru victimele civile. „Aceasta este lupta lor”, a adăugat el.
Când nu vorbesc oficial, unii dintre consilierii lui Biden spun că președintele a fost surprins de refuzul lui Netanyahu de a depune mai multe eforturi pentru a evita pierderile de civili. Când secretarul de stat Antony Blinken a cerut pauze umanitare - cea mai bună modalitate de a salva civilii din Gaza și de a facilita eliberarea prizonierilor -, Netanyahu a respins din fașă apelul.
În unele momente, spun ei, Netanyahu și cabinetul său de război au răspuns la sfaturile militare oferite de americani despre cum să conducă luptele urbane și să reducă în același timp victimele civile. Dar, cu fiecare imagine nouă cu copii răniți sau uciși, presiunea asupra domnului Biden crește, unii membri ai propriului său partid îndemnându-l să îmbrățișeze o încetare a focului - care este destul de diferită de „pauzele umanitare”. Este posibil ca aceste apeluri să se accelereze după ce Ministerul Sănătăţii din Gaza a estimat luni că israelienii au ucis aproximativ 10.000 de civili palestinieni, inclusiv aproximativ 4.000 de copii şi adolescenţi. Ministerul respectiv este controlat de Hamas, așa că aceste date sunt imposibil de confirmat.
Jon Finer, consilierul adjunct pentru securitate națională, a susținut duminică într-un interviu la „Face the Nation” de la CBS că Statele Unite își folosesc influența, dar în liniște. „Construim garanții privind legea conflictelor armate oricând transferăm asistență de securitate către orice țară, inclusiv Israel”, a spus el.
„Și când vedem circumstanțe, evenimente care ne preocupă, le punem în discuție foarte direct cu Guvernul israelian. Vom continua să facem asta pe măsură ce acest conflict se prelungește”, a subliniat Finer.
Provocarea ucraineană
Provocarea războiului din Ucraina este destul de diferită, dar la fel de complexă. Aici presiunea asupra lui Joe Biden nu este de la stânga; chiar și unii dintre cei mai progresiști membri ai partidului său susțin trimiterea a zeci de miliarde de dolari în plus în arme și alt sprijin pentru Ucraina în speranța respingerii invaziei ruse.
Dar, la dreapta, suportul pentru acest ajutor se erodează rapid. Iar administrația are dificultăți în a articula care este următoarea mișcare, după ce ofensiva de primăvară, promisă de mult împotriva Rusiei, nu a mutat liniile decât cu câțiva kilometri.
Generalul Zalujnîi a spus că va fi nevoie de un progres tehnologic major în armament pentru a pune capăt impasului de la sol și a adăugat că „cel mai probabil nu va exista o descoperire profundă și frumoasă”. Dar nu este clar cum ar arăta acel salt tehnologic.
Asistenții domnului Biden spun că i-au oferit lui Zelenski toate sistemele de arme pe care le-a solicitat, cel mai recent ATACMS, sistemele de rachete cu rază lungă de acțiune în cazul cărora Biden s-a opus mut timp pentru a le furniza pentru a preveni scenariul folosirii armelor nucleare de către Putin. Acum există temerea că ATACMS-urile nu vor face diferența pe câmpul de luptă, deoarece rușii învață cum să-și țină aeronavele dincolo de raza lor de acțiune.
Zelensko și-a mustrat generalul și s-a plâns din nou că o mare parte din echipamentul american a sosit prea târziu pentru a avea impactul de care avea nevoie. Consilierii lui Biden contestă acest lucru, spunând că au furnizat arme atunci când forțele ucrainene le puteau folosi. Dar Ucraina, spun oficialii americani, a ignorat sfaturile Pentagonului cu privire la concentrarea forțelor sale pentru a sparge una sau două fortărețe din rețeaua rusă de tranșee și câmpuri de mine, nu să le întindă de-a lungul frontului.
Așadar, acum Biden este nevoit să canalizeze oboseala și frustrarea față de războiul din Ucraina, născut din sentimentul tot mai mare că ajutoarele de miliarde de dolari nu au reușit să dea înapoi armata rusă, susține David E. Sanger.
„Ceea ce mă îngrijorează”, a declarat Douglas Lute, un general în rezervă care a fost esențial în elaborarea strategiei pentru Afganistan în administrațiile Bush și Obama, „este că oferim suficient pentru a rămâne în luptă, dar nu suficient pentru a câștiga”.
Se încarcă comentariile...
