Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European: "De ce Europa are nevoie astăzi de dumneavoastră"

Cu şaizeci de ani în urmă, istoria Europei şi-a schimbat cursul. La 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a invitat ţările Europei şi, în special, Germania, să se alăture unei iniţiative politice comune.

La atât de puţin timp după cel de-al Doilea Război mondial, a fost un act curajos pentru pace şi reconciliere. Ca urmare, războiul între vecinii europeni din Uniune a devenit ceva de neconceput. Forţa de atracţie a Uniunii a accelerat căderea comunismului şi sfârşitul războiului rece. Pas cu pas, guvernele europene au găsit modalităţi de soluţionare în comun a diferendelor. Câmpurile de luptă însângerate au fost înlocuite de sălile de negocieri de la Bruxelles. Un adevărat progres.

În vremea lui Schuman, a lui Adenauer şi a celorlalţi fondatori, am pornit cu şase state care gestionau resursele de cărbune şi oţel. În prezent, suntem o Uniune formată din 27 de democraţii şi 500 de milioane de cetăţeni, care se întinde pe continentul european din Finlanda în Portugalia şi din Irlanda în România. Împărtăşim cea mai mare piaţă din lume, o legislaţie importantă, mulţi dintre noi împărtăşesc aceeaşi monedă, împărtăşim frontiere, instituţii politice; împărtăşim un trecut şi un viitor.

Nu este întotdeauna uşor să împărtăşim anumite lucruri. Este benefic, devenim mai puternici şi avem mai multe posibilităţi. Iată de ce alegem să împărtăşim. Cu toate acestea, a împărtăşi înseamnă că, uneori, problemele unuia îi afectează pe toţi. Odată ce depui eforturi pentru îndeplinirea unui obiectiv comun de pe urma căruia să beneficieze toţi, trebuie să fii pregătit să te confrunţi în comun şi cu dificultăţi neprevăzute. Solidaritatea nu înseamnă nimic dacă se manifestă doar pe „vreme frumoasă".

Istoria noastră de succes nu este de ajuns pentru a construi un viitor comun. Fiecare generaţie trebuie convinsă din nou că avem nevoie de Uniune.

De ce cele 27 de state membre continuă să acţioneze împreună? Deoarece cele 27 de guverne realizează că, în lumea globalizată de astăzi, nu mai pot garanta singure bunăstarea şi securitatea cetăţenilor. Aşadar, deşi nu există o convergenţă de opinii cu privire la toate aspectele, iar uneori divergenţele sunt semnificative, toate cele 27 de guverne preferă să fie membre ale clubului european decât să rămână singure afară pe „vreme rea".

Dar de ce au nevoie ca dumneavoastră să participaţi la această iniţiativă? Fiindcă niciun guvern nu poate funcţiona fără sprijinul poporului. Permiteţi-mi să vă vorbesc despre ce aveţi dumneavoastră de câştigat şi despre ceea ce Europa doreşte de la dumneavoastră.

Uniunea Europeană oferă multe avantaje practice consumatorilor, călătorilor sau întreprinzătorilor. În prezent, oamenii călătoresc ieftin cu avionul spre oraşe şi litoraluri de pe întregul continent. Convorbirile telefonice pe teritoriul Uniunii costă o fracţiune din ce costau în trecut. Oamenii pot cumpăra produse în siguranţă din oricare stat UE. Cozile la punctele de trecere a frontierei sunt de domeniul trecutului. Studiile în străinătate sunt o experienţă uşor accesibilă. Aşadar - după cum subliniază broşurile de la Bruxelles - „Europa" a deschis un spaţiu de libertate şi oportunităţi.

Trebuie, însă, să fim sinceri. În faţa unei crize precum cea cu care ne confruntăm acum, astfel de avantaje practice nu mai sunt de ajuns. La rândul lor, politicienii trebuie să ofere răspunsuri convingătoare întrebărilor dificile. De exemplu: de ce am decis noi, cincisprezece state europene şi FMI, să împrumutăm 110 miliarde de euro pentru a ajuta Grecia şi pentru a asigura viitorul monedei euro? Sau: de ce considerăm noi, cele 27 de state europene, că Balcanii de Vest - o regiune care, recent, a suferit atât de mult de pe urma războiului - ar trebui să ni se alăture la un moment dat? Aceste chestiuni nu se referă numai la oportunităţile practice oferite unora; ele se referă la stabilitatea existenţială şi pacea oferite tuturor.

Ca preşedinte al Consiliului European, în cadrul căruia cei 27 de şefi de stat sau de guvern, inclusiv din România, se reunesc pentru a discuta despre perspectivele şi problemele pe care noi, europenii, le împărtăşim, permiteţi-mi să vă vorbesc în numele lor. Nu cerem dovezi de entuziasm şi de patriotism european, nu vă cerem să cântaţi în cor pentru pace. Vă cerem doar să conştientizaţi aceste lucruri. Am dori să fiţi conştienţi de faptul că atunci când negociem un acord sau soluţionăm criza momentului, miza este adeseori mult mai mare decât un acord, mult mai mare decât criza însăşi. În punctul culminant al acelor momente, însăşi soarta Europei este în joc. Împreună, apărăm o comoară pe care o preţuim.

Permiteţi-mi să vă reamintesc ce apărăm. Europenii au un loc privilegiat în lume. Ţările noastre sunt invidiate pentru stabilitatea lor politică, pentru bunăstarea lor şi pentru sistemele lor sociale, pentru calitatea vieţii europene. Dumneavoastră, o jumătate de miliard de bărbaţi şi de femei care trăiţi în Uniunea Europeană, vă număraţi printre cei mai educaţi şi mai pregătiţi oameni din lume. Împreună suntem cea mai mare putere comercială din lume. Ne putem mândri cu aceste realizări. Ele demonstrează capacitatea noastră unică de a ne dezvolta în timp, protejându-ne moştenirea. Încă mai avem această capacitate.

Cu toate acestea, într-o lume în schimbare, alte regiuni sunt gata să ne depăşească din punct de vedere economic. Locurile noastre de muncă şi influenţa noastră sunt în joc. Naţionalismul sau populismul nu oferă răspunsuri la aceste dificultăţi. Pentru a ne apăra valorile, interesele şi locurile de muncă europene trebuie să continuăm să acţionăm împreună, iar atunci când acţionăm individual, trebuie să o facem într-un spirit comun. Lumea de astăzi ne cere mai ales să elaborăm o politică economică mai solidă şi politici mai unite în domeniul afacerilor externe şi al mediului. Mă bucur că toţi membrii Consiliului European sunt pregătiţi să îşi asume această responsabilitate comună.

Acum şaizeci de ani, Schuman şi ceilalţi au pornit pe un drum comun. Ţările care li s-au alăturat s-au descurcat bine. Nu mai este vorba doar despre „Bruxelles", ci despre prosperitatea, securitatea şi destinul comun a 500 de milioane de oameni care trăiesc în 27 de democraţii ale frumosului nostru continent.

Astăzi, vă cer un singur lucru, să vă opriţi o clipă şi să conştientizaţi un lucru: noi, europenii, suntem împreună pe acest drum comun.