Franţa ar putea să-şi piardă un teritoriu. Noua Caledonie se pregăteşte să-şi decidă viitorul

Alegătorii din Noua Caledonie vor decide, duminică, dacă rămân legaţi de Franţa ori urmează calea independenţei. Este al doilea referendum organizat în mai puţin de doi ani în teritoriul francez din Oceanul Pacific, relatează presa internaţională.

Susţinătorii celor două viziuni despre viitorul arhipelagului din Oceanul Pacific au intrat pe ultima sută de metri. Peste 180,000 de rezidenţi din Noua Caledonie sunt aşteptaţi la urne pentru a vote fie „Da” (independenţă faţă de Franţă), fie „Nu” (rămânerea în cadrul republicii).

Este al doilea referendum organizat într-un interval de doi ani. În noiembrie 2018, analiştii politici preziceau că rezultatul primului referendum va pune capăt pentru o lungă perioadă mişcării de independenţă. Sondajele de opinie arătau atunci câ doar 30% din populaţia arhipelagului priveşte favorabil independenţa de Franţa. Rezultatele au dat, însă, peste cap predicţiile. Chiar dacă 56,6% dintre alegătorii prezenţi au votat rămânerea în cadrul republicii, 43,3% au votat pentru despărţirea de Paris, iar mişcarea pentru independenţă a prins aripi. 

Susţinătorii rămânerii alături de Franţa spun, însă, că şi-au învăţat lecţia şi fac toate eforturile să mobilizeze electoratul anti-independenţă. O alianţă de şase partide care se opun ruperii de Franţa a fost creată, iar Thierry Santa, preşedintele Noii Caledonii şi liderul coaliţiei, este optimist cu privire la şansele taberei sale. 

„Dintre cele 33,000 de persoane care n-au votat în 2018, majoritatea trăiesc în regiunea Noumea. Cred că o parte semnificativă dintre aceştia au crezut că rezultatul va fi 70-30 şi nu s-au deranjat să se mai ducă la urne, dar cred şi că rezultatul din 2018 i-a dezamăgit foarte mult şi asta îi va mobiliza să se prezinte acum la vot”, a declarat acesta. 

Mobilizarea ar putea fi mai puternică, însă, şi-n tabăra pro-independenţă. Mai multe organizaţii politice şi sindicate care în 2018 au susţinut neparticiparea la vot sunt, de data aceasta, în tabără celor care vor ruperea de Franţa. 

Colonizate de Franţa în 1853, insulele care formează Noua Caledonie, situate la aproximativ 1,500 de kilometri de Australia, au rămas până în prezent un teritoriu dependent al Parisului. Populaţia nativă melaneziană, din etnia kanak, reprezintă aproximativ 40% din populaţia totală de aproximativ 271,000 de indivizi a arhipelagului şi trăieşte alături de descendenţi ai coloniştilor francezi şi imigranţi veniţi mai recent din Franţa, Wallis şi Futuna, Vanuatu şi alte teritorii dependente franceze. Marea majoritate a populaţiei indigene este în favoarea independenţei şi sprijină coaliţia de partide denumită Front de Libération Nationale Kanak et Socialiste (FLNKS). 

După ciocniri violente în anii 1980, liderii politici din Noua Caledonie au ajuns la o serie de înţelegeri pentru a pune capăt conflictului. În mai 1998, guvernul francez, FLNKS şi lideri politici anti-independenţă au semnat Acordul de la Noumea. Înţelegerea, codificată inclusiv în Constituţia Franţei, a stabilit o perioadă de 20 de ani în carea Noua Caledonie să fie decolonizată. Acordul a inclus crearea de noi instituţii politice, înlocuirea autorităţii legislative de la Paris cu una locală şi o serie de măsuri economice şi sociale în vederea echilibrării discrepanţelor dintre provinciile Noii Caledonii. A

Acordul de la Noumea include, însă, o clauză unică: după ce trec cei 20 de ani, rezidenţii pot vota asupra independenţei Noii Caledonii. Dacă alegătorii resping declararea independenţei în primul referendum, acordul permite organizarea a alte două referendumuri. În cazul în care duminică, rezidenţii cu drept de vot vor decide calea independenţei de Franţa, numele noului stat va fi Kanaky-Noua Caledonie.