De ce au susţinere talibanii şi Al Qaida în Pakistan
0Există un sprijin semnificativ pentru talibani la nivelul societăţii pakistaneze, al armatei şi al serviciilor de informaţii. Cauzele ţin de eşecurile sau planurile politicii centrale - a explicat, pentru FP România, un jurnalist pakistanez, care a preferat anonimatul.
Extras din Dosarul FP: AfPak - frontul de Est al Europei
În primul rând este vorba de analfabetismul cronic şi de zecile de ani de guvernare deficitară şi de nedreptăţi. Majoritatea celor analfabeţi formează audienţa clerului care predică Islamul ca panaceu al tuturor relelor, dar şi ca un cod ultim al vieţii. Pentru că nu au cunoscut beneficiile unei guvernări eficiente, religia rămâne utopia şi opiumul lor.
Islamul a rămas spiritul călăuzitor pentru nivelul inferior al armatei, dar a pătruns şi în rangurilor superioare în epoca lui Zia-ul-Haq, pentru care cultivarea tendinţelor jihadiste în rândul oficialilor armatei a fost un mod de luptă împotriva armatei sovietice în Afganistan.
Talibanii au fost creaţi şi susţinuţi de generalul Naseerullah Babar - fost guvernator al Provinciei Frontierei de Nord-Vest (1975-1977), de unde era originar, apoi minsitru de Interne (1993-1996) în al doilea guvern al lui Benazir Bhutto - pentru apărarea intereselor pakistaneze din Afganistan împotriva celor indiene şi pentru înlocuirea mujahedinilor. Armata şi agenţiile de informaţii din Pakistan au stimulat apariţia atitudinilor talibane sau jihadiste locale, cu scopul de a crea un instrument prin care să descurajeze orice potenţial avans indian.
Sentimentele faţă de India în cadrul armatei şi al serviciului de informaţii sunt în mod conştient construite, în timp ce atitudinea societăţii este inconştientă. Militarilor li s-a explicat că India este inamicul numărul unu al Pakistanului, în timp ce asupra maselor s-a proiectat un discurs religios extremist, şi de mobilizare emoţională, pentru a li se inocula ideea că India necredincioasă este cel mai mare duşman al ţării.
Cine doreşte victoria talibanilor?
Poporul analfabet, victima guvernării deficitare şi a nedreptăţilor, doreşte în mod inconştient victoria talibanilor. Mai mult, părinţii săraci, care nu-şi pot hrăni copiii, îi trimit în şcolile religioase, iar aici sunt transformaţi în adepţi ai jihadului, loiali unor învăţători precum Maulana Sami-ul-Haq, Shamizai etc. De vreme ce prezenţa jihadiştilor la conducere le poate permanentiza interesele şi agenda, fundamentaliştii precum Maulana vor ca numărul acestora să sporească.
Nici măcar tineretul educat nu-şi găseşte alinarea sau dreptatea pe fondul guvernării deficitare şi nu are altă alternativă decât să îi sprijine pe talibani, satisfăcuţi de rapiditatea cu care aceştia împart dreptatea. Tinerii se consolează prin ideea că, de vreme ce în lumea aceasta nu se pot bucura de recompensele vieţii, ar trebui să poarte jihadul (războiul sfânt) împotriva necredincioşilor, îmbrăţişarea martiriului putând aduce plăcerea bunătăţilor lumeşti.
Excepţionalismele paştunilor
O mişcare talibană non-paştună este de neimaginat. Talibanii provin din etnicii paştuni, reprezentând o expresie a răzbunării şi furiei paştune împotriva nedreptăţilor rezultate pe fondul unei guvernări deficitare sau al incapacităţii de a beneficia de plăcerile vieţii. Imediat după atentatele sinucigaşe, structurile de implementare a legii au arestat în mare parte numai paştuni, mai ales membri ai triburilor din Punjab.
Originea fenomenului constă în faptul că banii contribuabililor alocaţi pentru a diminua sărăcia paştunilor nu ajung la aceştia, sifonaţi de o birocraţie incompetentă şi coruptă. Acest lucru generează intoleranţă şi sentimente de revoltă împotriva guvernărilor deficitare. În absenţa unui leadership carismatic, chiar şi tineretul este atras de conducătorii talibani, care reuşesc să le satisfacă setea de eroism.
Toate revendicările politice legitime ale paştunilor, atât în Afganistan cât şi în Pakistan, au fost suprimate cu brutalitate. Mişcările lor politice naţionale, comuniste sau religioase au fost într-un fel sau altul strivite fără milă. Paştunii sunt singura naţiune din lume în întregime musulmană al cărei profil politic a rămas tot timpul secular. Eşecurile naţionalismului şi comunismului au păstrat însă intact nivelul de sărăcie al paştunilor, ceea ce a permis mişcărilor religioase să câştige teren şi să se consolideze. Conducerea paştunilor din Afganistan şi Pakistan a rămas seculară în ciuda atributului său profund musulman. Vedem însă foarte clar în istoria paştunilor de ce este atât de uşor să fie minţiţi în numele religiei - sub sistemul secular nu au cunosct niciun fel de dreptate sau beneficiu.
Revolta talibanilor împotriva facţiunilor mujahedine din Afganistan a unificat Afganistanul sub conducerea Kabulului - cu excepţia provinciei Panjeer, opusă talibanilor pe motive etnice şi nu religioase. Dar au fost striviţi brutal de către aliaţi. Talibanii au reprezentat singurul regim din istoria Afganistanului care a eliminat complet culturile de mac şi a dezarmat societatea afgană, lucru altfel de neconceput. Promisiunea reală a securităţii i-a convins pe afgani să aibe încredere în talibani. Afganii îşi amintesc şi acum zilele paşnice din vremea regimului taliban. Iar asta chit că talibanii au decis închiderea femeilor între cei patru pereţi ai casei - după cum spune codul paştun al vieţii, conform căruia femeile sunt destinate să trăiască fie în casă, fie în mormânt.
Lupta de ochii lumii
Armata şi serviciile de informaţii din Pakistan îi sprijină în mod tacit pe talibani pentru a-i folosi şi portretiza ca o ameninţare potenţială atunci cand trebuie împotriva Indiei şi Vestului. Pe fond, nici nu îi lasă să se dezvolte complet, dar nici nu ii elimină.
Comandamentul integrat al forţelor armate pakistaneze afirmă la fiecare conferinţă de presă că talibanii sunt sprijiniţi din afara ţării, deşi armata este cea care asigură securitatea graniţelor. Cu alte cuvinte, armata recunoaşte singură că este fie incompetentă în asigurarea securităţii graniţelor, fie că permite talibanilor să obţină sprijin din afara ţării.
O altă dovadă a sprijinului tacit acordat de armată este eşecul de a-i captura pe liderii talibanilor din valea Swat şi din celelate zone. În pofida acţiunilor militare, comandanţii militanţi continuă sa dicteze regulile în regiunile tribale, chiar sub nasul administraţiei. Dincolo de afirmaţiile armatei că deţine controlul în valea Swat, conducerea talibană este încă în libertate, iar recompensa stabilită pentru informaţii care să ducă la capturarea ei are o valoare infimă.
Khan G. este pseudonimul unui jurnalist independent din Islamabad, Pakistan.