Cum se explică ascensiunea extremelor în Grecia

În Grecia noul clivaj politic este pro şi anti-memorandumuri şi austeritate. Vinovaţi pentru actuala situaţie a ţării sunt partidele mari, Pasok şi Nea Demokratia şi creditorii externi, susţine expertul grec Dimitris Bekiaris într-un interviu pentru FP România. În opinia sa, de Syriza se leagă speranţele unui viitor mai bun, de distribuire mai justă a bogăţiei în societate şi o scăpare de condiţiile oneroase impuse Grec

Cum explicăm ascensiunea extremelor - Coaliţia stângii radicale Syriza  şi a partidului nazist Golden Dawn - pe scena politică greacă?

Syriza şi-a sporit cota electorală pentru că strategia sa anti-neoliberală şi politica sa împotriva memorandumului semnat cu troica formată din FMI, Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană s-a dovedit a fi corectă şi de succes. În prezent Coaliţia stângii radicale şi Alexis Tsipras se bucură de o popularitate tot mai mare în societatea greacă şi mai ales printre tinerii care cred că politicienii de astăzi nu pot să le ofere niciun viitor.

De Syriza se leagă speranţele unui viitor mai bun, de distribuire mai justă a bogăţiei în societate şi o scăpare de condiţiile oneroase impuse Greciei prin memorandum. Guvernele anterioare nu le-au negociat deloc. Primul memorandum a fost alcătuit astfel încât creditorii noştri să nu piardă un singur euro, în timp ce al doilea a fost semnat pentru ca marile interese din Grecia şi dinafara Greciei să fie servite prin disoluţia statului de drept şi abolirea legii muncii. Aşa s-a explicat ascensiunea spectaculoasă a Syriza de la 5,63%  în alegerile din 2009 la 16,78% la alegerile din 6 mai.

Cum să citim acest rezultat? A fost doar un vot de protest împotriva partidelor mari Pasok şi Nea Demokratia?

Pasok şi Noua Democraţie şi-au îndeplinit misiunea istorică. În acest moment, aceste formaţiuni sunt susţinătoarele memorandumului care duce la supunere naţională şi măsuri de austeritate. Majoritatea grecilor nu sunt de acord cu măsurile de austeritate şi cu abolirea suveranităţii naţionale şi populare. Rezultatele alegerilor din 6 mai au fost un NU puternic spus politicii pe  care creditorii vor s-o impună, folosind orice metodă de şantaj la adresa poporului grec.

Criza datoriilor care a lovit Grecia şi eurozona a schimbat asocierile politice şi forma sistemului politic aşa cum îl ştiam până acum de la schimbarea de regim în 1974 şi până astăzi. O mare parte dintre greci simt neîncredere şi furie împotriva celor două partide care au alternat la putere după 1974, Pasok şi Noua Democraţie.  „Colapsul” acestor două partide a dus la “eliberarea” unui număr mare de votanţi care le-au susţinut toţi aceşti ani, iar acum s-au reorientat către alte formaţiuni politice. O mare parte a electoratului Pasok a trecut la Syriza, iar mulţi votanţi ai Noii Democraţii la formaţiunea “Grecii independenţi”.

Golden Dawn este o organizaţie nazistă şi rasistă ai cărei membri sunt nostalgic după Hitler. Această organizaţie funcţionează după reguli de disciplină militare. Ascensiunea Golden Dawn pe scena politică se datorează unui mix de crize financiare, politice şi sociale care au lovit simultan Grecia. Nu este pentru prima oară în istorie sau în Europa când o criză mai ales financiară diluează sistemul politic şi are ca rezultat ascensiune extremei drepte sau a grupărilor extremiste. Avem exemplul tipic al Germaniei interbelice.

Până astăzi, Golden Dawn era un grup nazist marginal, acuzat de atacuri violente şi sângeroase împotriva imigranţilor economici şi a membrilor partidelor de stânga. Majoritatea societăţii greceşti nu este conştientă de activităţile, structura şi orientarea ideologică a a acestui grup. Mulţi greci nu se referă la Golden Dawn ca  la „un partid” sau „organizaţie”, ci ca la o „bandă”.  Zori de aur a profitat însă de situaţia intolerabilă de criminalitate şi de insecuritate din central Atenei şi a altor oraşe. Formaţiunea a dat vina pe imigranţi şi a atras printr-un populism puternicit mulţi votanţi care nu ştiau prea multe despre activitatea, ideologia şi trăsăturile acestei organizaţii naziste şi fasciste.

De ce este atât de dificilă formarea unui nou guvern în Grecia? Sunt diferenţele între partide atât de mari încât nu se poate ajunge la compromisuri, măcar de susţinere a unui guvern de tehnocraţi precum cel condus de Papademos?

În primul rând guvernul lui Papadimos a fost unul care a lucrat pentru pieţe, el nefiind ales de poporul grec şi în niciun caz nu a lucrat în beneficial poporului grec. El a fost numit să servească interesele creditorilor şi ale sistemului bancar internaţional. Acest guvern nu a avut nicio legitimitate democratică sau populară. Guvernele tehnocrate nu pot servi decât interesele elitei supranaţionale.

În ceea ce priveşte dificultatea de a forma un nou guvern, diferenţele dintre partidele politice sunt foarte profunde şi de accea poziţiile lor sunt ireconciliabile. Pe de-o parte avem Nea Demokratia şi Pasok care sunt favorabile impunerii de măsuri de austeritate  şi continuării politicii pe bază de memorandumuri, care adâncesc criza şi duc la o recesiune şi mai profundă. Pe de altă parte, avem Syriza care va refuza să intre în orice coaliţie cu aceste partide care susţin strategia neoliberală dură care ne este impusă de creditori, şi caută un parteneriat cu restul partidelor de stânga: Partidul Comunist grec, Stânga democratică şi restul de forţe politice progresive pentru formarea unui guvern de stânga. Pasok şi Nea Demokratia doreau în schimb cooptarea Syrizei la guvernare pentru a preveni emergenţa unei opoziţii puternice în viitorul Parlament.

Ce ar însemna o ieşire a Greciei din zona euro?

Din punct de vedere istoric, nu a existat nicio ţară care să părăsească eurozona. În plus nu există nicio bază legală pentru eliminarea Greciei din zona euro. N-ar trebui să lucrăm cu scenarii ipotetice. Chiar dacă această problemă este pusă tot mai des aşa, trebuie să înţelegem că posibilitatea ca ţara noastră să părăsească euro şi să intre în faliment va fi rezultatul politicii de memorandum impuse de creditorii noştri.

Dilemele de şantaj de genul “memorandum sau părăsirea zonei euro”, “euro sau drahma” care sunt prezentate zilnic de centrele financiare şi politice supranţaionale: Troika, birocraţi de la Bruxelles etc. au un singur scop: să-i îngrozească pe greci  şi să controleze prin şantaj toate evoluţiile politice.
Cancelarul german Angela Merkel nu a ezitat să-i ceară preşedintelui grec Karolo Papoulias să ţină un referendum pe tema rămânerii Greciei  în zona euro simultan cu alegerile din 17 iunie, pentru a limita opţiunile grecilor. Dacă asta nu este imixtiune în treburile interne ale unei ţări, atunci mă întreb ce mai definim ca amestec străin?

Dimitris Bekiaris este jurnalist la săptămânalul financiar Axia şi analist senior la Research Institute for European and American Studies (RIEAS) din Atena.