Ce ar putea însemna pentru Iran stingerea conflictului cu SUA și Israelul: „Mitul securității a fost spulberat”

Vreme de peste trei decenii, Iranul a construit o rețea de rețele proxy pentru a-și duce bătăliile mult dincolo de granițele sale – ținând inamicii la distanță, în timp ce liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, își întărea puterea. Atacurile directe asupra Iranului erau de neconceput, relatează CNN, într-o analiză asupra implicațiilor războiului recent asupra regimului.

Ali Khamenei FOTO Shutterstock

Acea imagine de invincibilitate s-a năruit în câteva ore, pe 13 iunie, când Israelul a lansat un atac surpriză, fără precedent, în adâncimea Iranului, spulberând sentimentul de securitate al Teheranului și destrămând aura sa de forță, atent cultivată.

Atacurile Israelului au ucis lideri militari de rang înalt și unii dintre cei mai proeminenți oameni de știință în domeniul nuclear ai Iranului, pe unii dintre ei în timp ce dormeau în locuințele lor. Numărul de victime a fost semnificativ: 627 de morți, inclusiv cel puțin 49 de femei și 13 copii, potrivit lui Hossein Kermanpour, șeful centrului de informații din cadrul Ministerului Sănătății. SUA s-au alăturat campaniei Israelului duminică, atacând trei situri nucleare înainte de a declara un armistițiu între Israel și Iran a doua zi.

Acum, mulți din Iran și de peste hotare se tem acum că liderii țării – după ce mândria și apărarea lor au fost profund atinse – ar putea să își înăsprească controlul în plan intern, adoptând în același timp o poziție mult mai agresivă atât în ​​politica internă, cât și în cea externă.

Atât Israelul, cât și SUA au vehiculat schimbarea regimului ca o posibilă consecință a atacurilor asupra Iranului, despre care sperau că va duce la un stat mai prietenos.. Eșecul lor în a realiza acest lucru a determinat regimul să revendice victoria.

Conducerea Iranului a dat dovadă de reziliență, înlocuindu-i pe cei pe care i-a pierdut și ducând o campanie represivă dură împotriva celor pe care îi consideră complici la atacul Israelului.

Primele semne indică, de asemenea, un regim mult mai paranoic și probabil mai înclinat să guverneze cu mână forte pe plan intern, de teama de o posibilă cooperare cu dușmanii țării.

„Un regim rănit”

După trei ani de guvernare a unui guvern conservator condus de Ebrahim Raisi, Iranul l-a ales anul trecut pe reformistul Masoud Pezeshkian, care militase pentru dialog cu dușmanii Iranului și prezentase acest dialog ca pe un mijloc de a rezolva problemele interne ale țării.

Pentru mulți iranieni, era ultima speranță pentru un acord nuclear cu Occidentul și pentru reintegrarea Iranului în comunitatea internațională.

În timpul războiului de 12 zile, Iranul a ripostat în mod repetat împotriva Israelului, provocând pagube extinse în orașe importante precum Tel Aviv și ucigând 28 de persoane. Capacitatea sa de a riposta sub foc a fost lăudată pe plan intern, chiar și în rândul celor care se opun regimului.

„Oamenii sunt cuprinși în acest moment de sentimente puternic naționaliste. Tocmai am trecut împreună printr-un război pe care toată lumea îl consideră nejustificat, așa că guvernul are parte de un anumit grad de bunăvoință”, a spus Ali, în vârstă de 36 de ani. „Ne-au pus în pericol cu ​​politicile lor, dar, în general, au gestionat bine războiul.”

Însă ceea ce se va întâmplă în continuare îi îngrijorează cu adevărat pe mulți iranieni. Există temeri crescânde cu privire la o represiune iminentă împotriva reformiștilor și apelurilor la schimbare, pe măsură ce regimul ia măsuri pentru a-i elimina pe cei considerați colaboratori ai Israelului. Până miercuri, autoritățile arestaseră 700 de persoane acuzate că ar fi „mercenari ai Israelului”, a relatat agenția de știri Fars, afiliată statului.

Neda, o iraniană în vârstă de 45 de ani, a declarat că este convinsă că Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), o aripă de elită a armatei iraniene sancționată de SUA, „va deveni probabil mai puternică, consolidându-și puterea”, mai ales într-un scenariu în care o conducere dezorganizată creează un vid de putere.

Se spune că Khamenei se ascunde într-un buncăr, are acces limitat la comunicații, și nu a fost încă văzut în public de când Israelul și Iranul au ajuns la un acord de armistițiu, care a intrat în vigoare marți.

„Ei (guvernul) au fost puternici în demonstrația lor de forță (împotriva Israelului) și acest lucru va fi benefic cel puțin pentru o vreme”, a explicat Neda pentru CNN. „Nu se știe dacă progresele pe care le-am obținut (prin reforme) în ultimii ani se vor menține. De ce a fost nevoie de toate acestea? Am știut mereu că schimbarea trebuie să vină din interior și asta se întâmpla. Acum, unde ne aflăm?”

Arash Azizi, un expert în Iran stabilit la New York și autor al cărții „Ce vor iranienii”, a apreciat că iranienii sunt probabil îngrijorați de „un regim rănit care îi urmărește și le restrânge și mai mult spațiul politic și civic”.

Represiunea s-ar putea înrăutăți, a declarat el pentru CNN, adăugând că opoziția iraniană din străinătate s-a dovedit a fi „inept și irelevantă din punct de vedere politic”, în timp ce societatea civilă din țară este „în defensivă”.

Experții spun că atacurile asupra Iranului nu au făcut decât să-i încurajeze pe conservatorii care au simțit mult timp că nu se poate avea încredere în Occident și Israel și că negocierile sunt doar o tactică de slăbire a țării. Soarta reformatorilor și pragmatiștilor atârnă de un fir de ață: doar timpul va spune dacă vor supraviețui schimbării din rândurile conducerii care probabil urmează să vină, au spus ei.

„Atacurile i-au întărit pe cei de linie dură care susțin că diplomația cu Occidentul este inutilă și că Iranul trebuie să rămână independent din punct de vedere militar”, a declarat pentru CNN Sina Toossi, cercetător senior la Centrul pentru Politică Internațională, cu sediul la Washington, DC. „Vocile reformiste, pro-angajare în dialogul cu forțele occidentale, au fost marginalizate în acest climat.”

„Pe termen scurt, este probabil ca cei de linie dură să prevaleze”, a spus el. „Dar asta s-ar putea schimba în funcție de rezultatul mai larg al conflictului și de eforturile diplomatice cu SUA, dacă vor da sau nu roade.”

Duminică, SUA s-au alăturat campaniei Israelului împotriva Iranului, atacând trei instalații nucleare și riscând să dezlănțuie un război în toată regula cu Republica Islamică. Însă președintele american Donald Trump a anunțat ulterior armistițiul dintre Israel și Iran, menținând regimul pe care ulterior a spus că nu vrea să-l schimbe deoarece „ar duce la haos”.

„Lecția mai amplă este că Republica Islamică nu este invincibilă, dar nici nu este ușor de răsturnat”, a spus Toossi.

Atacul Israelului asupra Iranului nu a dus la revolte populare, ci mai degrabă la o demonstrație de unitate în rândul iranienilor care își considerau țara atacată într-un război neprovocat.

„Indiferent dacă oamenii sunt susținători ai guvernului nostru sau nu, simțim o furie față de Trump și Israel”, a declarat Reza, un bărbat în vârstă de 35 de ani din Iran, pentru CNN.

Soarta politică a lui Khamenei

Cel mai longeviv lider din Orientul Mijlociu, Khamanei, a condus cu mână de fier timp de peste 35 de ani, înăbușind protestele  cel puțin din anul 2005.

Fiind cea mai înaltă autoritate din Iran, o mare parte din politica internă și externă a țării este influențată, dacă nu chiar modelată, de el.

Unii experți spun că, în ciuda demonstrației de unitate națională după conflictul cu Israelul, există probabil frustrare în țară față de Khamenei.

„A fost prea precaut când a trebuit să fie îndrăzneț și prea îndrăzneț când a trebuit să fie precaut”, a apreciat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran din cadrul International Crisis Group, adăugând că  probabil se va considera că prin acțiunile sale a năruit puterea de descurajare a Iranului și „a făcut țara vulnerabilă”.

„O mare parte din vină este pusă pe seama lui și a modului în care a luat decizii – inflexibilitatea sa la masa negocierilor, sfidarea sa în fața unor puteri militare convenționale mult mai puternice”, a declarat Vaez pentru CNN. Când se va așeza praful, ar putea exista întrebări cu privire la liderul suferind și la deciziile sale de-a lungul anilor, a spus el.

De asemenea, ar putea apărea întrebări cu privire la rolul și importanța unui Lider Suprem pe termen lung, potrivit lui Vaez.

„Există o dorință puternică din partea Gărzilor Revoluționare și a forțelor militare din Iran de a-și dubla eforturile și de a adopta o poziție mult mai fermă, militarizând în continuare sfera internă și chiar urmărind în cele din urmă utilizarea armelor nucleare drept factor de descurajare suprem”, a declarat Vaez.

Paranoia legată de infiltrarea Israelului în guvern va duce probabil la o „epurare” la nivelul superior al sistemului, ceea ce ar putea duce la triumful celor de linie dură, a adăugat el.

Soarta reformistului Pezeshkian și a taberei sale moderate rămâne neclară. În timp ce Liderul Suprem a rămas ascuns, Pezeshkian a fost cel care a vorbit cu iranienii, făcând declarații publice și chiar participând la un protest anti-război la Teheran.

Totuși, reformiștii nu scapă de furia publică. O femeie în vârstă de 42 de ani din Iran a pus la îndoială viabilitatea regimului actual. „Ne-au băgat într-o mlaștină”, a declarat ea pentru CNN. „Acest lucru s-a întâmplat sub supravegherea reformiștilor.”

Experții spun că spulberarea aurei de invincibilitate a regimului va schimba Iranul, dar modul în care se va derula această schimbare este incert și depinde de modul în care conducerea iraniană și puterile străine vor reacționa la conflictul de 12 zile.

Pentru poporul iranian, sentimentul că se află cel puțin în siguranță în interiorul granițelor țării sale a fost spulberat.

„Republica Islamică avea un contract social cu societatea, acela de a o priva de toate libertățile... în schimbul asigurării securității”, a spus Vaez. „Acum, această imagine a fost spulberată în ochii poporului iranian.”