Când tinerii fac revoluţie

Tineri spanioli adunaţi cu miile („indignados"), acum trei zile, în piaţa Puerta del Sol din Madrid, tineri greci reuniţi în piaţa Syntagma la Atena şi chiar tineri francezi adunaţi în piaţa Bastiliei la Paris: duminică, tinerii Europei şi-au luat drept model Primăvara arabă pentru a-şi striga nemulţumirile.

Ca şi cum o revoluţie globală este în plină desfăşurare, sub ochii noştri. Tinerii îşi cer siguranţa unui viitor, dar ţările în care trăiesc, surprinse de vârtejul mondializării, nu par să fie capabile să le ofere acest viitor. De câţiva ani, numărul demonstraţiilor şi al tinerilor care se mobilizează tot mai hotărât a crescut. S-au diversificat şi păturile sociale din care provin aceştia, iar în anumite state, cum ar fi Tunisia şi Egipt, au loc transformări profunde ca urmare a mişcărilor de revoltă.

Însă noutatea actualelor mobilizări este că ele nu au de-a face cu „ordinea statală", chiar dacă o consideră perimată. Cei care participă la aceste mişcări de revoltă vor doar să se facă auziţi. Nu avem de-a face cu o revoltă în sensul politic al cuvântului, pentru că tinerii de acum nu au programe politice şi nu vor reprezentare instituţională. În manifestele publicate acum de tinerii spanioli ieşiţi în stradă se vorbeşte despre lucruri extrem de concrete, precum dreptul la muncă, dreptul şi posibilitatea de a avea o locuinţă ori asigurarea libertăţii pe internet.

De câteva luni, avem de-a face cu unele practici noi, cu un nou gen de manifestări colective. Fără organizări precise, fără purtători de cuvânt, aceste mişcări pacifiste vor să fie recunoscute de stat, pentru a-i cere acestuia să-şi asume toate responsabilităţile. Putem spune că drept model sunt luaţi zapatiştii mexicani. De mai bine de 20 de ani, aceştia şi-au anunţat intenţia de a nu face niciun demers pentru a prelua puterea ori pentru a se prezenta la alegeri. Totuşi, au depus toate diligenţele pentru a obţine şi a beneficia de „un guvern ascultător".

Un alt aspect de luat în seamă: astăzi, partidele politice, fie că sunt la putere sau în opoziţie, trebuie să ţină cont că exigenţa morală a devenit la fel de puternică precum exigenţa socială. Tinerii spanioli, dar şi cei din Egipt sau Tunisia au manifestat împotriva corupţiei care le macină ţările. O atitudine fără precedent. Şi iată că dezideratele morale devin, pentru tinerii tot mai revoltaţi, la fel de stringente precum cele sociale.