Românii din Italia, printre cei mai câştigaţi în urma introducerii venitului pe cetăţenie

FOTO Arhiva

Venitul de cetăţenie, promis cetăţenilor italieni săraci, dar şi străinilor rezidenţi de cel puţin 10 ani în Italia, care au o situaţie economică precară, a devenit oficial pe 17 ianuarie 2019, când guvernul a aprobat decretul de punere în aplicare.

Venitul, o promisiune din campania electorală, făcută de reprezentanţii Guvernului italian, este un ajutor care se oferă lunar cetăţenilor italieni, dar şi străinilor rezidenţi de cel puţin 10 ani în Italia, dacă au venituri de mai puţin de 780 euro lunar. În jur de 4 milioane de persoane vor beneficia de această facilitate sau aproximativ de 1,2 milioane de familii. Dintre aceste familii, 242.000 sunt formate din cetăţeni străini, cei mai numeroşi beneficiari fiind români, potrivit publicaţiei Il Messaggero.

Iniţial, beneficiarii iniţiativei trebuiau să fie doar cetăţenii italieni, dar guvernanţii au vrut să evite eventuale acuzaţii de discriminare şi au fost nevoiţi să aplice legea pentru toţi cetăţenii săraci. Printre străini există un procent mai mare de sărăcie decât printre cetăţenii italieni. Aproximativ 30% dintre străini au o condiţie economică precară. 

Condiţiile sunt foarte clare şi relativ restrictive, o persoană putând încasa ca venit de cetăţenie cel mult 500 euro/lună dacă nu are venituri, la care se adaugă alţi 280 euro dacă persoana deţine contract de închiriere a unei locuinţe, sau 150 euro/lună dacă are un credit ipotecar pentru locuinţă. 

Venitul anual (ISEE) înregistrat de beneficiar nu poate fi mai mare de 9.360 euro, iar beneficiarul nu trebuie să aibă locuinţă proprie, sau aceasta să nu valoreze mai mult de 30.000 euro. Pe deasupra, nici solicitantul şi niciun alt membru al familiei nu poate să deţină un autoturism care valorează mai mult de 6.000 euro sau care are o capacitate cilindrică mai mare de 1.600 c.c. (250 c.c. pentru motociclete). La valorile stabilite pentru fiecare beneficiar se pot adăuga alte sume dacă în familie există persoane cu handicap.

Forma iniţială a legii prevedea ca beneficiarii să demonstreze că trăiesc în Italia de 5 ani, dar pentru a limita accesul peponderent al beneficiarilor străini, pragul a fost dublat-la 10 ani. În versiunea definitivă se impun 10 ani de reşedinţă, din care ultimii doi neîntrerupţi.  Însă, potrivit normativelor europene, nu trebuie să existe discriminări între italieni şi cetăţenii comunitari, astfel criteriul celor 10 ani a fost extins şi italienilor. În acest fel, s-a redus numărul de potenţiali beneficiari din UE, dar italienii care au trăit în afara graniţelor în ultimii 10 ani vor fi afectaţi.

Potrivit Il Messaggero, obligativitatea celor 10 ani de reşedinţă nu se aplică cetăţenilor UE, printre care cei mai numeroşi sunt românii (1,2 milioane), urmaţi de polonezi (100.000) şi bulgari (circa 60.000) . Dar varianta finală a decretului aprobat spune că cei 10 ani sunt obligatorii şi pentru cetăţenii comunitari.

Pentru că există numeroase neclarităţi, potenţialii beneficiari trebuie să aştepte ghidul care va fi publicat în luna februarie şi care va conţine indicaţii şi criterii precise despre condiţiile cerute de noua lege.