O perspectivă pe termen lung asupra evoluției războiului din Ucraina. Cum poate evita Kievul o traiectorie în favoarea Rusiei

Pachetul de ajutor militar american în valoare de aproape 61 de miliarde de dolari este un colac de salvare pentru Ucraina, dar nu este o soluție pe termen lung. Ucraina are nevoie de o strategie mai cuprinzătoare care să țină cont de problemele sale în ansamblu dacă vrea să se asigure că Rusia nu va câștiga în cele din urmă, se arată într-o analiză a Foreign Affairs.

Războiul Rusiei în Ucraina este în al treilea an FOTO Shutterstock

Influxul de arme și muniție americană ar trebui să crească considerabil costul unei ofensive preconizate a Rusiei în vară. Totodată, ar trebui să furnizeze forțelor ucrainene suficiente echipamente pentru o planificare militară ceva mai sistematică pentru vară și toamnă.

Totuși, o eventuală încheiere a războiului în termeni favorabili Ucrainei presupune mai mult decât echipamente - necesită o strategie care să prevină victoria Rusiei la un moment dat. În ultimele luni, inconstanța și întârzierile sprijinului din partea partenerilor săi au făcut acest scenariu plauzibil.

O strategie de contracarare care să aducă Ucraina în situația de a putea stabili propriii parametri pentru pace nu poate fi obținută lesne și nici nu e realizabilă peste noapte. În același timp, Ucraina nu are luni de zile de pierdut pentru a găsi o cale. Iar dacă SUA și aliații săi din NATO vor trebui să-și ia angajamente clare pe termen lung față de Ucraina, constrângerea Rusiei de a negocia va fi deosebit de dificilă.

„Însă alternativele sunt cu mult mai rele. În absența unei astfel de strategii generale, e posibil ca durata conflictului să se extindă, însă nu și traiectoria acestuia”, se arată în analiza semnată de Jack Watling, analist la Institutul Serviciilor Regale Unite (Londra).

Din toamna anului trecut, situația Ucrainei pe câmpul de luptă s-a înrăutățit tot mai mult, parțial din pricina penuriei de muniții, în timp ce Rusia a câștigat teritoriu și a adunat circa 470,000 de soldați, fiind de așteptat ca până la sfârșitul acestui an să încerce cucerirea în întregime a regiunii Donbas.

Discuțiile despre o nouă ofensivă a Rusiei tind să imagineze asalturi cu tancuri asupra liniilor defensive ucrainene, străpungerea lor și apoi tentative de a exploata breșele pentru a înainta în adâncimea teritoriului ucrainean și a izola unitățile de luptă. În acest moment însă, Rusia nu are abilitatea de a efectua acest gen de operațiuni, și nici nu-și propune. După mai bine de doi ani de război, capacitățile sale de atac la scară mare sunt limitate și constau în principal în asalturi la nivel de pluton și companie, permițând înaintări lente cu pierderi mari.

Dar încă se bucură de un avantaj substanțial, de 10 la 1, în materie de artilerie. Cu ajutorul american, Ucraina îl poate reduce poate la 3 la 1- cel puțin în anumite regiuni.

Dar Rusia are la dispoziție mai multe mijloace de a antrena forțele ucrainene în bătălii costisitoare pentru Ucraina. Printre ele, lansarea de bombe aeriene ghidate de până la 1,5 tone asupra orașelor ucrainene – determinând eventual populația să fugă din calea atacurilor.

Drept urmare, de multe ori forțele ucrainene s-au văzut silite să consume resurse substanțiale pentru a apăra poziții individuale numai pentru a proteja pe această cale așezările populate aflate în raza de acțiune a acestor bombe sovietice modificate. Un exemplu este orașul înalt Ceasiv Iar, situat strategic în regiunea estică Donețk, și care, dacă ar cădea, ar oferi rușilor posibilitatea de a avea o bună poziție din care să bombardeze și alte orașe din Donbas, precum și rute cheie de aprovizionare. Astfel că forțele ucrainene încearcă disperat să reziste în apărare, chiar dacă din punct de vedere tactic situația devine nefavorabilă. Un factor negativ este și capacitatea strâmtorată de apărare aeriană care permite acum avioanelor rusești de luptă să se apropie mai mult de liniile frontului, și să țintească cu mai mare precizie.

Soluția la această provocare ar fi, de regulă, ceea ce strategii militari numesc o „apărare activă”, folosind contraatacuri la scară mică pentru a întrerupe eforturile atacatorului de a-și consolida avansurile.

Doar că Ucraina are prea puține rezerve și a pierdut multe dintre vehiculele tactice necesare pentru a exploata vulnerabilitățile rusești imediat după ce capturează poziții. Singura opțiune în acest caz este să caute să maximizeze pierderile Rusiei în lupta pentru fiecare poziție și astfel să încetinească ritmul în care aceasta avansează.

În aceste condiții, ajutorul american venit cu atât de mare întârziere poate doar ajuta să remedieze golurile din capacitățile ucrainene.

Între timp, Ucraina va pierde teren. Întrebarea este cât de mult va pierde în această vară și ce cost va reuși să impună Rusiei în schimbul unor potențiale câștiguri ale acesteia.

Trupe proaspete

În afară de aprovizionarea imediată cu muniție, noul ajutor american este important în primul rând prin faptul că oferă claritate în privința resurselor pe care se poate baza Ucraina în următoarele șase luni, astfel încât să-și poată face un plan strategic cuprinzător.

Prioritatea principală ar fi generarea de noi forțe – mobilizarea, instruirea și echiparea lor. Asta a fost imposibil cât timp a așteptat aprobarea ajutorului american și a fost silită să acorde prioritate echipamentului în folosul trupelor aflate deja pe front.

„Comandanții ucraineni trebuie să formeze noi brigăzi, mai degrabă decât să restabilească forța formațiunilor deja existente. În prezent, armata nu dispune de suficiente brigăzi pentru a le putea roti în întregime de pe front. În schimb, brigăzile individuale au rotit batalioanele epuizate în afara liniei de contact pentru scurte pauze - o strategie care îngăduie ceva odihnă, dar nu permite instruirea colectivă a brigăzii, în măsura în care personalul brigăzii și echipamentul de sprijin rămân pe front. Prin urmare, este crucial pentru Ucraina să clădească și să antreneze brigăzi suplimentare acum, astfel încât să poată organiza o apărare activă în toamnă. În timp, aceste noi unități îi vor spori considerabil capacitatea de contraatac.

Prin urmare, armata ucraineană trebuie să urmărească mobilizarea în trei etape. În primul rând, trebuie să strângă imediat înlocuitori pe câmpul de luptă pentru forțele existente. Dar apoi trebuie să regenereze rezervele pentru a permite unităților existente să se rotească și, după aceea, să construiască noi unități capabile să desfășoare acțiuni ofensive. Prima este cea mai ușor de rezolvat. Echipamentul este factorul limitativ pentru cea de-a doua. Pentru cea de-a treia, cel mai limitativ factor este formarea ofițerilor. Acest aspect poate fi abordat, dar trebuie făcut urgent dacă Ucraina dorește să genereze forțele necesare până în toamnă.

O perspectivă pe termen lung

Rusia va fi probabil periculoasă mai cu seamă în ultimele luni ale anului 2024. În acel moment, după ce vor fi rezistat luni de zile la operațiunile ofensive rusești, forțele ucrainene vor fi întinse la maximum, iar apărarea lor aeriană va fi epuizată. Rusia va avea probabil suficiente trupe pentru a-și roti unitățile și a permite ofensive succesive în toamnă.

Dar capacitățile rusești nu sunt nelimitate. Moscova a făcut unele alegeri industriale și militare care probabil îi vor limita potențialul ofensiv pe parcursul anului 2025. În primul rând, a decis să nu extindă producția de țevi de artilerie, ceea ce înseamnă că anul viitor vor fi disponibile mai puține tunuri noi. În baza ratei actuale de pierderi, stocurile rusești de vehicule blindate vor fi, de asemenea, probabil epuizate până în a doua jumătate a anului 2025. Acest lucru înseamnă că forțele rusești vor depinde în întregime de echipamentele nou produse, mai degrabă decât de echipamentele recondiționate din stocurile existente, ceea ce va limita grav capacitatea lor de a reface sistemele de armament pierdute în luptă.

În același timp, începând de la sfârșitul anului 2024, producția europeană de armament va începe să crească în mod constant, pe măsură ce investițiile făcute anul trecut și în primele luni ale acestui an vor începe să dea roade. Prin urmare, până în 2025, problemele de aprovizionare ar trebui să fie mai puțin acute pentru Ucraina și mai acute pentru Rusia - dacă Ucraina poate rezista până atunci.

Având în vedere această perspectivă pe termen lung, provocarea cu care se confruntă Ucraina și aliații săi se limpezește. Prioritățile de top trebuie să fie nu numai să se asigure că ofensiva de vară a Rusiei culminează cu un cost ridicat pentru Moscova, ci și că trupele ucrainene nou-înființate sunt acolo pentru a contracara alte ofensive în toamnă - și, în mod ideal, pentru a stabili o linie de front stabilă până la începutul anului 2025. Doar dintr-o astfel de poziție Ucraina poate recâștiga inițiativa. Atingerea acestui obiectiv va depinde într-o măsură semnificativă de rapiditatea cu care Ucraina își poate mobiliza și echipa forțele. Singurul bun care îi lipsește în mod acut este timpul”, se arată în analiza semnată de Jack Watling, de la Institutul Serviciilor Regale Unite (Londra).