Reţeta armoniei de Sărbători: „Trăieşte clipa în felul tău“

Perioada Sărbătorilor este una în care suntem împreună şi petrecem cu prietenii şi cu familia, primim şi oferim cadouri, ne desfătăm cu mâncare şi cu băutură. Este imperios necesar să ne simţim bine. Să fim fericiţi! Se întâmplă cu adevărat asta sau doar mimăm fericirea? De Sărbători, psihoterapeuţii vin cu câteva recomandări pentru o stare de bine autentică .

Familie. Fericire. Cadouri. Prietenie. Brad împodobit. Lumini. Haine noi. Miros de sarmale şi de cozonaci. Gerul de afară. Cântece. Urări. Colinde. Şi lista poate continua. Imaginea Sărbătorilor de iarnă este, până la urmă, o imagine fundamental colectivă, un fel de fantasmă a modului cum ar trebui să arate această perioadă şi a modului în care ar trebui să ne simţim, consideră Ilinca Balaş, psihoterapeută analist la Clinica „The Mind“ din Capitală. „Este o perioadă în care suntem împreună, petrecem timp cu cei dragi, cu familia, primim şi oferim cadouri, ne cultivăm simţurile cu mâncare, băutură, muzică, ne odihnim. Aşadar, avem fantasma moştenită a unei fericiri domestice în jurul bradului, simbol al perenităţii, cu toate că, în mod paradoxal, fericirea nu este deloc ceva peren, ci, dimpotrivă, o stare care vine şi pleacă, care ne vizitează după bunul plac şi nu neaparat cu ocazia Sărbătorilor“, explică psihoterapeuta.

Pe de altă parte, realitatea Sărbătorilor este, uneori, uşor diferită de imaginea noastră ideală: o perioadă în care traficul este greoi şi exasperant, în care nu găseşti locuri de parcare, magazinele sunt arhipline, facem bilanţuri de tot felul, apar cheltuieli neprevăzute şi cadouri nenimerite, simţim oboseală, ne deranjează agitaţia şi zgomotul, rudele intruzive şi kilogramele în plus.

Cine suntem şi încotro ne îndreptăm

„Cele două perspective sunt două extreme, dar scopul pentru care le-am pus alături este de a vedea întregul pe care ele îl formează şi de a înţelege de ce avem, pe de-o parte, imperativul categoric al lui «trebuie să ne simţim bine de Sărbători» şi depresia în care cad anumiţi oameni în această perioadă, deşi este impropriu spus că ei cad. Fireşte, depresia este demult acolo, doar că, cel mai probabil, nu a fost conştientizată“, spune Ilinca Balaş.

Aşadar, la un pol este aşteptarea Sărbătorilor, ca o perioadă de relaxare şi voie bună, iar la celălalt pol este izbirea cu realitatea. Cei doi poli sunt extremele la care ajung unii oameni. „Astfel ajungem la tema exceselor de Sărbători. Sigur, acestea înseamnă multe şi ceva anume pentru fiecare individ în parte. Pot fi o compensare faţă de platitudinea de pe tot parcursul anului, pot fi o fugă de sine şi de ceilalţi, sau, dimpotrivă, o dizolvare şi o pierdere temporară a sinelui, o nevoie de frivolitate sau de trăiri profunde – dacă ne gândim la faza a doua a intoxicaţiei cu alcool, o nevoie de pierdere a controlului şi/sau o nevoie de a aparţine grupului şi aşa mai departe.“

Dincolo de aceste supoziţii generale, ar fi important să privim excesele pe care le facem ca pe nişte oglinzi care reflectă (dez)echilibrele noastre interioare, (in)capacitatea de a ne gestiona, nişte oglinzi în care vedem frânturi din noi înşine şi momente din povestea vieţii noastre, explică Ilinca Balaş. „Nu este abordarea cea mai reconfortantă, dimpotrivă, dar este onestă şi autentică. Să vedem este primul pas care deschide posibilitatea de a ne înţelege şi de a ne asuma cine suntem, ce facem, încotro ne îndreptăm.“

Fără standarde emoţionale

Calea de a ieşi din aceste paradoxuri care ne parazitează şi ne împiedică accesul la trăirea proprie este tocmai de a ne conecta la ceea ce simţim cu adevărat. Este important să ne dăm voie să avem tot felul de sentimente în această perioadă, cu deschidere, îngăduinţă şi acceptare a tot ceea ce vine din interior, desigur, cel mai adesea, sub stimulul exteriorului, recomandă psihoterapeuta. „Cu cât sunt mai mari presiunile externe asupra individului de a se conforma unui anumit ideal, unei anumite viziuni colective, cu atât sunt mai mari greutăţile de a fi el însuşi, de a se regăsi pe sine în potopul de prescripţii şi clişee“, continuă Ilinca Balaş.

Psihoterapeuta menţionează că nu crede în ideea de a-ţi programa mintea în „modul“ de sărbătoare, care ar putea fi chiar acea fantasmă colectivă sau poate un mod încetăţenit în fiecare familie, dar tot impersonal. „Eu prefer un concept mai larg, mai cuprinzător, dar totodată mai vag şi, aparent, mai puţin cognoscibil decât cel de minte, şi anume sufletul. Pentru mine, sufletul este esenţa a ceea ce suntem, acele 21 de grame cu care, pare-se, corpul nostru este mai uşor după moarte, dar, în acelaşi timp, întregul a ceea ce suntem. Este miezul, dar şi coaja; ghinda, dar şi stejarul în toată splendoarea lui. De altfel, nu rezonez nici cu conceptul de «programare», care îmi sugerează ideea unui dresaj psihic, în care, deopotrivă, nu cred. Este vorba, de fapt, despre o reprimare, căreia i se spune mai nou «gândire pozitivă» şi este ridicată la rangul de principiu de viaţă sănătoasă. După părerea mea, avem de-a face cu o siluire a afectivităţii noastre: să tăiem din rădăcină ceea ce nu ne place, să ne impunem să vedem doar partea pozitivă şi, eventual, să o trăim doar pe aceasta, atât cât putem trăi un fals sau ceva fundamental incomplet“, consideră Ilinca Balaş.

Importanţa celor 21 de grame

Mai trebuie adăugat ceva, spune psihoterapeuta: „Există o diferenţă între a vedea doar partea pozitivă, retezând tot ceea ce nu ne convine afectiv, şi capacitatea de a identifica, în cadrul unei situaţii sau experienţe de viaţă atât ceea ce este pozitiv, benefic, cât şi ceea ce este negativ, evident, incluzând şi restul aspectelor dintre cele două capete de interval. Este o diferenţă între unilateralitatea unei perspective şi pluralitatea de perspective – a putea identifica modurile şi nuanţele în care o situaţie ne afectează, cu alte cuvinte capacitatea de a trăi atât în profunzime – a merge în jos, în adânc, cât şi în «extensie», a ne extinde pe toată lungimea de undă şi a descompune, ca pe un evantai, o trăire în toate nuanţele pe care le putem percepe“.

Ilinca Balaş este convinsă de impoartanţa de a ne înţelege propriul suflet, strat după strat, atât cât se lasă a fi dezvăluit şi cunoscut nouă şi altora în diferitele momente ale vieţii. „Aşadar, în loc să ne programăm mintea ca să ne simţim bine de Sărbători, aş propune să ne cunoaştem sufletul şi să înţelegem ce îl bucură, ce îl întristează, ce îl mişcă. Să stăm cu infima «greutate» a sufletul nostru, cu aceste 21 de grame de materie primă a vieţii şi să vedem cum e, cum se simte, ce ne aduce. Cel mai semnificativ mod de a trăi Sărbătorile este acela care ne este propriu nouă. Să avem curajul să o facem în felul nostru, aşa cum simţim în acel moment unic şi irepetabil al vieţii noastre, onorându-i precaritatea şi perisabilitatea. Banalul «trăieşte clipa», căruia i-aş adăuga ceva esenţial: «în felul tău».“

„Trebuie“, înlocuit cu „aleg să“

Totuşi, pentru a coborî discuţia în concret, Ilina Balaş propune câteva direcţii pe care ne-am putea concentra în această perioadă. „Să înlocuim «trebuie» cu «aleg să» sau «îmi doresc să». Să facem ceva nou sau să abordăm într-un mod complet nou Sărbătorile, aşa cum n-am mai făcut-o până acum – ceea ce înseamnă să facem loc noului în viaţa noastră. Să ne acordăm timp pentru noi înşine – timp să ne ascultăm, timp să simţim, să gândim, să trăim, să stăm cu sufletul nostru, în tăcere, să ne punem întrebări. Să reflectăm la teme mari ale existenţei: timpul, iubirea, prietenia, sensul vieţii, Dumnezeu. Să creăm şi să ne exprimăm creativitatea în orice, fie şi în alegerea unui cadou sau în ornatul unei prăjituri. Să ne conectăm la viaţa dinăuntru şi din afara noastră, să îi simţim pulsul şi să curgem odată cu ea“, conchide psihoterapeuta.

Omul, o sursă de bucurie pentru alţii

În opinia psihologului psihoterapeut Keren Rosner, situaţiile generale în care Sărbătorile nu sunt motiv de bucurie sau nu sunt întâmpinate cu optimism pot fi prevenite sau schimbate, important este să le conştientizăm şi să dorim schimbarea. „Ca să laşi spiritul Sărbătorilor să te cucerească este necesar să ştii ce şi cum ai vrea să fie ele pentru tine, să-ţi dai voie să le simţi ca perioade speciale, să fie în centrul preocupărilor tale starea de bine, să crezi în acele zile în miracole, să fie motiv de întâlnire cu persoane dragi, să creezi povestea ta“, recomandă psihoterapeuta Keren Rosner.

Potrivit acesteia, Sărbătorile nu se pot defini la singular, ele sunt asociate unui grup: familie, prieteni, grup ocazional. „Masa rituală să fie respectată prin atmosfera relaxată, să fie aduse în prim-plan amintiri frumoase, conversaţii vesele şi plăcute. Aceste întâlniri să fie dovezi de reconciliere şi prietenie, fără să activezi emoţii negative, reproşuri vechi, nemulţumiri, ci să simţi că vrei să aparţii acelui grup. Oamenii se molipsesc de bucurie când împărtăşeşti veselie şi stare de bine“, este de părere Keren Rosner.

Generozitatea selectivă?

Se vorbeşte adesea despre generozitatea de care oamenii dau dovadă de Sărbători. „Ea nu se adresează doar celor apropiaţi, înseamnă să ştii să oferi celor pe care poţi să îi faci fericiţi. Să dăruieşti îţi dă o stare specială, te face să te simţi bun. Dacă dăruieşti atenţie, cadouri, caldură sufletească, iertare, înţelegere, înseamnă să trăieşti Sărbătorile din toată inima. Dacă primeşti la masa ta o rudă mai saracă sau dacă vizitezi o rudă singură sigur îţi va da un sentiment de mulţumire. Nu cu ostentaţie, ci cu modestie să încerci să te gândeşti la tine ca la o sursă de bucurie pentru alţii. Acest lucru te va motiva să iei acest rol în serios şi să îl multiplici.“

O categorie de persoane care nu se poate bucura de magia acestei perioade este fomată din cei care au avut experienţe neplăcute în copilărie şi care o asociază cu momente de tensiune, certuri, neajunsuri materiale. Vestea bună, spune Keren Rosner, este că aceste setări timpurii se pot schimba dacă se separă mental experienţele trecute cu ce vrem să se întâmple în prezent. „Este realizabilă reconectarea funcţională la un eveniment pe care îl respingem tocmai din cauza unor situaţii traumatizante trecute.“

„Comportamentul de retragere e o formă de autoagresiune“

Sunt şi cupluri care, în această perioadă, decid să se despartă. „Pentru ambii parteneri, dar în special pentru cel părăsit, poate să fie foarte dureros. Se simte nefericit şi are impresia că nimic nu mai contează. Poate anticipa că nu o să aibă energie şi dispoziţie să petreacă, se simte deznădăjduit şi poate că nu se simte bine în prezenţa prietenilor comuni. Familia devine curioasă, dar el evită să fie centrul interesului şi al întrebărilor indiscrete. Varianta în această situaţie este să-şi aranjeze o vacanţă într-o altă localitate unde nimic să nu-i amintească de relaţie. Este modul în care poate să se detaşeze, să se relaxeze şi, după Sărbători, să poată lua decizii clare pentru viitor. Va vedea totul dintr-o altă perspectivă“, recomandă Keren Rosner. 

Alt gen de persoane sunt cele care nu au prieteni şi nu au relaţii bune cu familia şi se trezesc singuri de Sărbători. „În loc să-şi plângă singurătatea, mult mai eficient este să-şi repare relaţiile importante şi să se alăture celor cu care rezonează afectiv. Să îţi aminteşti de o veche prietenă sau de o rudă şi să o inviţi să petreceţi împreună nu înseamnă slăbiciune, nici umilinţă! Înseamnă să ai grijă de tine, de timpul tău şi de starea ta sufletească. Este vorba de mândrie păguboasă dacă Egoul tău nu te lasă să îţi faci bine ţie şi unei alte persoane care ar rămâne singură în timpul Sărbătorilor.“

Pe de altă parte, cei rămaşi singuri simt în perioada Sărbătorilor mai acut sentimentul singurătăţii şi au tendinţa să refuze orice propunere, afundându-se mai adânc în trăiri depresive. „Regretele, gândurile dureroase, revolta nu vor ajuta cu nimic şi nu vor schimba realitatea. Comportamentul de retragere este o formă de autoagresiune sau autopedepsire. Acceptarea ca prezentul să fie trăit frumos poate să fie leacul pentru tristeţe. Să deschizi uşa posibilităţilor, dându-le şansa să se manifeste printr-o invitaţie de Sărbători este un pas spre schimbare emoţională benefică“, conchide Keren Rosner.