Cum agravează mașinile electrice răul de mișcare. Măsurile care pot limita efectele
0Aproximativ 25-30% dintre pasagerii automobilelor se confruntă, în mod regulat, cu rău de mișcare. Simptomele includ: greață, transpirație, paloare, hipotermie, dureri de cap și vărsături. Studiile arată că progresele tehnologice au ajuns să agraveze problema.
Pacienții ușor afectați pot prezenta, de asemenea, somnolență, apatie sau scăderea abilităților cognitive. Se estimează că 60 până la 70% dintre călători ajung să sufere de răi de mișcare, la un moment dat, scrie publicația The Conversation.
Răul de mișcare se manifestă, cel mai frecvent în mașini, dând naștere termenului de „rău de mașină”. Pasagerii sunt predispuși să se simtă rău, deoarece sunt lipsiți de capacitatea de a anticipa traiectorii, spre deosebire de șoferi.
S-ar fi crezut că, în mai bine de un secol de dezvoltare a automobilelor, problema răului de mașină ar fi trebuit să fie rezolvată. Dar nu este cazul. Pe măsură ce vehiculele rutiere sunt într-o continuă metamorfoză tehnologică, fiind făcute schimbări precum electrificarea, digitalizarea și automatizarea vehiculelor, apar și probleme de o astfel de natură.
Mai precis, unele progrese tehnologice pot crea sau agrava senzația de dezechilibru și pot împiedica ocupanții vehiculului să anticipeze itinerariul. Ca urmare, ele cresc riscul de a suferi, mai frecvent, simptome ale răului de mișcare.
Mașinile electrice
Mai puține repere și mai multe mișcări bruște. Prin natura sa, un motor electric este mai liniar si mai silențios decât un motor cu ardere. Dezavantajul este că împiedică anumiți utilizatori de mașini să asimileze mișcarea vehiculului. De exemplu, în timp ce am asocia accelerația cu turația motorului la mașinile clasice, mașinile electrice ne privează brusc de acest punct de referință. Au dispărut și vibrațiile motorului cu ardere, pe care unii le percep ca fiind liniștitoare.
Utilizarea frânării regenerative, care captează energia cinetică din frânare și o transformă în energie electrică care încarcă bateria de înaltă tensiune a vehiculului, poate, de asemenea, perturba echilibrul pasagerilor. Decelerațiile induse de acest sistem sunt de obicei de joasă frecvență, ceea ce este tipic pentru o forță de mișcare care provoacă senzația de „rău”.
Digitalizarea interiorului
Un alt progres tehnologic care induce rău de mișcare este prezența tot mai mare a ecranelor mari și numeroase în interiorul vehiculelor. Aceste ecrane supraîncărcă utilizatorii cu informații vizuale, ceea ce îi descurajează să privească afară. Ei își pierd astfel capacitatea de a prelua semnalele vizuale „corecte” – adică vederea exterioară a vehiculului – care le permit să își perceapă corect poziția în spațiu.
Conducere autonomă
Cursa dintre producătorii de automobile pentru a crea primul vehicul complet automat este, de asemenea, probabil să agraveze problema. În timp ce vehiculele de astăzi sunt doar parțial automatizate, în viitor, ele vor putea pilota singure. Acest lucru este problematic, întrucât actul de a conduce este cel mai bun mod de a anticipa traiectorii și de a reduce simptomele răului de mișcare.
Mai mult, interioarele vehiculelor vor fi reproiectate pentru a deveni mai primitoare, precum un living mișcător. Aceste noi configurații vor oferi pasagerilor mai multă libertate, permițându-le, de exemplu, să își întoarcă scaunul cu spatele pentru a discuta cu alți ocupanți. A sta cu spatele la drum este însă un lucru asociat cu probabilitatea de a avea rău de mișcare.
O altă promisiune a vehiculului autonom este aceea de a permite pasagerilor săi să dedice timp de călătorie „inactiv”. Folosirea dispozitivelor digitale în timpul mersului, cum ar fi a telefonului mobil, reprezintă, din nou o distragere ce ar putea avea ca efect răul de mișcare.
Incidența răului de mișcare rămâne, în cele din urmă, moderată la mașinile neautomatizate, tocmai datorită capacității șoferilor de a-și adapta stilul de condus atunci când pasagerii lor raportează disconfort.
Până în prezent, cauzele exacte ale răului de mișcare sunt încă neclare, însă producătorii încearcă să vină cu măsuri care să limiteze efectele. Acestea includ utilizarea semnalelor vizuale, auditive și tactile pentru a ajuta utilizatorii să perceapă și să anticipeze mai bine mișcările vehiculului, dar și programarea unui stil de condus confortabil.