Ortodocsii - chemati sa puna temelia Catedralei Mantuirii Neamului

Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare, si dreptmaritori crestini, (...) Intr-adevar, "Dumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol Pavel, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la

Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare, si dreptmaritori crestini, (...) Intr-adevar, "Dumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol Pavel, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 3-4). Dar, in dobandirea mantuirii este nevoie si de contributia voii omenesti, caci Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, creandu-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric; spre binecuvantare, sau spre blestem; spre bucurie, sau spre chin; spre comuniune, sau spre singuratatea egoismului; spre priveghere, sau spre somnul spiritual. Altfel spus: spre viata, sau spre moarte. Libertatea alegerii ne va aseza si pe noi - cum deja i-a impartit si pe cei de dinaintea noastra, incepand chiar cu ziua Sfintei Invieri a Domnului - intr-una din cele doua cete: cea a fiilor Invierii (Luca 20, 36), sau ai "zilei", sau ai "luminii", si cea a fiilor noptii, sau "ai intunericului" (I Tes. 5, 5), sau ai "neascultarii" si, prin urmare, ai "maniei" (Efes. 2, 2, 3). Stim cu totii bine ca in lumea de astazi nici cuvintele frumoase, mestesugite, si nici vorbitorii iscusiti nu lipsesc. Ba chiar ne-am obisnuit sa vedem cum conceptii, atitudini si practici indoielnice, cu vadite efecte distructive asupra persoanei umane, sunt promovate, ceea ce trebuie sa ne alarmeze. Unii dintre fratii nostri se lasa subjugati de inselatoarele infatisari si indreptatiri ale raului, nemaiputand sa vada in ele ceea ce, de fapt, acestea reprezinta: forme de tagaduire a Adevarului si Legii dumnezeiesti, o respingere a harului mantuitor revarsat asupra lumii prin Crucea si Invierea Domnului. Fiind incalcata in acest chip invatatura evanghelica, este nesocotit Insusi Izvorul ei, singurul care poate da omului "lumina vietii" (Ioan 8, 12). Cei intru toate credinciosi Domnului Hristos si Bisericii Lui se feresc de "duhul care lucreaza acum in fiii neascultarii" (Efes. 2, 2), caci lor li se impartaseste "intelepciunea lui Dumnezeu cea intru taina, cea ascunsa" (I Cor. 2, 7). Sa luam aminte, iubiti parinti slujitori, ca aceasta intelepciune duhovniceasca de Sus trebuie sa ne ajute pe noi, cei carora ne-a fost daruita prin hirotonie misiunea de a intelege si vesti prin graiul faptelor, mai bine decat ceilalti semeni si frati ai nostri, starea in care se afla omenirea indepartata de lumina Invierii lui Hristos. Astfel, cunoscand cauzele spiritual-morale ale schimbarilor, fenomenelor si pericolelor din lumea de azi, omenirea asteapta de la noi, cei chemati de Duhul Sfant la aceasta slujire, o mai responsabila participare la alinarea suferintelor semenilor nostri. Impreuna cu credinciosii incredintati spre slujire, cu care alcatuim, dupa cum spune Sfantul Apostol Petru, "poporul lui Dumnezeu" (I Petru 2, 10), trebuie sa ne aflam intr-o neincetata stare de veghe spirituala pentru a lua aminte la modalitatile neasteptate prin care pacatul se furiseaza in prezent in viata si sufletele oamenilor, indeosebi ale tinerilor, atragandu-i spre desertaciunile pierzatoare. Ca "fii ai Invierii", dar si ca impreuna lucratori la zidirea Bisericii parintilor nostri si a celei din inima noastra, impreuna cu credinciosii, sa fim prin faptele noastre marturisitori ai Invierii lui Hristos, ai puterii si dorintei Sale de a salva omul si lumea de azi din lanturile necredintei, indiferentei si dispretului fata de semen, care este chipul lui Dumnezeu. Cunoastem ca uneori pare greu de indeplinit porunca divina prin care ni se cere sa neglijam propriile necazuri si lipsuri pentru a lua aminte la cele ale semenilor mai indurerati decat noi. Si totusi, iata cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur adevarul acestei porunci: "nenumarate bunatati dobandim, deci, cand ne supunem Stapanului, cand ascultam de poruncile Lui si cand, la fel ca patriarhul Avraam, nu iscodim poruncile pe care ni le da, ci, ca niste slujitori recunoscatori, implinim cele poruncite si lasam pe seama Stapanului ratiunea acestor porunci. Daca ne vom invata sa gandim asa, vom putea fi la fel de ascultatori ca dreptul Avraam si vom putea dobandi aceleasi cununi"4. Asadar, spre a ne invrednici de aceste cununi si pentru a ne implini misiunea noastra pastorala, iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare si frati crestini, va rog din suflet impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "sa umblati cu vrednicie, potrivit chemarii cu care ati fost chemati" (Efes. 4, 1). Aceste cuvinte ne-au calauzit pasii si in rastimpul de dupa decembrie 1989, binecuvantata vreme de restaurare a libertatii. Astfel, acest crez sfant ne-a insufletit si indrumat spre ajutorarea semenilor aflati in suferinta - orfani, bolnavi, batrani parasiti -, acei "frati prea mici" ai Domnului (Matei 25, 40), pentru care slujire fiii Bisericii noastre stramosesti au oferit in cursul anului trecut peste 116 miliarde de lei. Nu spre lauda cuiva marturisim aceste fapte, ci spre lauda lui Dumnezeu si a Bisericii noastre dreptmaritoare. Aceeasi reinsufletire a lucrarii noastre misionare a facut ca in tara si chiar la comunitatile romanesti din afara granitelor ei sa se zideasca in acesti ani de libertate sute de sfinte locasuri: biserici, catedrale, manastiri si schituri. Din acelasi izvor al luminii Invierii a luat indemn si pururea pomenitul, de vie memorie, cel dintai Patriarh al Bisericii noastre, Miron Cristea, care, vazand ca Biserica Ortodoxa Romana, desi inaltata in anul 1925 la rangul de Patriarhie, nu are biserica patriarhala, a luat initiativa inaltarii "Catedralei Mantuirii Neamului". Vitregia vremurilor l-a impiedicat sa inceapa aceasta lucrare, savarsirea ei fiind lasata ca sfanta datorie urmasilor sai. Luand aminte la implinirea acestui testament spiritual cu valoare sfanta, la propunerea noastra, Sfantul Sinod al Bisericii noastre si Adunarea Nationala Bisericeasca au hotarat sa purcedem la definitivarea formelor de incepere a lucrarilor de amplasare si zidire a acestui Sfant Locas. Cel ce a biruit moartea si ne-a facut partasi acestei bucurii ce se impleteste cu cea a Sfintelor Pasti - impartasita anul acesta de intreaga crestinatate -, ne-a ajutat, dupa multe si grele eforturi, sa dobandim terenul ocupat in prezent de monumentul erolor comunisti, dezafectat. Pe acest teren se va inalta Catedrala Patriarhala, in apropierea "Mormantului Eroului Necunoscut" din Parcul Carol, spre a ramane alaturi, cu valoare de Simbol, in nemurirea neamului nostru. De aceea hramul catedralei este "Inaltarea Domnului", zi nationala de pomenire a eroilor, si "Sfantul Apostol Andrei", Parintele spiritual al credinciosilor ortodocsi romani. Cu lacrimi de bucurie va rog, iubitii mei frati si surori in Domnul Hristos, sa rugam pe Dumnezeu, Cel in Treime laudat, sa ne ajute sa ducem la indeplinire aceasta nazuinta sfanta. Punandu-va la inima aceste ganduri si parintesti indemnuri, rog pe "Dumnezeul pacii, Cel ce L-a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus, Marele Pastor al oilor prin sangele unui testament vesnic, sa va inzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrand intru noi ceea ce e bine placut inaintea Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie-I slava in vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21). De aici, din resedinta Sfintei noastre Patriarhii, luand lumina din Lumina Invierii ce straluceste in candela Paraclisului Sfantul Gheorghe, va urez tuturor sanatate si pace, vestindu-va cu sfanta imbratisare:
HRISTOS A INVIAT!
Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Prea Sfanta Treime,
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al Cezareei Capadociei
si
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane