Frica de îmbătrânire apare la 46 de ani

Femeile se îngrijorează în legătură cu îmbătrânirea după 46 de ani FOTO Shutterstock

Poate că viaţa începe la 40 de ani, cum spunea un reputat psiholog, dar ne bucurăm puţin timp de ea. De la 46 de ani începem să simţim teama de îmbătrânire, potrivit unui studiu.

Psihologul israelian Carlo Strenger susţinea, în urmă cu doi ani, că oamenii simt că se bucură cu adevărat de viaţă după vârsta de 40 de ani. În prima tinereţe, suntem acaparaţi de ambiţii şi încovoiaţi de multă muncă, iar viaţa noastră este tumultuoasă, spunea specialistul.

Abia după 40 de ani ne liniştim şi începem să ne bucurăm de realizările noastre, dar nu pentru mult timp, dacă ne luăm după un studiu publicat de curând de cercetătorii Universităţii „Trinity“ din Texas, SUA. Ei spun că, începând cu vârsta de 46 de ani, femeile, cel puţin, se gândesc tot mai des la îmbătrânire şi încep să se teamă de ea. Totodată, ele vorbesc „extrem de des“ despre înaintarea în vârstă după 46 de ani, potrivit cercetătorilor, citaţi de cotidianul britanic „Daily Mail“.

Studiul american, care a inclus 1.000 de femei cu vârste cuprinse între 18 şi 87 de ani, dezvăluie şi un aspect pozitiv: pe măsură ce înaintează în vârstă, reprezentantele sexului feminin vorbesc din ce în ce mai rar despre kilogramele în plus.

Unele creme antirid nu sunt eficiente

O veste proastă pentru cele care se tem de îmbătrânire este că, de curând, medicii danezi au descoperit că un ingredient din anumite creme antirid ar fi ineficient. Este vorba despre lipozomi, molecule care facilitează absorbţia cutanată a substanţelor antirid din creme. Aceştia nu reuşesc să treacă prin piele, ci se dezintegrează la contactul cu aceasta, potrivit studiului.

„Pielea ar trebui să blocheze pătrunderea substanţelor străine în corp şi va respinge orice substanţă care încearcă să o penetreze. Prin urmare, nu este o sarcină uşoară pentru industria cosmetică să găsească metode de a transporta substanţele antiîmbătrânire şi pe cele hidratante în profunzimea pielii. Am demonstrat acum că lipozomii nu pot face acest lucru, în ciuda numeroaselor reclame care le susţin eficienţa“, explică profesorul Luis Bagatolli, coordonatorul studiului.