Cum e omul, aşa e şi casa lui

Fiecare păstrează în locuinţa sa, din motive de natură sentimentală sau pentru că are temeri ascunse, diverse obiecte de care nu are nevoie. Potrivit psihologilor, lucrurile din casă spun multe despre personalitatea noastră. Se spune că haina nu-l face pe om, dar avem grijă de garderobă şi chiar îi judecăm pe alţii prin prisma stilului vestimentar. La fel se întâmplă şi în privinţa caselor noastre.

Oamenii se agită foarte mult atunci când îşi aranjează interiorul locuinţei - astfel încât să le reflecte stilul, personalitatea şi, uneori, nivelul de trai. La început, totul arată ca în revistele de design interior, în timp însă, prin casă îşi fac apariţia tot felul de lucruri, mai mari sau mai mici, mai la vedere ori mai dosite, care, potrivit psihologilor, spun mai mult despre noi decât canapelele din piele ori covoarele scumpe. Oricine a trecut prin experienţa mutării într-o locuinţă nouă s-a lovit cu siguranţă de problema „ce luăm cu noi şi ce aruncăm". Este momentul marilor „angajamente", când oamenii îşi propun să-şi simplifice viaţa şi să nu-şi mai aglomereze casele cu tot felul de obiecte inutile. Chiar şi în urma celor mai drastice programe de selecţie, în noua locuinţă vor apărea inevitabil tot felul de lucruri despre care oamenii se gândesc că le-ar putea fi folositoare cândva ori, pur şi simplu, nu se îndură să le arunce.

Valoarea sentimentală, o noţiune relativă

„Când m-am măritat şi am plecat de la mama, am luat cu mine vechea mea colecţie de discuri de vinil, pe care oricum nu le mai ascultasem de multă vreme, pentru că bătrânul pickup se stricase de ani de zile", povesteşte Crina S., o piteşteancă în vârstă de 42 de ani. „Aveau o valoare sentimentală pentru mine, îmi aminteau de anii de liceu când eram pasionată de muzica folk şi îmi aminteam ce bucuroasă eram când apărea ceva nou. Le-am ţinut ani la rând pe bibliotecă, acoperite cu plastic, să nu se umple de praf. N-am reuşit să le arunc decât atunci când ne-am luat un apartament de trei camere", povesteşte femeia.

La acel moment, amintirea liceului era deja prea îndepărtată, iar obiectele cu valoare sentimentală erau acum primele jucării ale fiicei sale şi rochiţa de la botez. Şi mai complicate sunt lucrurile atunci când ai norocul să moşteneşti o casă, de la bunici ori de la vreo mătuşă. Sub imperiul gratitudinii, dar şi al presiunilor familiei, în locuinţă vor rămâne fel şi fel de lucruri care ţie nu-ţi spun nimic, dar care le erau foarte dragi răposaţilor. Este aproape imposibil să dai afară din casă vechiul fotoliu în care stătea bunicul la telvizor, ori maşina de cusut Singer, la care îţi făcea bunica rochiţe.

Noul proprietar se va trezi înconjurat de o mulţime de obiecte cu valoare sentimentală, care lui nu-i plac, dar nu are inima să le arunce. În această situaţie va fi nevoie de ani buni şi de redecorări succesive pentru a evacua aceste obiecte. Până atunci însă, în casă vor fi apărut tot felul de lucruri, care îi aparţin, dar îi sunt la fel de inutile.

Teama de sărăcie ne face strângători

Psihologii spun că vârstnicii sunt cei mai tentaţi să-şi aglomereze casele cu vechituri. O explicaţie ar fi aceea că, în decursul anilor, au trecut prin perioade mai bune sau mai rele din punct de vedere economic. Astfel, chiar şi aceia care au norocul să aibă o situaţie confortabilă la bătrâneţe încă mai păstrează amintirea momentelor de restrişte financiară.

În acelaşi timp, foarte mulţi au un venit limitat şi se gândesc că s-ar putea să nu-şi permită să înlocuiască uşor un obiect, deci mai bine nu-l aruncă. Pensionarii Anişoara şi Marcel G., din Galaţi, şi-au exasperat copiii cu această manie de a nu arunca nimic. Fiul cel mare, Gheorghe, care are o afacere ce merge destul de bine, le-a cumpărat bătrânilor nu unul, ci două televizoare LCD, ca fiecare să se uite la ce vrea. Spre surprinderea lui, peste o vreme a descoperit că în dormitorul părinţilor, ascuns după dulap şi acoperit cu o pătură, se află televizorul bătrânilor, vechi de vreo 30 de ani. Explicaţia a fost „dacă se strică astea noi, ce facem?".

Pentru cei care mai au mult până la pensie, situaţia pare amuzantă şi înduioşătoare, însă specialiştii spun că pe cât înaintăm în vârstă, pe atât devenim mai strângători. Motivul este unul şi acelaşi - teama de sărăcie, iar sentimentul este exacerbat de perioadele de criză economică, în care oamenii îşi dau seama că bunăstarea de care se bucură la un moment dat s-ar putea să nu dureze. Astfel, încet-încet oamenii devin tot mai reticenţi când vine vorba de aruncat, iar casele se umplu de saci de haine vechi, aparate semi-stricate, pe care îşi propun să le repare cândva, de covoare uzate, ba chiar şi de vase desperecheate.

Boala colecţionării de obiecte

Există situaţii când strângerea de obiecte inutile în casă indică o boală psihică din categoria tulburărilor obsesiv-compulsive. Colecţionarea compulsivă de obiecte îi face pe oamenii care au această problemă să-şi umple casele, până la refuz, cu lucruri inutile sau chiar cu gunoaie, despre care ei sunt convinşi că au sau că vor avea în viitor o mare valoare. Din aceeaşi categorie fac parte şi cei care îşi transformă locuinţa în veritabile adăposturi de animale. Oamenii de ştiinţă încă mai dezbat dacă acest gen de colecţionare este o maladie în sine ori doar un simptom al altei tulburări psihice, factorul declanşator fiind, în majoritatea cazurilor, un eveniment traumatic ori o problemă personală.

Lucruri pentru stima de sine

Nu de puţine ori oamenii cumpără lucruri cu ajutorul cărora ar dori să-şi schimbe viaţa. Este cazul cărţilor la modă ori al celor oferite la promoţie. Unii ajung să umple rafturi întregi de cărţi ori albume de artă, despre care se gândesc că le-ar plăcea să le citească, dar, de multe ori, uită chiar să le desfacă din folia protectoare. Acest lucru nu este de mirare având în vedere că un studiu realizat de IRES arată că unul din cinci adulţi nu citeşte deloc, principala scuză fiind lipsa de timp.

Unele obiecte din casă ne fac să ne simţim mai bine

Potrivit aceluiaşi studiu, 30% din români abia reuşesc să termine o carte pe lună. Cu toate acestea, cărţile colecţionate rămân la loc de cinste în casă, eventual alături de câteva CD-uri cu muzică clasică. În cazul unora, este vorba de dorinţa de a epata, de a părea culţi, dar pentru mulţi reprezintă o năzuinţă interioară de a se îmbogăţi spiritual, de a sparge rutina cotidiană muncă-masă-somn. Realitatea este însă că, după o zi de muncă, aceia care închid televizorul şi optează pentru o carte vor alege, în multe cazuri, un roman lejer de dragoste ori un autor de science-fiction. Aceste cărţi ajung mai rar pe rafturile din living, la vedere, şi vor rămâne ascunse, pe noptiera din dormitor.

Din aceeaşi categorie fac parte şi aparatele de fitness, cumpărate într-un moment de criză în lupta cu kilogramele. Cei care nu au destulă voinţă pentru a merge la sală ori pentru a ţine o dietă severă recurg deseori la acest subterfugiu. Puţini sunt însă cei care utilizează banda de alergare ori bicicleta staţionară cu regularitate. O vreme, aceste obiecte rămân la vedere, dar cei mai mulţi se plictisesc repede de ele, mai ales că nu fac minuni prin simpla lor existenţă în casă. Bicicleta este mutată în dormitor, ascunsă după alte piese de mobilier şi ajunge să sfârşească pe post de suport de rufe. Şi nu este ascunsă doar de ochii musafirilor, ci şi de cei ai proprietarului, care nu doreşte să i se amintească de încercarea eşuată de a se schimba.

Totul pentru statutul social

O altă categorie de obiecte care sufocă locuinţele noastre sunt cele al căror principal scop este să sublinieze statutul social al posesorului. Pe timpuri, oamenii se mândreau cu serviciile de porţelan şi vitrinele pline cu cristaluri. Astăzi, doar cei care au avut norocul să moştenească asemenea lucruri se mai pot mândri cu un vas original Galle ori cristaluri de Boemia, pentru că acestea au devenit mult prea scumpe pentru buzunarele oamenilor obişnuiţi.

În schimb, au apărut noi simboluri ale bunăstării, cum ar fi aparatura electronică ultra-performantă sau trofeele de călătorie, botezate delicat suvenire. Aflaţi în vacanţă, oamenii se lasă seduşi de negustorii gureşi din bazare şi cumpără tot felul de nimicuri, vaze, statuete sau măşti viu colorate. Ajunşi acasă, mulţi se trezesc că nici nu prea au unde să le expună, nici nu se potrivesc bine cu culorile din living, dar totuşi suvenirele trebuie să stea la vedere pentru că au dat bani pe ele, precum şi pentru că acestea sar în ochii musafirilor şi constituie un excelent pretext pentru a-şi povesti ultima vacanţă.

Obiecte la modă

O „fiţă" de dată mai recentă o constituie ramele foto digitale, pe care unii îşi încarcă imediat ce s-au întors din vacanţă sute de poze. Acestea rulează
ameţitor sub ochii vizitatorilor, spre deliciul proprietarilor.

„Suntem îndopaţi cu obiecte precum gâştele"

„Asemenea unor gâşte îndopate până le pocneşte ficatul, suntem o generaţie născută pentru a consuma. Gâştele intră în panică când se apropie omul care le îndeasă mâncarea pe gât, în timp ce noi ne batem să prindem loc la «troaca» în care ni se oferă potopul nesfârşit de lucruri ce constituie universul nostru", spune Deyan Sudjic, autorul volumului „Limbajul obiectelor".

„Trăim într-o epocă în care relaţia noastră cu lucrurile pe care le posedăm se transformă într-un mod radical", este de părere Sudjic, director al Muzeului de design din Londra. În opinia sa, locuinţele noastre sunt mai aglomerate cu lucruri decât cele ale înaintaşilor noştri, însă, din multitudinea de obiecte pe care le avem, foarte puţine sunt menite să satisfacă nişte nevoi de bază. Potrivit lui Sudjic, suntem victimele unei „industrii a dorinţei" care se pricepe foarte bine să trezească în noi instinctul de a achiziţiona obiecte despre care nici nu aveam habar că există.

Cumpăr, deci exist

O altă problemă, consideră Sudjic, este aceea că, în epoca actuală, relaţia afectivă creată între noi şi obiectele achiziţionate din impuls este una de scurtă durată. „Pasiunea se stinge foarte repede" şi suntem gata să cumpărăm altceva. Acest lucru este valabil în special în cazul electronicelor cu o evoluţie rapidă, cum ar fi computerele sau telefoanele.

„Ca mentalitate, românii se situează undeva la confluenţa dintre consumerismul postdecembrist şi teama de sărăcie din vremurile comuniste", este de părere psihologul Cristina Luca. „Dacă ne gândim că aceia care deţin puterea de cumpărare sunt adulţii, să spunem, între 30 şi 50 de ani, este limpede că aceştia mai păstrează amintirea lipsurilor în care au crescut. Din această cauză, ei sunt foarte tentaţi să cumpere cât mai multe lucruri, dar nici nu se îndură prea uşor să le arunce pe cele vechi", conchide psihologul.

''Românii se situează undeva la confluenţa dintre consumerismul postdecembrist şi teama de sărăcie din vremurile comuniste.''
Cristina Luca psiholog

Cum să-ţi îmbunătăţeşti viaţa

„Amenajarea locuinţei este expresia stării de spirit pe care o aveţi la momentul respectiv. Schimbaţi interiorul casei şi viaţa vi se va schimba şi ea", spune Bénédicte Régimont, psiholog şi expert în design interior, autoare a cărţii „Spune-mi cum ţi-e casa, ca să-ţi spun cine eşti". Pentru a nu-şi lăsa casa să ajungă un haos din cauza obiectelor adunate, oamenii trebuie respecte câteva reguli simple, graţie cărora vor avea o locuinţă mai aerisită şi o imagine de sine mai bună.

- Aruncaţi florile ofilite şi pot-pourrie-urile, care simbolizează sfârşitul unui lucru.
- Procedaţi la fel cu mormanele de reviste vechi, pe care puţin probabil că veţi dori să le recitiţi, sau cu obiectele stricate, care vă insuflă o imagine negativă despre sine.
- Aveţi grijă să înapoiaţi lucrurile împrumutate,  arătând astfel că nu sunteţi dependent de ceilalţi.
- Treceţi toate fotografiile pe suport digital şi nu le păstraţi decât pe acelea în care sunteţi mulţumiţi cum arătaţi.
- În bibliotecă păstraţi doar cărţile care v-au plăcut şi dăruiţi-le pe celelalte.
- Triaţi-vă hainele din garderobă la fiecare nou anotimp, spune Regimont, care asigură că ea personal le dă sărmanilor orice haină pe care nu a purtat-o timp de un an.
- Pentru simplificarea gospodăriei, o dată pe an, psihologul francez duce obiectele inutile acumulate în casă la un târg pentru a scăpa de ele. „Cu cât spiritul dumneavoastră va fi mai puţin acaparat de bunuri personale cu atât veţi fi mai liberi pentru a vă realiza visurile", asigură Régimont.