SUA a muşamalizat masacrul de la Katyn pentru a nu periclita alianţa cu Stalin

Masacrul de la Katyn

Administraţia Roosevelt a ajutat URSS să-şi acopere urmele lăsate după masacrul de la Katyn, din 1940, unde au fost omorâţi peste 22.000 de polonezi din ordinul lui Stalin.

Potrivit unor documente făcute publice recent de către Arhivele Naţionale din SUA, Roosevelt nu a dorit să-şi strice relaţiile cu aliatul lui de război, Iosif Vissarionovici Stalin. Informaţiile legate de masacru au fost ascunse chiar de către înalţii oficiali americani. Acestea au fost omise în audierile ţinute pe tema masacrului de la Katyn în Congresul american.

În aprilie 1943, la trei ani de la masacru, trupele germane care ocupau pe atunci regiunea în care se afla pădurea Katyn au descoperit opt gropi comune în care se aflau mii de cadavre. S-a constituit o comisie, care a făcut excavări şi felurite analize, iar la finalul cercetărilor au concluzionat că masacrul s-a petrecut în 1940, cât timp regiunea se mai afla sub ocupaţie sovietică. Această informaţie a fost folosită de nazişti ca propagandă pentru a distruge alianţa dintre SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Tentativa lor a fost oarecum reuşită, având în vedere că serviciile secrete poloneze au dat vina pe sovietici pentru atrocităţi şi au încetat relaţiile diplomatice dintre Polonia şi URSS. După ce sovieticii au reocupat regiunea, în toamna anului 1943, au început şi ei să facă excavări şi au ajuns la concluzia că prizonierii polonezi de război au fost prinşi şi omorâţi de trupele germane în august 1941.
Mai mult, din documentele descoperite reiese că SUA au trimis mesaje codate prin care sugerau că sovieticii, şi nu naziştii, au fost cei care au comis masacrul. În 1943, prizonierii americani de război au transmis mesaje codate către Washington în care mărturiseau că au fost duşi să vadă cadavre, aflate în stare avansată de putrefacţie, în pădurea Katyn, în apropiere de Smolensk. După ce au văzut în pădurea Katyn, prizonierii de război s-au arătat convinşi că crimele au fost comise de sovietici. Concluzia au tras-o după ce au văzut starea avansată de putrefacţie în care se aflau cadavrele, ei opinând că polonezii au fost omorâţi, cu siguranţă, înainte de august 1941, atunci când nemţii au ocupat zona.
De asemenea, obiectele găsite asupra cadavrele - scrisori, jurnale şi alte lucruri - erau toate datate înainte de primăvara anului 1940. Având în vedere că îmbrăcămintea şi încălţămintea polonezilor omorâţi erau în stare bună, prizonierii de război au concluzionat că bărbaţii n-au trăit mult timp după ce au fost capturaţi de sovietici.

Aliaţii ştiau de masacrul lui Stalin

O altă dovadă care susţine această ipoteză este un raport trimis preşedintelui american de către premierul britanic Winston Churchill, în care se sublinia că vina pentru masacrul din Katyn aparţinea sovieticilor. Mai mult, Roosevelt l-a felicitat pe Churchill pentru atitudinea de susţinere faţă de Stalin, subliniind că „obiectivul principal al tuturor este să câştigăm acest război. Pentru asta este nevoie de unitate".


Între anii 1951-1952, pe fondul războiului din Coreea, o comisie de anchetă a Congresului SUA condusă de republicanul Ray J. Madden, cunoscută sub numele de Comisia Madden, a investigat masacrul de la Katyn. Comisia a ajuns la concluzia că sovieticii sunt vinovaţi de moartea polonezilor şi au recomandat ca sovieticii să fie deferiţi spre judecare Curţii Internaţionale de Justiţie. Concluziile comitetului în privinţa presupusei muşamalizări americane au fost mai puţin convingătoare. Problema responsabilităţii a rămas controversată în Occident şi în aceiaşi măsură în spatele Cortinei de Fier. De exemplu, în Anglia, la sfârşitul deceniului al optulea, planurile pentru ridicarea unui memorial închinat victimelor, care ar fi purtat data de 1940 în locul 1941, au fost condamnate ca provocatoare în climatul politic al războiului rece.

Masacrul de la Katyn a avut loc în aprilie 1940, polonezii fiind omorâţi de sovietici la ordinele lui Stalin. Crema societăţii poloneze, ofiţeri, politicieni şi artişti, au fost împuşcaţi în ceafă, iar trupurile lor au fost aruncate în gropi comune.

Germanii şi sovieticii au invadat Polonia în toamna anului 1939 şi au împărţit teritoriile în sfere de influenţă, potrivit pactului Ribbentrop-Molotov. În timp ce nemţii au masacrat evrei şi polonezi în partea de vest a ţării, în partea de est Armata Roşie a arestat şi a încarcerat mii de militari, poliţişti şi agenţi secreţi polonezi.

Sovieticii au recunoscut abia după 1990 că ei au comis atrocitatea. Asta, după ce timp de 50 de ani au dat vina pe nazişti.