Eseuri vesele si triste

Plecat din Romania inainte de Revolutie si ajungand, dupa un interludiu italian, in America, inca tanarul autor Ovidiu Hurduzeu, observa acum lumea "din Silicon Valley". Cum se vad oamenii si

Plecat din Romania inainte de Revolutie si ajungand, dupa un interludiu italian, in America, inca tanarul autor Ovidiu Hurduzeu, observa acum lumea "din Silicon Valley". Cum se vad oamenii si lucrurile, din chiar nucleul informatic al societatii americane actuale? Se vad "amestecat". Inca din titlul cartii Sclavii fericiti (Ed. Fundatiei Culturale Romane, 2002), care preia o sintagma din Huxley, realizam ca tonalitatea eseurilor lui Ovidiu Hurduzeu e oscilanta: luminoasa ori de cate ori se vorbeste despre fundamentul si elasticitatea democratiei americane, dar si cvasi-apocaliptica, atunci cand autorul ia in vizor idei si tendinte limitative, constrangatoare. E vorba in primul rand despre faimoasa scoala a corectitudinii politice, cu retorica, metodele si comisarii sai. De la preocuparea nobila - de nu chiar fireasca - pentru apararea drepturilor celor marginalizati (minoritati etnice, religioase si sexuale), s-a ajuns la o absurda discriminare pozitiva, ignorand valoarea, meritul si luand in calcul numai "speta". Esti cumva barbat alb, adult, crestin si heterosexual? Esti atunci un potential factor de "discriminare": insasi existenta ta e "oprimatoare", din cinci puncte de vedere. Sigur ca la noi nu a fost inca "implementata" aceasta forma deviata de umanitarism (unul care face bine intr-o parte si rau in alte trei). Desi recuperam intarzierea istorica prin salturi admirabile, avem intai de preluat si de asumat modelul democratic ca atare, intemeiat nu doar pe institutii puternice, ci si pe libertatea individului, pe spiritul lui intreprinzator. Nu intamplator, cartea lui Ovidiu Hurduzeu se deschide cu un eseu intitulat Individualismul romanesc. Autorul nu-si uita niciodata locul de plecare; dimpotriva, elementul romanesc se pastreaza mereu in ecuatia reflectiilor sale. Acestea sunt profunde si inteligente, uneori sarjate (in eseul despre "Noua Ordine Mondiala", de pilda, avem tabloul intunecat al unei gigantic-machiavelice convergente, intre verosii capitalisi si ticalosii comunisti, pentru a pune bazele Statului planetar), de cele mai multe ori, insa, excelent argumentate si puse in pagina. Eseurile au ca material ceea ce se intampla in jur, cu noi si inlauntrul nostru, iar analizele impletesc ingenios firele: artistic si stiintific, cultural si existential, global si local, romanesc si american. Cartea se citeste cu mare interes intelectual si cu asteptari morale implinite.