De ce citesc femeile?

0
0

Potrivit celor mai recente cercetări sociologice, şi în România femeile sunt mai atrase de lectură decât bărbaţii şi cumpără mai multe cărţi. Literatura şi-a pierdut puterea de seducţie asupra bărbaţilor. Psihologii, scriitorii şi editorii confirmă apetenţa sexului tare pentru „lectura de idei“ şi, pe de altă parte, dominaţia „lecturii de identificare“ printre femei.

În 2005, cunoscutul prozator britanic Ian McEwan a făcut un experiment inedit pentru a testa apetenţa oamenilor pentru lectură. Împreună cu fiul său, Greg, s-a dus într-un parc din Londra, la ora prânzului, să ofere cărţi gratis. În cinci minute, cei doi au dat 30 de romane. Un singur bărbat şi-a dorit o carte, celelalte fiind împărţite femeilor. Unele dintre ele au cerut mai multe volume. Bărbaţii au devenit suspicioşi, s-au încruntat şi n-au luat cărţi nici gratis. Concluzia lui Ian McEwan se află într-un editorial din „The Guardian": „Când femeile nu vor mai citi, romanul va muri".

Statisticile apărute în ultimii ani confirmă concluzia cunoscutului scriitor. Sondajele recente despre obiceiurile de lectură, inclusiv cele din România, arată aceeaşi stare de fapt.

De ce citesc femeile mai mult decât bărbaţii în societatea contemporană? Întrebarea nu se referă exclusiv la literatura de ficţiune, ci, dimpotrivă, la literatură în general. Dincolo de gradul discutabil de relevanţă, statisticile rămân o premisă şi ele reflectă o situaţie demnă de analiză.

În Evul Mediu, Europa trăia „demonizarea femeii" (dacă ar învăţa să scrie, susţineau clericii şi laicii deopotrivă, femeia ar aşterne pe hârtie misive de amor, aşa că e de dorit să i se citească doar rugăciuni şi scrieri religioase). La începutul celui de-al treilea mileniu, reprezentantele sexului frumos par a fi avide amatoare de lectură, pe când sexul opus pare prins în mrejele altor ocupaţii. Întrebarea este cu atât mai actuală, cu cât în societatea contemporană, bazată pe „şanse egale", existenţa femeii nu se mai reduce la universul domestic. Prin urmare, tendinţa escapistă, specifică psihologiei femeii, după cum susţin specialiştii de câteva secole, nu mai poate rămâne principala explicaţie. Totuşi, genul preferat rămâne literatura de ficţiune, mai exact romanul, fapt care se explică, spune McEwan, prin compatibilitatea perfectă dintre latura pronunţat emoţională a femeii şi scriitura romanescă, „cea mai feminină formă epică".

Timp liber destinat lecturii

Mădălina Petrache are 22 de ani, a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Management, şi înainte de a pleca la mare şi-a cumpărat „Mătuşa Julia şi condeierul", celebrul roman al lui Mario Vargas Llosa. „Îmi aleg cărţile în funcţie de ce mă tentează. Prefer romanele străine şi cărţile de psihologie", spune Mădălina, precizând că puţinul timp liber pe care i-l permite slujba de la o cunoscută companie de telefonie e rezervat şi lecturii de plăcere. „Seara ies în oraş sau stau să citesc", mărturiseşte tânăra, adăugând că citeşte aproape zilnic şi că vrea mai ales cărţi „cu poveste".

Simona Dorobanţu, 44 de ani, lucrează la o agenţie de publicitate. Îşi cumpără cărţi mai ales înainte de vacanţe, pentru că, spune ea, „altfel riscă să rămână nedeschise în bibliotecă, mai puţin cele utile, cum sunt acum cele despre brand". Cât despre lecturile „de plăcere", Simona recunoaşte că ultima carte citită este primul roman din „Urzeala tronurilor", de George R.R. Martin, împrumutată de la fiica ei. „Am fost curioasă şi am vrut «să dau în mintea copiilor», ceea ce mi-am dorit şi când am citit «Harry Potter»".  La 32 de ani, Oana Petre este de acord cu ideea că cine nu citeşte şi nu călătoreşte trăieşte degeaba. Se consideră o devoratoare de literatură de călătorie şi de romane, cărţi cumpără, dar mai puţine decât ar vrea.

Oana spune că dintotdeauna citeşte cam o carte pe săptămână, iar acum se delectează cu „Amintirile din pribegie" ale lui Neagu Djuvara.

Ficţiunea, formă de compensare

Psihiatrul Constantin Enăchescu, profesor universitar, a confirmat pentru „Adevărul" valabilitatea asociaţiei feminin - emoţional, masculin - raţional, la nivel de generalitate: „Lecturile masculine, dominate de raţiune, sunt lecturi de idei. Bărbaţii sunt mai activi, mai puţin înclinaţi spre lectură, şi preferă romanul de aventuri, de călătorie, romanul istoric, SF-ul, memoriile şi jurnalele. Femeile sunt sensibile şi preferă lecturile sentimentale, telenovelele, vibraţia dramatică. Un asemenea exemplu este Ziţa lui Caragiale: «Dramele Parisului, câte au ieşit, le-am citit de trei ori pe toate»".

Acţiune sau contemplaţie

Psihologia asociază femeia cu lectura de identificare cu un univers imaginar, susţine Constantin Enăchescu. În ceea ce priveşte romanul, tipurile pe care le preferă sunt, în opinia sa, cele descrise aproape acum un secol de criticul literar francez Émile Faguet: romanul de dragoste, romanul de epocă (la modă), romanul de familie şi romanul interzis în adolescenţă. „Femeia caută prin lectură un refugiu din lume, are nevoie de un univers imaginar paralel, în care să-şi găsească împlinirea. Lectura feminină a romanelor poate reprezenta şi o compensare nevrotică (nu în sens patologic) a neîmplinirii de sine. Prin aceasta, femeia se identifică cu personajele preferate, găseşte în lectură modele de viaţă şi împlinire", explică specialistul, autor al mai multor studii de specialitate.

Constantin Enăchescu consideră că scriitorul francez Gustave Flaubert rămâne în continuare cel care „a percutat cel mai bine psihologia femeii în raport cu lectura" prin romanul „Madame Bovary". „Din punct de vedere psihologic, se consideră că orice femeie (prin natura ei, sensibilă, sentimentală, visătoare) are în sine un «nucleu bovaric» de aşteptare a împlinirii ideale de sine", precizează Constantin Enăchescu. Saviana Stănescu, dramaturg român stabilit în America, ale cărei scrieri au succes pe scenele din toată lumea, invocă tot diferenţele cunoscute: „Explicaţiile sunt, probabil, de natura distincţiilor «clasice»: bărbatul e mai activ, verbul lui e «to do» («a face, a acţiona»), iar femeia e mai contemplativă, mai reflexivă, mai... curioasă. În niciun caz nu e vorba despre a avea timp mai mult de citit. Femeile muncesc foarte mult, mai ales în societăţile în care se ocupă încă şi de casă".

Ana Antonescu, redactor-şef la Editura Nemira, care publică şi Colecţia „Damen Tango" (romane de dragoste), comentează: „Dacă ar fi să mă gândesc la câte femei citesc în metrou, aş da dreptate cifrelor din statistici. Sunt tinere cool, care devorează romane fantasy, doamne mai coapte, cu eterna pungă de plastic plină cu de-ale gurii, care citesc romane de dragoste, fete de genul intelectual alambicat, cu vreo carte de un nordic contemporan sau, în ultima vreme, trebuie să o recunosc, femei de toate categoriile, care lecturează cărţile din ediţiile chioşc. Din când în când, chiar şi un e-reader mai apare în mâinile vreunei călătoare cu metroul. Sunt, desigur, şi destui bărbaţi care citesc, să nu fiu înţeleasă greşit".

În căutarea aventurii

În privinţa cauzelor acestei stări de fapt, Ana Antonescu susţine că fenomenul este oarecum „ciudat", cu atât mai mult cu cât femeile „şi-au câştigat dreptul la citit, istoric vorbind, mult în urma bărbaţilor". Nevoia de ficţiune compensatoare, cum o numeşte teoria literaturii, rămâne motivul fundamental. „De la Madame Bovary încoace, femeia cititoare a fost visătoarea care vrea să scape din «cercul strâmt»  al unei vieţi de familie anoste, în căutarea aventurii. Riscurile aplicării literaturii în viaţă sunt mari, se pare. De cele mai multe ori însă, rămânem la romane, la poezie, la lumea paginilor ca un plăcut contrapunct al realităţii".

Însă, dincolo de distincţiile de gen care trasează tendinţe şi preferinţe de lectură, spune Ana Antonescu, „important e însuşi faptul de a citi, care depăşeşte diferenţele de orice fel dintre oameni, inclusiv pe cele legate de masculin sau feminin". Lectura rămâne un act esenţial, definitoriu pentru om, „fiinţă neliniştită", care caută explicaţii cu caracter consolator, susţine Constantin Enăchescu, subliniind valabilitatea definiţiei lui Émile Faguet, care spunea că „arta de a citi e arta de a gândi ajutat".

Cititoarele nu se satură

Conform unui studiu recent realizat în Marea Britanie, femeile nu pot lăsa o carte din mână, atunci când o încep, pe când bărbaţilor li se întâmplă adesea să o abandoneze. De asemenea, există de două ori mai mulţi bărbaţi decât femei care nu au dus niciodată o carte până la sfârşit.

Cercetarea propune patru categorii inedite: „cititorii înfometaţi", „cititorii tip melc", „colecţionarii de biblioteci" şi „cititorii tip Napoleon". „Cititorii înfometaţi" sunt, de fapt, „cititoare". În schimb, mai mulţi bărbaţi sunt „cititori tip melc", care lecturează încet, dar cu mare atenţie. „Colecţionarii de biblioteci" sunt tot de sex masculin - cumpără cărţi, dar nu le citesc. Ultima categorie restabileşte egalitatea între sexe. „Cititorii tip Napoleon", cei care au deschise cel puţin două cărţi pe birou şi le citesc, în paralel, sunt în egală măsură bărbaţi şi femei.

"Important e însuşi faptul de a citi, care depăşeşte diferenţele de orice fel dintre oameni, inclusiv pe cele legate de masculin sau feminin."
Ana Antonescu
editor

"Femeia caută prin lectură un refugiu din lume, are nevoie de un univers imaginar paralel, în care să-şi găsească împlinirea."
Constantin Enăchescu
psihiatru

Ion Bogdan Lefter: Interesele culturale, ireductibile la sex

În „cestiunile" culturale, statisticile trebuie luate cu un grăunte de sare, cum spuneau latinii, cu un anume simţ al relativităţii, „asezonate" cu explicaţii şi contextualizări, cu argumente şi contraargumente.

Conform cercetărilor sociologice, cei mai numeroşi cititori sunt - da! - femei (deci trebuie spus „cele mai numeroase"!); totuşi, există cărţi şi cărţi, categorii şi categorii, ba chiar şi „publicuri" diverse, care pot fi şi preponderent masculine, nu numai preponderent feminine. De pildă, recurgând la cele mai vechi şi mai simple stereotipuri de gen, e de presupus că, aşa cum doamnele şi domnişoarele par să fie cititoarele predilecte ale cărţilor de utilitate casnică sau ale romanelor sentimentale, domnii sunt atraşi cu precădere de lucrările pe teme sportive sau de ficţiunile pe teme de război, spionaj ş.a.m.d. Însă atari clişee „sexiste", care vor fi fost justificate cândva, au devenit azi inoperante şi se cuvin înlocuite cu tipologii psihologice, ilustrate deopotrivă de femei şi de bărbaţi, în funcţie de temperament, de nivelul de educaţie şi de cultură etc. Trăim într-o lume care nu mai e organizată tradiţional, în categorii aşa-zicând „naturale" (unii vânează, se luptă, conduc, ulterior lucrează şi creează, celelalte gestează şi văd de gospodărie, acceptând resemnate discriminarea...), ci după opţiuni: lumea postmodernă, a „şanselor egale", în care şi interesele culturale au explicaţii sofisticate, ireductibile la sex, oricât de complex le-am defini şi pe ele.

În concluzie, dacă vrem să înţelegem cine citeşte cărţi în zilele noastre, n-ar mai trebui să căutăm motivele pentru care doamnele şi domnişoarele domină competiţia achiziţiilor de librărie şi a lecturii, ci să aproximăm profilurile psihologice ale consumatoarelor şi consumatorilor fiecărui tip de texte. Altfel, sigur că, vorbind despre lectura profesionistă de literatură, pot oricând să-i aduc în discuţie pe studenţii mei de la Litere, din care cam 90%... studente! Însă nu pentru că sunt fete aleg ele Filologia (alte colege ale lor merg pe direcţii diferite, unele - de-a dreptul opuse!), ci pentru că, asemenea colegilor lor de facultate, au felul lor de a gândi şi de a-şi proiecta viitorul, de a înţelege lumea şi pe ele însele, la fel ca ei - pe ei înşişi...

Ion Bogdan Lefter este  critic literar, profesor la Universitatea din Bucureşti

"Ar trebui să aproximăm profilurile psihologice ale consumatoarelor şi consumatorilor fiecărui tip de texte."
Ion Bogdan Lefter
critic literar

image
Cultură


Ultimele știri
Cele mai citite