Chaplin şi Caranfil se-ntâlnesc la Eforie VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Charles Chaplin şi Virginia Cherrill, în filmul „Luminile
oraşului“ (1931), de Charles
Chaplin
Charles Chaplin şi Virginia Cherrill, în filmul „Luminile oraşului“ (1931), de Charles Chaplin

O întâlnire de gradul trei are loc în seara de miercuri, 3 februarie, la Sala Eforie a Cinematecii Române: reputatul critic de film Tudor Caranfil (84 de ani) va prezenta o carte de... Charles Chaplin, „Un comic vede lumea: Note de călătorie 1931-1932“. Lansarea va fi urmată de proiectarea unei capodopere chapliniene: filmul mut „Luminile oraşului“, din 1931.

Miercuri, 3 februarie, de la ora 19.00, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2), în cadrul programului „Ziua marilor autori – Charles Chaplin”,  va fi lansată cartea „Un comic vede lumea: Note de călătorie 1931-1932“ („A Comedian Sees the World“) de Charles Chaplin, apărută recent la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi; traducere de Laura Carmen Cuţitaru; ediţie îngrijită, introducere şi note de Lisa Stein Haven.

Vor prezenta reputatul critic şi istoric de cinema Tudor Caranfil şi Mihai Fulger, redactor şef al Cinematecii Române, precum şi, din partea editurii, Cerasela Cirimpei, director de promovare. După lansarea cărţii va fi prezentat filmul lui Charles Chaplin „LUMINILE ORAŞULUI / CITY LIGHTS“ (SUA, 1931), regia: Charles Chaplin, cu: Charles Chaplin, Virginia Cherrill, Florence Lee, Harry Myers, Al Ernest Garcia, de la a cărui premieră s-au împlinit, pe 30 ianuarie a.c., 85 de ani. Intrarea la eveniment este liberă.

O viaţă dedicată filmului

Volumul conţine impresiile lui Charles Chaplin din călătoria efectuată de el, între februarie 1931 şi iunie 1932, în Europa şi Asia, după lansarea filmului LUMINILE ORAŞULUI. Notele au fost publicate iniţial, într-o serie de cinci articole, în revista “Woman’s Home Companion”, din septembrie 1933 până în ianuarie 1934. În timpul călătoriei sale, Chaplin a întâlnit personalităţi precum Winston Churchill, Mahatma Gandhi, Albert Einstein, H.G. Wells şi alţii, care au devenit surse de inspiraţie pentru următoarele sale creaţii cinematografice.

Tudor Caranfil (n. 1931, Galaţi) este unul dintre cei mai importanţi critici cinematografici şi istorici de film din România. În 1962, a fondat primul cineclub de arhivă din Bucureşti, „Seara prietenilor filmului”, pe baza căruia va fi creată ulterior Cinemateca Română. Din 1970, a activat cu precădere în televiziune, unde a realizat, între 1972 şi 1977, un popular magazin săptămânal de cultură cinematografică intitulat „Vârstele peliculei”, emisiune reanimată la TVR din 1990 până în 1997. Debutant în volum în 1966, demarează apariţia unei lungi serii de cărţi dedicate istoriei cinematografiei, printre care se numără „Vârstele peliculei, o istorie a filmului in capodopere” (vol. I-IV, 1982 1998; ediţia a II-a, vol. I-V, 2009-2012), „Cetăţeanul Kane. «Romanul» unui film” (1978; ediţia a II-a, 2008); „În căutarea filmului pierdut” (1988, volum distins cu Premiul ACIN), „Dicţionar universal de filme” (ediţia I, 2002; ediţia a II-a, 2003; ediţia a III-a, 2008), primul de acest fel publicat în România, „Dicţionar subiectiv al realizatorilor filmului românesc” (2013) etc. Este laureat al Premiului „D.I. Suchianu”, 2011, „pentru întreaga carieră de critic şi istoric de cinema”, distins, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea artei şi culturii cinematografice româneşti, cu „Clacheta de Aur” a Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF) în 2012 şi cu Diploma pentru merite deosebite în cercetarea istoriei filmului românesc de Arhiva Naţională de Filme, tot în 2012. În 2013, Uniunea Cineaştilor din România (UCIN) i-a decernat Premiul de Excelenţă, omagiindu-i întreaga activitate. Este tatăl regizorului de film Nae Caranfil.

Oarba şi vagabondul

Filmele vorbite erau deja la modă atunci când Charles Chaplin a înotat împotriva curentului cu acest clasic al tuturor timpurilor, care este mut – exceptând muzica şi efectele sonore. Povestea, construită pe încercările Vagabondului de a strânge bani pentru o operaţie care îi va reda vederea unei florărese oarbe, îi oferă actorului un cadru ideal pentru sentimentalismul şi umorul său. Vagabondul devine, pe rând, măturător de stradă, boxeur, un impostor bogat şi salvatorul unui milionar sinucigaş. Chiar dacă mesajul filmului nu este vorbit, el este înţeles de toată lumea: dragostea e oarbă.

Tudor Caranfil despre LUMINILE ORAŞULUI, în „Istoria cinematografiei în capodopere: Vârstele peliculei” (ediţia a II-a adnotată şi adăugită, vol. 3, 2010):

chaplin
chaplin
„Unii se îndoiau că Chaplin ar fi fost adevăratul autor al muzicii. Cei care l-au cunoscut însă îndeaproape pe artist ştiau că nu era doar un meloman pasionat, ci şi un virtuoz interpret. Cânta admirabil la pian, orgă, vioară şi violoncel.

Încă în 1916 dirijase, la New York, un concert, interpretându-şi compoziţia proprie, iar în 1920 înregistrase un disc cu melodii originale: «Cântă un cântec» şi «Cu tine, iubito, în Bombay».

Cum compunea? Luis Buñuel, care l-a vizitat în perioada elaborării LUMINILOR ORAŞULUI, susţine că-şi scria muzica filmului… dormind. Îşi instalase un dictafon lângă pat, se trezea noaptea, fredona, buimac, câteva note, aţipind apoi din nou. Dezvăluirea ne pare cu atât mai plauzibilă în lumina unei replici a clovnului Calvero din LUMINILE RAMPEI: «În vis am idei minunate, dar le uit imediat…».”

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite