"Alfred Jarry m-a urmarit toata viata"

Avem atat de rar prilejul de a vedea ce se mai intampla in cinematografiile Estului, altadata atat de cunoscute, incat uneori ne trezim in plin soc al descoperirii. Este, cred, sentimentul cu care am

Avem atat de rar prilejul de a vedea ce se mai intampla in cinematografiile Estului, altadata atat de cunoscute, incat uneori ne trezim in plin soc al descoperirii. Este, cred, sentimentul cu care am privit Ubu Rege, filmul unuia dintre cei mai importanti regizori polonezi ai generatiei mijlocii, Piotr Szulkin, oaspete al Cinematecii Romane, prin grija InstitutuluiPolonez. Inspirat de piesa lui Alfred Jarry, filmul se afla la polul opus al imaginii noastre despre istoria Poloniei, condamnata implacabil la o anumita maretie a tragediei, asa cum o stim din filmele postbelice. Grotescul intepenirii mecanismelor sociale, derizoriul ritualurilor politice, hidosenia minciunilor repetitive, monstruozitatea egoismului si a orgoliilor celor ajunsi in varf sunt doar cateva dintre liniile de forta ale unui spectacol conceput ca "unul de iarmaroc, pe care l-am vrut - marturiseste autorul - propriul meu comentariu despre aceasta fauna".
- Pentru cei mai multi dintre noi, istoria Poloniei, proiectata in istorie, inseamna tragismul optiunii, intr-o tara in care optiunea a fost intotdeauna dificila, inseamna eroismul uneori zadarnic, inseamna si asumarea pateticului, asa cum il traiesc eroii lui Wajda, in ale carui creatii se canta Chopin, se canta "Aminteste-ti de Monte Cassino". La dumneavoastra auzim "Bandierra Rosa", mars italian, muzica rock etc., iar Polonia a devenit Folonia. Diferenta dintre aceste doua priviri, una tragica, alta a tristetii derizoriului, este una care se masoara doar prin distanta dintre generatii?
- Nu neaparat. Eu unul ma simt puternic atasat de parcursul traversat prin istoria cinematografului de un alt mare cineast de dupa razboi, de Andrzej Munk. Din nefericire, a murit atat de devreme, in acel stupid accident. Filmele sale, Pasagera, Eroica mi-au luminat copilaria, iar mai tarziu m-au influentat in modul meu de a concepe ideea de patriotism, tragicul in istorie. Din pacate, Munk nu a avut urmasi, nu a fost inlocuit de nimeni.
- Aveti reputatia unui creator deranjant, ca sa folosesc un cuvant bland. Cum ati reusit sa duceti pana la capat Ubu Rege?
- A fost o experienta traumatizanta. Jarry m-a urmarit toata viata. Asa cum aminteam si acum caeva minute, in fata publicului Cinematecii Romane, ceea ce m-a marcat a fost curajul acelui copil, singurul care are puterea sa strige ca "regele este gol". Omul matur pierde aceasta indrazneala, ingenuitatea reactiilor. Aventura mea a inceput cu un spectacol montat la Institutul Francez din Varsovia. Mai in gluma, mai in serios, declaram, atunci, in 1983, ca am ales acel loc pentru ca nu exista un Institut Polonez in capitala noastra. La inceputul anilor '90 am scris scenariul. Am tot dat sa fac filmul de doua ori, in 1993 si 1994, dar turnajele au fost intrerupte de fiecare data. Cei care s-au opus, scandalizati de ceea ce li se parea o prea accentuata caricaturizare a unor realitati in care, de fapt, se recunosteau, nu erau altii decat personajele unor scandaluri politice.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)