Transfer de pasiune: cum a ajuns o fetiță de 11 ani de pe pista de karting într-o competiție națională auto
0Irina, o fetiță de 11 ani, a cunoscut încă de mică pasiunea pentru mașini. A început cu kartingul, însă de curând a ajuns să facă echipă cu MIMI EVO, un proiect 100% românesc.
Ce-i drept, în cazul meu, inițial a fost obiect al pasiunii, încă este... dar prioritatea este ca această pasiune să o consum în siguranță. Acel moment în care am decis că siguranța este prioritară s-a consumat la un curs de conducere defensivă, însă nu după un incident rutier cum probabil ar fi lumea tentată să creadă.
Când s-a născut fiica mea, una dintre provocări a fost să găsesc un scaun cu sistem isofix. Acum 11 ani, deși ca jurnalist auto interacționam zilnic cu modele care aveau standard sistemul isofix, în lumea reală am descoperit că prin magazine scaunele cu acest sistem erau o raritate. Evident, fiica a crescut, iar la vârsta când deja ne înțelegeam, a trebuit să-i explic de ce trebuie să stea în scaunul ei, de ce trebuie să aibă centurile tot timpul, să fie bine fixată. Iar pentru a nu considera că doar ea trebuie să respecte niște reguli în mașină, i-am explicat că și noi, părinții ei, purtăm centura în față, că tati trebuie să aibă o poziție corectă la volan, mâinile tot timpul pe volan la 3 și la 9.
Toate aceste explicații au determinat-o să accepte ușor regulile, văzând că toți cei din mașină avem reguli de respectat, nu era doar ea defavorizată doar pentru că era mai mică. Toată rigoarea mea față de securitate s-a transferat încet și asupra copilului, și astfel, m-am trezit la un moment dat, apostrofat de copil, că nu țin corect mâinile pe volan: „Tati! Mâinile pe volan“.
Au urmat pașii firești de a ține copilul în brațe, în curte la bunici, la volan. Primul șoc... faptul că la 3-4 ani junioara ținea corect mâinile pe volan, dar mai important, avea o circulație corectă a mâinilor pe volan când vira – chiar dacă acest joc se realiza pe loc. Și mimetismul este o parte a învățării.
Prima cursă la karting
Respirând mașini, practicând puțin karting în copilărie, următorul pas firesc a fost să ajung cu fiica mea la kart. Cred că aș avea nevoie de vreo câteva pagini pentru a povesti emoțiile și toată lupta interioară pe care am avut-o în clipa în care am dus copilul prima dată acolo. Pentru că ne-am mai jucat cu o mașinuță electrică pentru copii, pentru că a mai dat câteva tururi pe circuite virtuale, inclusiv o urcare la Pikes Peak pe calculator, cu volan și pedalier, nu era străină de accelerație și frână. Și uite așa, eu eram pe marginea pistei de la VMax Karting, iar copilul pleca pe circuit, iar eu îmi doream să pot mima calmul și liniștea – nu cred că mi-a ieșit. Atât de tensionat eram încât nu am văzut când junioara a parcurs primul tur, eu tot așteptând să apară.
Cum, în mod firesc, noi părinții, am uitat că am fost copii, și că dramatizăm în majoritatea cazurilor inutil, prima sesiune s-a terminat cu zâmbetul pe buze, cu o stare de satisfacție zugrăvită pe chipul fiicei greu de descris. Drept urmare a mai urmat o sesiune. Copilul ar fi mai dorit vreo 2-3, dar am oprit-o pentru a nu amplifica febra musculară ce urma să vină.
Ușor, copilul a descoperit satisfacția de a lupta cu secundele, de a scoate timpi cât mai buni pe tur, a început să-mi povestească că pe unele viraje kartul derapează și simte că pierde timp, am început să lucrăm la trase. Și toate acestea fără vreun gând legat de o posibilă aplecare spre motorsport.
Totul la nivel de hobby pentru o fetiță de 10 ani. Vizitele la kart nu au început să fie regulate, dar pe cât de dese permitea timpul. Am descoperit frustrările sezonului rece când pneurile nu aveau nicio șansă să câștige grade, prin urmare totul era un fel de dans pe pistă. Aici a fost mai ușor să-i explic copilului de ce nu mai scoate aceiași timpi ca în sezonul cald. Mai greu a fost când s-a înălțat și evident a mai câștigat și câteva kilograme. Evident s-a schimbat raportul CP/kg, evident timpi ușor mai slabi. Și cum începusem să văd că flacăra inițială începea să piardă din intensitate în ochii copilului, mi-am zis că este timpul să abandonez orice flamură masculină care aș dori să fluture și să o jertfesc pentru bucuria copilului.
Cu 6,5 secunde înainte
Prin urmare, următoarea sesiune de kart a fost la AMC Kart, unde mi-am propus ca fiica să vadă pe viu ce înseamnă raportul CP/kg. Am ales karturile de 6,5 CP și pe circuit. Prima sesiune a fost pentru a învăța circuitul și trasele. Nimic special la prima sesiune, iar după o pauză de jumătate de oră, i-am zis fetei că după primul tur, tati se duce în față și o lasă singură. Toate bune și frumoase, doar că tati nu a reușit să se ducă în față, ba chiar, după două tururi în care copilul a stat cuminte în spatele meu, în turul trei, pe linia dreaptă a venit în paralel cu mine și mi-a zis că ea se duce în față că eu o țin pe loc.
Să îmi văd copilul că mă depășește și se duce în față – unic sentimentul și mândru că mi-a fost oferită ocazia să-l trăiesc. După vreo trei sesiuni, copilul a reușit să aibă un timp pe tur mai bun cu 6,5 secunde decât tatăl. Și uite așa a învățat fata mea și modul în care kilogramele afectează performanța. A urmat și o vizită la circuitul Prejmer Raceway.
În mod evident, că altfel decât mândru nu puteam fi, m-am tot lăudat în stânga și-n dreapta cu isprăvile fiicei. Și uite așa ajung cu Irina, fiica mea, la AMC Kart, la o sesiune individuală de teste cu Racing MIMI EVO, aventură care am detaliat-o la vremea ei în paginile Adevărul Weekend.
MIMI, o mașină cu emoție
În cei peste 20 de ani de presă auto am adunat multe „fapte de arme“, dar niciuna nu egala, la acel moment emoţia de a o avea pe fiica mea în dreapta într-o maşină de competiţie. Iar această maşină este un proiect 100% românesc. Până ne vom reinventa ca specie, dacă se va impune acest lucru vreodată, o mare parte din motorul progresului nostru este emoţia, iar Racing MIMI mi-a oferit din plin emoţie.
După câteva tururi pe AMC Kart, am mai zăbovit la povești cu Alexandru Șeremet, omul de la BMW România care face minuni, care face să se întâmple unele lucruri greu de imaginat, și care este hrănit de energia unui copil de 5 ani care dorește din tot sufletul să afle misterul din spatele unei enigme. Din vorbă în vorbă, Alex aruncă pe masă provocarea de a participa cu Irina la o etapă de Super Slalom, o altfel de provocare tată-fiică. Cum la acel moment, când totul părea doar reveria a doi adulți luați ușor de val, am spus „Da“, cu amendamentul că trebuie să cerem voie acasă... mamei. În mod surprinzător, ea a zis „Da“, o confirmare care a ajuns destul de repede la urechile lui Alex.
A rămas să fie confirmată o etapă la care să participăm și așteptare. Spre final de primăvară am primit și invitația oficială pe mail pentru a participa la o etapă de Super Slalom împreună cu fiica mea... și deja acel „Da“ spus cu lejeritate pe marginea pistei AMC Kart începea să pară un gest de o inconștiență rară. Dacă o vizită la kart este agrement, acum lucrurile deveneau serioase.
Mi-am tot zis că sunt șanse mici ca toată această poveste să se și întâmple, MIMI fiind totuși un proiect serios în care au fost investiți pe lângă enorm de multă muncă și inovație... și mulți bani. Să lași un astfel de proiect pe mâna unui jurnalist auto care poate are ceva experiență în condusul sportiv, mai credeam, dar să ai încredere ca MIMI să fie condus și de o fată de 11 ani, acesta era punctul pe care-l consideram aliat în a reuși să combat momentul inițial de inconștiență când am zis DA.
MIMI și Irina
Irina, inițial tot insista să se întâlnească cu MIMI pentru a se familiariza cu mașina. Pe măsură ce ne apropiam de etapa de la Pitești de Super Slalom, parcă începeau să se cuibărească ceva emoții și în sufletul copilului. Cu vreo 10 zile înainte de etapă am făcut prima vizită oficială la Engage Engineering, laboratorul unde Racing MIMI se transformă în fiecare zi într-o mașină de competiție tot mai performantă, locul unde Horia Platona descifrează ADN-ul acestui model și îl ameliorează pentru performață. De la o primă interacțiune cu MIMI pe AMC Kart pe locul din dreapta, fiica mea s-a trezit acum pe circuitul de la Prejmer, sechestrată în scaunul de competiție de sistemul de centuri cu cinci puncte.
Eram conștient că pe undeva cer prea mult de la copil, dar cum m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect, deja era prea târziu pentru a da înapoi. Așa că, apelând la toată răbdarea și tactul pedagocic, eram alături de fiica mea pentru a evolua. Prima sesiune pe circuit, o sesiune de vreo două ore, a fost ușor stângace.
Deja aveam comunicări cu mine... Nu insista, nu pune presiune pe copil, este o fată de 11 ani aflată prima dată la volanul unei mașini de competiție... tu la 11 ani erai un fel de Indiana Jones, iar aventura maximă era să urci în podul cinematografului din comună pentru a vedea și revedea prin găurile din tavan filmele aprobate de regimul de atunci.
A urmat o pauză de prânz, una în care Irina a adormit instantaneu în mașină în drum spre restaurant. Sesiunea de seară de teste a venit pe o pistă udă, pistă ușor în uscare. Trebuie să menționez că MIMI este un mod de competiție veritabil, cu frâne de competiție, fără a fi asistate de ABS.
Ambițioasă, Irina a început să forțeze. Din dreapta aveam dificila misiune de a îndruma, da a lăsa liber acel procent de libertate care să permită copilului să evolueze, să facă și mici greșeli din care să învețe. Am bifat un tête-à-queue după o frânare târzie și puternică pe un viraj, am blocat roțile pe frânarea de la capătul liniei drepte – apropo, pentru că Irina nu are repere, ea frânează cu stângul la un nivel care mă face gelos. Cert este că aceste mici erori au ajutat-o enorm să își calibreze controlul fin al mașinii.
Spre finalul sesiunii, cred că ultimele 30 de minute am stat spectator pe scaunul din dreapta, fără să spun nimic, doar contemplând cum trec tururile și copilul capătă tot mai multă încredere. Spre final, din dreapta, unele viraje le-aș fi abordat mai ușor. Uimit de progresul uriaș făcut de copil doar în câteva ore petrecute la volanul lui MIMI, parcă vedeam ușor mai liniștit cursa de peste o sătămână.
Finalul aventurii poate fi citit în ediția „Weekend Adevărul“ din 2-4 septembrie.
Se încarcă comentariile...
