Amor tovărășesc versus amor cool
0
Dragostea, sexul, aventurile, fanteziile – subiecte tabu acum 20 și mai bine de ani au devenit între timp atât de discutate încât nimeni nu mai roșește la auzul lor.
Felicia (53 de ani) şi Neculai (61 de ani), din Bacău, formează un cuplu de 30 de ani. Acum pensionari, cei doi s-au cunoscut la fabrica unde lucrau împreună de câţiva ani buni. Neculai sau Nicu, cum îi spun toţi cunoscuţii, era holtei şi nici nu prea se încurcase cu multe fete la viaţa lui. „Eram frumuşel, dar ruşinos, ce să fac?!", spune el acum. „E un om bun, pe care am ştiut mereu că mă pot baza şi alături de care am fost convinsă că voi rămâne toată viaţa", îl caracterizează Felicia pe soţul ei. Nicu, la rândul lui, spune râzând că are o „nevastă un pic nebună, nu poate sta locului o clipă, nu vede că am îmbătrânit". Acum, cei doi au două fete şi un nepot. Şi-au cumpărat o căsuţă la ţară, unde îşi trăiesc liniştiţi bătrâneţile şi aşteaptă vizitele copiilor.
Radu (26 de ani) şi Ana (23 de ani), din Cluj-Napoca, sunt un cuplu de câteva luni. El - fotograf freelancer şi fost jurnalist, ea - artistă şi absolventă a unei facultăţi cu profil economic. Cei doi văd viaţa în linii simple, se bucură de fiecare zi pe rând. Radu spune despre iubita lui că este sensibilă, frumoasă, plină de energie, deschisă. Cât despre Ana, este suficient să-i vezi privirea ca să înţelegi ce simte pentru iubitul ei. De altfel, Radu a fost în stare să traverseze ţara pentru a se bucura de câteva ore cu iubita sa şi este convins că şi ea ar face la fel.
„Weekend Adevărul" a stat de vorbă cu aceste cupluri pentru a vedea dacă diferenţele dintre generaţii se reflectă şi asupra dragostei, relaţiilor pe vremea bileţelelor de dragoste, dar şi acum, în era tehnologiei, când o relaţie nu este oficială până când nu este „aprobată" de Facebook.
Relaţiile - ieri şi azi
Felicia: „Ne îndrăgosteam şi iubeam la fel ca tinerii de azi. Nu cred că s-a schimbat în vreun fel dragostea în sine. Doar că erau alte reguli. Nu aveai prieten de la grădiniţă, ca acum. Relaţiile, de obicei, se transformau în logodne destul de repede, aşa că puţine fete aveau ocazia să vadă cum este şi în alte relaţii, cu alţi băieţi. Primul iubit l-am avut în liceu. Ne completam oracole şi ne trimiteam bileţele de amor. Acum, dragostea e pe e-mail, pe Facebook, pe SMS. Fata mea cea mică a avut primul iubit la 14 ani..."
Nicu: „Norocul celei mici era că mă mai tempera cea mare, îmi spunea că s-au schimbat vremurile, că altfel eram în stare să o închid în casă până ajungea la facultate!".
Radu: „Depinde de oameni. Sunt profunde, când oamenii sunt sinceri şi deschişi, când împărtăşesc aceleaşi idei, dar devin superficiale când tratează totul ca pe o rutină. A fi cu cineva nu înseamnă a merge la job zi de zi. Plus că, în ziua de azi, tinerii se grăbesc incredibil. Eu încă mă întreb unde. Puţini se mai bucură de lucruri simple, de detalii, puţini îşi mai rezervă timp pentru a se privi în ochi unii pe alţii".
Sexul: la prima întâlnire sau...?
Felicia: „Pe vremea noastră nu exista aşa ceva. Cel puţin teoretic. Mai erau şi fete care cedau de la prima întâlnire, dar rar se întâmpla asta. Era prea mare teama de a rămâne însărcinată, aşa că puţine fete riscau. De aici apăruse şi povestea aceea că «prima dată» nu poţi rămâne gravidă. De altfel, de asta depindea totul. Cine avea încredere în metoda calendarului, singura accesibilă tuturor pe vremea aceea, trecea şi la partea sexuală a unei relaţii. Cine nu... aştepta până în ziua nunţii sau măcar cu câteva săptămâni înainte de ea".
Click pe imagini pentru a mări
Nicu: „Eu prefer să nu vorbesc despre asta. Mi-aş dori însă, ca tată de fete, să fie mai ca pe vremea mea fetele. Unele sunt exagerate. Eu, mulţumesc lui Dumnezeu, am avut parte de două fete cuminţi şi mă mândresc cu asta, dar altele..."
Radu: „Contează? Mi se pare potrivit să faci sex atunci când simţi asta şi când există atracţie, nu când programezi asta. Mie, unul, îmi place să fiu spontan, nu să mă ghidez după anumite reguli sau calendare.
Aventurile de o noapte
Felicia: „Dacă se întâmpla să ai aşa ceva, păstrai secret. Te bucurai tu şi, eventual, prietena cea mai bună. Nu se cădea să umbli din floare în floare, să faci un copil în afara căsătoriei, un avort... Atunci, dacă duceai un băiat acasă, trebuia să te măriţi cu el. Noi venim dintr-o familie destul de severă. Mama mi-a pus în vedere din adolescenţă că, orice ar fi, trebuie să mă port ca o doamnă. Acum, aventura de o noapte este ceva comun".
Nicu: „Dacă voiai aventuri de o noapte, te duceai la fete. Strângeai bani şi rezolvai".
Radu: „Aventurile de o noapte ţin, într-adevăr, de vârstă. Încerci asta în studenţie, dar, dacă eşti ca mine, vei descoperi că sunt seci, mai mult sau mai puţin intense pe moment, dar în urma cărora nu rămâi cu nimic".
Căsătoria
Felicia: „Terminai liceul, eventual te duceai la facultate, te angajai şi te căsătoreai. Soţul era fie un vecin, fie un coleg de şcoală, fie unul de serviciu. Totul era destul de simplu. Se mai întâmpla şi ca părinţii să aranjeze un mariaj convenabil pentru familie, dar destul de rar. Eu, personal, am fost o rebelă din acest punct de vedere. Nu m-am măritat cu cine au vrut ei. Ar fi preferat un băiat cu o situaţie materială mai bună, de la oraş. Eu sunt însă fericită cu alegerea mea. Avem o familie frumoasă. Dar da, la 25 de ani erai deja cam bătrână şi riscai să rămâi nemăritată. Eu deja aveam primul copil la vârsta aceea".
Nicu: „Eu sunt un băiat simplu, de la ţară. Acolo îţi luai nevastă după cum spunea tata. Norocul meu a fost că tata avea alte treburi când mi-a venit mie vremea de însurat. Am plecat la oraş şi de acolo mi-am văzut de drumul meu. Fraţii mei, care erau mai mari şi care au rămas acolo, s-au căsătorit cu fete care aveau cam aceeaşi situaţie materială. Le-au peţit şi le-au luat de neveste. În câteva luni se întâmpla asta. Nu ca acum, când stau împreună fete cu băieţi şi cinci-zece ani şi tot nu-şi fac acte, ca să nu mai zic de nuntă la biserică. Altele sunt priorităţile acum: carieră cică, maşină, casă. După aceea vine şi familia. Nu ştiu dacă e mai bine sau mai rău, dar astea sunt vremurile".
Radu: „Căsătoria e o alegere pe care ar trebui să o faci involuntar, în sensul că atunci când nu te aştepţi, dar îţi vine. Mă bazez mult pe spontaneitate, motiv pentru care nici nu cred în vârsta perfectă. De vârstă ar trebui să se ţină cont la intrarea în club şi la şcoala de şoferi, nu în faţa unei persoane care ţi se pare potrivită să rămână mereu cu tine".
Adulterul
Felicia: „Inacceptabil. Dar des întâlnit. Erau mai multe prejudecăţi, divorţurile mai urâte. Însă se întâmpla. Oricum, ce să faci dacă o căsnicie nu merge? Să stai toată viaţa aşa, nefericit? Să fim serioşi!"
Nicu: „Tatăl meu a plecat de acasă când eu aveam vreo 18 ani, să trăiască împreună cu o altă femeie. A rămas alături de ea până când a murit, deşi nu a divorţat niciodată. Cred că depinde de la caz la caz. Şi atunci se întâmpla, doar că nu te despărţeai atât de uşor de nevastă. Mai era familia ei, a ta, te renegau neamurile... Trebuia să te gândeşti şi la copii, era greu pentru o femeie să rămână singură. Dar, dacă mă gândesc mai bine, cred că era mai uşor atunci. Măcar avea casă şi serviciu asigurate. Acum... e mai greu".
Radu: „Sună prea «cuminte» forma asta, eu i-aş spune infidelitate şi aş trage o bandă în buletin tuturor celor care comit asta, ca şi în cazul celor instabili psihic. Consider că adulterul e modalitatea de a distruge viaţa cuiva fără a-l atinge fizic. Dacă nu poţi să fii fidel, atunci nu promite".
"Ne îndrăgosteam şi iubeam la fel ca tinerii de azi. Nu cred că s-a schimbat în vreun fel dragostea în sine.''
Felicia 53 de ani, pensionară
"Pe vremea mea, dacă voiai aventuri de o noapte, te duceai la fete. Strângeai bani şi rezolvai.''
Nicu 61 de ani, pensionar
"Consider că adulterul e modalitatea de a distruge viaţa cuiva fără a-l atinge fizic. Dacă nu poţi să fii fidel, atunci nu promite.''
Radu 26 de ani, freelancer
Între parada de 23 august și nopțile albe la Vama Veche
În urmă cu câteva decenii, parada organizată pe 23 august era prilej de rendez-vous pentru tinerii comuniști. „Mai vedeai o fată frumoasă, te mai împiedicai și gata! Găseai prilej de scuză să intri în vorbă cu ea. Dacă aveai noroc, îţi accepta scuzele la un cico, după paradă", povestește Nicu. Felicia își amintește în schimb că 23 august însemna paradă pe tocuri și, în consecinţă, dureri groaznice de picioare. „Însemna și o zi liberă, dar de obicei era îngrozitor de cald și nu-mi ardea de întâlniri romantice. Dar era frumos să vezi toată lumea gătită, inclusiv băieţii", spune femeia.
Azi, 23 de ani distanţă de la ultimul 23 august, tinerii preferă nopţile albe de la Vama Veche. Aici petrecerile nu se termina niciodată. „Ultima dată am fost acum câteva zile chiar, că era Ana acolo. Îmi place că acolo sunt oameni simpli, care știu să se bucure de viaţă, fără impresii, normali. Evident, sunt și excepţii, ca peste tot, probabil eu m-am bucurat mai mult de tot pentru că era Ana acolo", spune Radu.
Se încarcă comentariile...
