România are conducătorii pe care îi merită: De ce îl contestăm degeaba pe Răzvan Burleanu
0
Pe fondul rezultatelor groaznice ale naţionalei, lumea s-a revoltat că federaţia e condusă de 8 ani de Răzvan Burleanu (37 de ani). Dacă ne uităm însă dincolo de prezent, vedem că, de fapt, sistemul e grav bolnav. Şi că actualul preşedinte FRF a continuat doar ce a făcut şi Mircea Sandu.
Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Când ne uităm la fotbalul românesc, ne convingem cât de adevărată e vorba asta!
De peste trei decenii, în acest domeniu s-a format un mediu toxic. Cu oameni dubioşi, lipsiţi de scrupule, care şi-au văzut doar de interesul propriu, călcând pe cadavre. Acum, când naţionala a atins un nivel jalnic, devenind ciuca bătăilor în faţa unor adversare precum Bosnia şi Muntenegru, ne revoltăm că federaţia e condusă de Răzvan Burleanu. Care, într-adevăr, e un maestru al vorbelor goale şi, de 8 ani, n-a produs nicio schimbare fundamentală în fotbalul românesc.
Doar că Răzvan Burleanu e doar cea mai vizibilă piesă în acest peisaj deprimant. Şi conduce federaţia, pentru că a câştigat nişte alegeri. De trei ori chiar! Ceea ce înseamnă că sistemul l-a considerat cel mai potrivit pentru a conduce destinele fotbalului în România. Şi aici constă, de fapt, problema principală. Pentru că ce se întâmplă acum cu Răzvan Burleanu nu e nimic nou. E fix ce s-a întâmplat şi cu Mircea Sandu, timp de 24 de ani. Cu precizarea că „Naşul“ a „trăit“, în prima parte a domniei sale, în anii ’90, de pe urma rezultatelor „Generaţiei de Aur“. Una formată în anii comunismului. Când această generaţie a ieşit de pe scenă, şi Sandu a adunat necalificările pe bandă. Şi n-a avut nicio reţinere în a se ţine de scaun, în a ataca oameni precum Gică Popescu şi în a-şi folosi maşinăria de vot pentru a câştiga alegerile.
Aşa arăta tânărul Răzvan Burleanu, în 2014, când şi-a depus candidatura pentru şefia FRF. Bineînţeles, într-o primă fază, nimeni nu l-a luat în serios
Burleanu era chiar cea mai bună variantă. În 2014!
Despre Răzvan Burleanu se spune, în mod repetat, că e omul serviciilor secrete. Care au tras sforile pentru condamnarea lui Gică Popescu la închisoare, în Dosarul Transferurilor, cu o zi înaintea alegerilor FRF din 2014. Dacă a fost aşa, nu vom afla niciodată. Cert e că Burleanu are o susţinere politică puternică, naşul său de cununie fiind Vasile Dîncu, actualul ministru al Apărării. Şi mai e o realitate incontestabilă: în 2014, după condamnarea lui Gică Popescu, Burleanu era, într-adevăr, cea mai bună variantă pentru şefia FRF! Mulţi au uitat acum, însă, la vremea respectivă, alternativele erau:
*Sorin Răducanu – Un personaj excentric, care nu putea fi luat în serios de nimeni.
*Gheorghe Chivorchian – Om de bază în perioada „Cooperativei“ în care aranjamentele au nenorocit campionatul intern.
*Marcel Puşcaş – Un om integru, dar care şi-a direcţionat voturile către Burleanu în turul II şi apoi a fost cooptat în conducerea federaţiei, în primul mandat al actualului preşedinte FRF.
*Vasile Avram (foto) – Fost arbitru care, ulterior, a fost condamnat pentru corupţie şi chiar a stat după gratii, între 2015 şi 2016.
Aşadar, e lesne de înţeles de ce în martie 2014, fotbalul românesc chiar avea motive să sărbătorească schimbarea lui Mircea Sandu – şi-a dat şi o rentă viageră nesimţită pe ultima sută de metri! – cu Răzvan Burleanu.
Sistemul a „ciuruit“ fotbalul românesc
Dacă în 2014, nu exista o variantă mai bună decât Burleanu pentru şefia FRF, în schimb, la alegerile din 2018 această alternativă s-a numit Ionuţ Lupescu - foto (53 de ani). Fost mare internaţional, cu experienţă managerială în structurile fotbalului european, la UEFA chiar, susţinut de nume grele din fotbalul românesc şi nu numai – la lansarea candidaturii sale a transmis şi Sir Alex Ferguson un mesaj video! - „Kaiserul“ părea a fi în pole-position pentru a pune capăt şederii lui Burleanu la „Casa Fotbalului“ după doar 4 ani.
Acesta a fost însă un moment în care s-a văzut foarte bine că în sistemul bolnav din România, de cele mai multe ori, nu contează nici competenţa, nici planurile şi proiectele pe care le prezinţi şi nici CV-ul în domeniul tău de activitate. Pentru că Lupescu a fost, pur şi simplu, spulberat de măşinăria de vot a lui Burleanu! Rezultatul alegerilor din 2018:
*Răzvan Burleanu - 168 de voturi
*Ionuţ Lupescu - 78 de voturi
*Marcel Puşcaş - 8 voturi
După această victorie de răsunet, Burleanu a rostit celebra frază: „Le mulţumesc contracandidaţilor pentru participare, Iar, într-un final, recunosc că, deşi nu a fost doar un fleac, i-am ciuruit!“.
În realitate, nu Burleanu a „ciuruit“. Oamenii compromisului, care se mulţumesc cu avantaje mărunte, care au de câştigat de pe urma actualei conduceri FRF, ei au fost cei care au „ciuruit“ fotbalul românesc. La fel cum făceau şi pe vremea lui Mircea Sandu.
Victoria din 2022, incontestabilă
Şi ajungem la momentul actual, în care Burleanu e făcut cu ou şi cu oţet! Valoarea acestor critici? Egală cu zero! Pentru că, între 2018 şi 2022, opoziţia n-a fost în stare să mai producă niciun candidat pentru alegerile pe care Burleanu le-a câştigat, cu unanimitate de voturi, în luna aprilie.
Altfel spus, cei care pun acum tunurile pe Burleanu ar fi dorit ca acesta să se dea la o parte singur, iar şefia federaţiei să fie oferită pe tavă altcuiva. Ceea ce nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată. Şi atunci, inevitabil, ajungem la concluzia că acest fotbal grav bolnav, în care primează interesul propriu la toate nivelurile, are conducătorul pe care îl merită. Ales democratic, prin alegeri. Că rezultatele sale nu contează în această ecuaţie nu e, din păcate, nicio noutate. E, de fapt, povestea tristă a fotbalului românesc din ultimii mulţi ani.
Mi-aş fi dorit un contracandidat. Probabil, cel mai important mesaj pe care fotbalul românesc vrea să-l transmită este unul de unitate. Niciun preşedinte de federaţie nu poate să influenţeze performanţele unei echipe de club sau unei echipe naţionale. Dumneavoastră vă doriţi un preşedinte de federaţie care să antreneze echipa, să intre în teren şi poate chiar şi să înscrie. Nu poţi influenţa însă performanţa unui jucător de pe o zi pe alta. Răzvan Burleanu după câştigarea alegerilor din aprilie 2022
Mircea Sandu făcea exact la fel: n-avea rezultate, ataca Generaţia de Aur şi era votat de sistem
Cine e revoltat acum de faptul că Răzvan Burleanu a adunat deja 8 ani în fruntea FRF suferă, probabil, de amnezie! Mircea Sandu (69 de ani) a câştigat ultimele sale două mandate, călcând pe cadavre şi punându-şi în funcţiune maşinăria de vot! Mai întâi, în 2005, „Naşul“ l-a spulberat pe Gică Popescu, exact cum Burleanu l-a învins pe Lupescu, în 2018. Scorul alegerilor din 2005: 187-102 în favoarea lui Sandu. Care, înainte de alegeri, a şi atacat, în mod repetat, „Generaţia de Aur“. „Generaţie de aur am avut în ’86, când Steaua a atins performanţa maximă, câştigarea Cupei Campionilor, nu în ’94, când am fost la câteva minute de un loc 3“, a fost doar una din declaraţiile date de Sandu. Apoi, la alegerile din 2010, era atât de clar că „Naşul“, susţinut de sistem, va câştiga, din nou, alegerile, încât Gică Popescu a şi renunţat la candidatura sa, cu două săptămâni înaintea scrutinului din data de 25 ianuarie. „Vă anunţ protestul meu faţă de tot ceea ce se petrece în fotbalul românesc prin neprezentarea la alegerile pentru funcţia de preşedinte al FRF“, anunţa „Baciul“, la vremea respectivă. Iar Sandu se arăta încântat: „E problema lui Gică Popescu ce declară. Nu mă surprinde decizia lui, poate are probleme mai importante de rezolvat. Ce aţi vrea să facem? Să stăm drepţi în faţa lui Gică Popescu?“. Peste două săptămâni, Sandu câştiga un nou mandat, al 6-lea în fruntea FRF (!), învingându-l categoric pe Constantin Iacov, scor 192-67.
Se încarcă comentariile...
