Popa sfințește sportul. Un profesor cu 33 de operații și cu un picior tăiat ține în viață, de 29 de ani, prima echipă feminină de rugby din România
0Povestea primei echipe feminine de rugby din România a fost începută și dusă mai departe de Eusebiu Popa, un profesor cu 33 de operații suferite la piciorul stâng.
Dacă vă închipuiți că doar băieții știu să facă placaje și să înscrie eseuri, atunci sigur nu ați auzit vreodată despre ambiția care l-a ajutat pe nemțeanul Eusebiu Popa să mute munții din loc și să moșească în România prima echipă de fete care practică rugby. Este omul care, la 29 de ani, înființa Venus Piatra-Neamț, clubul care a dat prima echipă autohtonă de rugby feminin. În noiembrie 1991 s-a înființat Rugby Club Venus Piatra-Neamț cu grupe de băieți, iar cinci ani mai târziu, în cadrul acestui club lua naștere prima echipă de rugby feminin din țară. Într-o perioadă în care nici măcar nu se vorbea despre egalitatea de șanse, Popa a fost un deschizător de drumuri. Așa a apărut echipa de rugby în 7, „Mâțele Negre“ (scris „Mâtzele Negre“), junioare recunoscute prin mulțimea de trofee și de cupe câștigate. Peste Eusebiu Popa au trecut anii, iar problemele medicale s-a înmulțit, dar nemțeanul nu abdică, deși are piciorul stâng amputat.
Pepiniera naționalei de fete
Rugby Club Venus și-a început activitatea la nici doi ani după Revoluție, cu primele generații de băieți, pentru ca din 1996 activitatea clubului să se axeze pe rugbyul feminin, prin înființarea primei echipe de fete din țară, în luna mai. O parte dintre sportivele crescute și formate de către Eusebiu Popa au ajuns mai târziu în lotul național de senioare. Primele antrenamente erau făcute pe platoul de la Cercul Gospodinelor, apoi la Ștrand, pentru ca mai apoi echipa să-și găsească loc pe terenul de la Regiment.
Pentru club au urmat primele competiții, chiar la un an după înființare, în 1992, la Memorialul Bebe Boboc, echipa fiind formată din copii de la școlile generale 3, 4 și 12 din Piatra-Neamț. Odată cu înființarea echipei de fete și disputarea primului meci oficial, urmează participarea la competiții internaționale, unde ocupă loc pe podium. Rugby Club Venus devine una dintre cele mai valoaroase și mai apreciate echipe din România și reușește să-și exporte renumele peste hotare.
Dublă campioană națională la senioare
Venus a început să atragă atenția cu rezultatele sale. În anul 2000, fetele s-au clasat pe locul 3 la „Heineken Rugby Sevens“, de la Amsterdam (Olanda). În sezonul 2005-2006, titlul naţional la rugby feminin, senioare, a ajuns la Piatra Neamț. În 2006, în Franţa, cu echipa naţională feminină s-a câştigat Grupa B valorică, fiind înregistrată promovarea. Tot în 2006, de data aceasta cu formaţia Venus, s-a obţinut locul întâi la un turneu de rugby în 10, în Belgia. O altă performanță notabilă obținută după numai 6 luni de antrenament este locul III la Campionatul Naţional de Junioare, în 2013. Doi ani mai târziu, în 2015, nemțencele au participat la «United World Games», din Germania, obținând locul al treilea. Tot pe podium s-a clasat echipa și la Rugbylja Cup de la Milano, în 2016. Palmaresul intern presupune titlurile de campioane naţionale la senioare (2005 şi 2006), vicecampioane naţionale la senioare (2007 şi 2008), locul 3 la junioare (2013), locul 4 la junioare (2012), câştigarea campionatului regional la junioare mici U14, în 2017.
Primul meci de fete, în decembrie 1996
„Mâțele Negre“ sunt acum un brand românesc. Micuțele se antrenează momentan în afara orașului. Lotul actual al Rugby Club Venus RIFIL Piatra-Neamţ este format din Paula Ciorobâtcă (căpitan), Karina Lămătic (vicecăpitan), Izabela Barna, Maria Fulga, Alexandra Popa, Amalia Buftea, Iris Adămoae, Karina Pașcu, dar și micuțele Ayana Pascal și Eva Ana. „Părintele“ echipei, Eusebiu Popa (58 de ani), își aduce aminte cum a început totul. „După un turneu în Italia cu echipa de băieți a clubului, am văzut la Rovigo echipa locală de rugby fete și astfel mi-a venit ideea să încerc a forma o echipă de rugby feminin. Astfel, 1 iunie 1996 a devenit data înființării primei echipe de rugby feminin, Petrotrans Venus. Iar pe 15 august a avut loc afilierea la FR Rugby. Primul meci de rugby fete s-a jucat pe 22 decembrie 1996, la Cluj, între U și Venus, iar returul s-a disputat în iulie 1997, la Piatra-Neamț. Până în octombrie 1998, am jucat cu băieții în campionatul de rugby Moldova nord. Atunci s-a jucat rugby în 15. Acum, în țară sunt 5 echipe la senioare și 8 junioare, la nivel de rugby în 7. În timp ce în Italia, primul meci feminin de rugby al naționalei s-a jucat în 1985, la noi, asta s-a întâmplat abia în 2006“, spune Popa pentru „Adevărul“.
Răutatea placajelor le-a adus porecla
Cum s-a născut numele echipei? „Alintătura Mâțele Negre a venit datorită faptului că fetele aveau echipamentul negru, iar unul dintre colegi s-a exprimat: «Ce au fetele tale, că îi plachează pe băieți ca niște mâțe rele». De aici au devenit Mâțele Negre, marcă înregistrată la rugby. Majoritatea fetelor care joacă rugby sunt eleve, studente, personal militar, profesoare, IT-iste. Bugetul este asigurat doar din mediul privat. Totul este gratuit, suntem singurul club privat din județ unde părinții nu achită nicio taxă. Acum, eu mă ocup de fete din ciclul primar și gimnazial. La meciuri se respectă regulamentul jocului de rugby, indiferent ca sunt băieți sau fete“.
Condițiile nu sunt dintre cele mai bune, dar profesorul merge mai departe: „Ne antrenăm la 15 km de Piatra-Neamț, în comuna Bodești, și sunt ajutat de coordonatoarea Amalia Buftea, elevă la Colegiul Pedagogic Gheorghe Asachi, mai ales că în ultimii ani eu m-am ocupat de echipă în cârje, cu scaun rulant, iar din martie anul acesta sunt cu proteză“.
„Ori sunt nebun, ori îmi deschid club de noapte“
De unde își „racolează“ Popa jucătoarele? „Selecția o fac mergând prin școli (chiar și într-un picior), de la Liceul Economic și la Liceul Pedagogic. La încceput, toți m-au privit ca pe un bau-bau. Când am înființat echipa, mi s-a spus că «ori sunt nebun, ori îmi deschid club de noapte». La noi se aplică sistemul calitate, nu cantitate: 1% este talent, iar 99% este muncă, sacrificiu. De la clubul Venus RIFIL s-au format și au continuat înaltă performanță Irina Harjete, Loredana Juncănariu, Georgiana (Gabor) Ciocârtău și Diana Mandrilaș“.
În 2024 i s-a amputat gamba
Relația antrenorului cu rugbyul începe în 1983. Istoria le conține și pe cele două fiice ale sale, care acum au 18, respectiv 35 de ani. Avea 29 de ani când a înființat echipa care acum conține în lot 14 jucătoare. Din 2010, Popa este pensionat pe caz de boală. Are proteză la stângul și se deplasează cu un cadru. Nici gând să renunțe. „Probleme medicale au început în 2009 de la o arsură. Am pus piciorul pe un calorifer fierbinte, în 2010 mi s-au tăiat primele degete. Iar diabetul a început să facă ravagii. Plus infecțiile nosocomiale pe care le-am luat din spitalul din Piatra-Neamț. Între 2009-2019 au fost 32 de operații. Ultima, și cea mai grea, a 33-a, a avut loc în octombrie 2024, când mi s-a amputat gamba piciorului stâng“.
La nivel local, Popa a primit apreciere. Pe 6 mai 2025 a fost făcut cetățean de onoare al municipiului Piatra-Neamț. „Acest titlu este o onoare, dar, în același timp, mă obligă“, spune profesorul.
Sportul, folosit ca medicament
Eusebiu Popa trăiește pentru sportul cu balonul oval. „Rugbyul este un mod de viață, formează și educă. Pot spune că datorită acestui minunat sport am avut putere să trec peste momentele grele ale vieții, peste toate problemele de sănătate. Rugbyul și cele două fete ale mele sunt ceea ce mi s-a întâmplat mai bun în această viață și vreau să le mulțumesc fetelor mele pentru înțelegere pentru că de multe ori am pus rugbyul pe primul loc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să continui să facem lucruri frumoase chiar dacă starea mea de sănătate nu este cea mai bună. Mă bucur că mai pot aduce copiii la rugby, foarte greu însă, pentru că primul lucru cu care mă lupt este mentalitatea părinților care asociază rugbyul cu accidentări, mâini sau picioare rupte, lovituri, ceea ce nu este adevărat, cu atât mai mult cu cât fetele joacă rugby în 7, iar în ultima perioadă touch. Am avut însă și cazuri în care copiii doreau să vină la rugby dar nu doreau părinții, dar și cazuri în care unul dintre părinți dorea și celălalt, nu. Sunt fidel principiului meu cu care am început acest proiect: calitate, nu cantitate, de aceea prefer să lucrez cu un grup restrâns care însă își dorește să facă performanță, care dă 100% la fiecare antrenament. Le mulțumesc fetelor din echipă pentru că mă ajută foarte mult la antrenamente și că arată în fiecare meci că se ghidează după cele două motto-uri ale noastre: „Pe aici nu se trece“ și „Toate pentru una și una pentru toate“. Știu că este greu pentru ele pentru că antrenamentul începe cu o oră înainte de a ajunge la teren, sunt fete nu doar din Piatra-Neamț, ci și din Dumbrava Roșie, Roșnov, Bodești, Roman și microbuzul trece pe la fiecare să le ia și să le aducă la teren“, declara profesorul Eusebiu Popa pentru rugbyromania.ro, în 2021, la 30 de ani de la înființatea clubului.
Se încarcă comentariile...
