Ottey 60. Povestea superbei Merlene, „The Bronze Queen“: de la borseta furată la prima cursă, la recorduri ireale în atletism FOTO

Merlene Ottey împlineşte, azi, 60 de ani. O ştiţi, poate, pentru frumuseţea ce a făcut-o celebră şi picioarele interminabile ce o purtau spre finiş la 100 m cu viteză ameţitoare. Pentru că e atleta cu cele mai multe prezenţe (8) şi medalii la JO (9, egalată doar de Allyson Felix). Pentru că mai concura la sprint chiar şi la 52 de ani. Pentru fotofinişurile sfâşietoare cu Gail Devers, fata cu unghii interminabile. Pentru că e "The Bronze Queen".

I s-a spus "The Bronze Queen", pentru că aurul i-a scăpat mereu printre degete la Jocurile Olimpice (la care, începând cu 1980, a câştigat trei medalii de argint şi cinci de bronz, la 100 m, 200 m şi 4X100 m). Merlene a strâns faimă, aplauze şi recorduri, având o carismă de neegalat, ce a pus-o rapid pe un piedestal pe care se mai afla legendarul Carl Lewis.

Merlene s-a născut pe 10 mai 1960, la Pondside, într-o zonă rurală adiacentă a Hanovrei, în Jamaica. Era al patrulea din şapte copii al familiei unui fermier. Toţi alergau cu plăcere acasă, însă nimeni ca Merlene.

Borseta căreia n-a vrut să-i dea drumul, de teama că-i va fi furată

„The Complete Book of the Olympics“ relatează cum s-a făcut remarcată Merlene Ottey. Avea 14 ani şi fusese aleasă să reprezinte Hanoverul la un concurs regional din capitala Jamaicăi, Kingston. Mama îi dăduse o borsetă în care avea ceva bani de cheltuială şi în care adăugase banii de autobuz ai colegelor. Ottey se temea atât de mult că borseta îi va fi furată, încât a luat startul în cursa de 200 m ţinând-o strâns în mână. S-a instalat la conducerea cursei, dar, la un moment dat, a scăpat preţioasa borsetă. A încetinit, a fost cât pe ce să se întoarcă pentru a o recupera, însă s-a răzgândit, a reluat alergarea, a revenit la conducere şi a câştigat acea cursă de doar 200 m. Era atât de rapidă! Evident, nu a mai găsit borseta, care fusese furată de pe culoarul de alergare, exact aşa cum se temuse.

Pentru Merlene Ottey, atletismul era o şansă imensă de afirmare. Drumul însă a fost greu. „Când am început să alerg în Jamaica nu aveam piste de atletism şi încălţări, alergam desculţă. Scopul meu era să ajung să obţin o bursă pentru a merge în SUA şi să devin designer vestimentar. Pentru asta am învăţat mult. Am dat multe sportului“, declara Merlene, în urmă cu şapte ani, la o vizită în România.

În 1980, devenea prima femeie care oprea cronometrul sub 7 secunde pe distanţa de 60 m, primea o bursă la Universitatea din Nebraska şi întra în rândul medaliaţilor olimpici (bronz la 200 m).

Sfâşietoarele dueluri cu Gail Devers

Merlene Ottey a înfruntat sportive uriaşe: Katrin Krabbe, din Germania, sau Gail Devers. La Campionatul Mondial din 1993, la Stuttgart, la 100 m, americanca Devers şi jamaicanca Ottey au fost listate cu acelaşi timp, 10,82, însă aurul i-a revenit, la fotofiniş, lui Gail. Americanca a invitat-o pe Ottey să facă turul de onoare împreună.

Ottey şi-a luat revanşa în proba de 200 m, după ce Devers se desprinsese. A depăşit-o cu 15 m înainte de finiş, însă a simţit o durere la coapsă, pierzându-şi ritmul draconic impus. Gwen Torrence, deţinătoarea aurului olimpic câştiga teren vizibil, dar Ottey a forţat pentru a termina cursa, iar după o analiză îndelungată, ecranele stadionului au declarat-o campioană în faţa ambelor rivale. Când a revenit în Jamaica, Ottey s-a trezit în mijlocul unui festival de o săptămână închinat ei, oamenii sărbătorindu-i victoria în toate colţurile ţării, cântându-i obsesiv: „you are our champion, you are our star. You are our golden lady“.

Gail Devers (stânga) şi Merlene Ottey (centru) au avut o rivalitate superbă. Foto: Gulliver / Getty Images

În 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, la 100 m, Devers şi Ottey au fost creditate din nou cu acelaşi timp oficial în finală: 10,94. Pentru doi centimetri, la analiza imaginilor, Devers a fost declarată învinngătoare, din nou, lăsând-o fără aurul olimpic mult râvnit pe Merlene, cea care venise din nou puternic pe ultimii 40 de metri. Jamaicana a contestat rezultatul: „Dacă te uiţi la cap, a câştigat Gail. Dacă te uiţi la bust, eu am câştigat!“, potrivit „The Indipendent“. Arbitrii au decis însă privind umărul sportivelor, iar plonjonul marcă-înregistrată al lui Gail Devers a fost decisiv.

Ziua în care Ottey a hotărât: „Nu voi mai alerga nicio cursă pentru Jamaica“

Merlene Ottey îşi datorează longevitatea şi faptul că a putut concura până la 52 de ani, soţului său. Şi asta pentru că a alerga pentru Jamaica, un veritabil paradis al sprintului, este o provocare în sine. Iar iubirea necondiţionată a unei ţări dispare uneori mai rapid decât sunetul pistolului ce anunţă un start. Ottey a fost privită glacial de mulţi sportivi jamaicani după o dublă controversă în 1999. Merlene fusese depistată cu nandrolon, dar IAAF şi forul local au declarat-o nevinovată, poate şi pentru că, la nivel de percepţie publică, frumoasa Ottey reprezenta pentru mulţi opoziţia sprinterelor îmbuibate de steroizi şi alte substanţe dopante.

Când Ottey a ratat însă finişul în top 3 la trialurile naţionale pentru Jocurile Olimpice de la Sydney, câştigându-şi doar dreptul de a participa la ştafetă, s-a dezlănţuit urgia. Merlene a cerut dispensă pentru a concura în cursele individuale, la 34 de ani, de la înălţimea celor 20 de medalii câştigate pentru Jamaica la Campionatele Mondiale (în aer liber şi în sală) şi a celor şapte medalii olimpice deja acontate. Jamaica mai făcuse excepţii în trecut de la regula Top 3-ului pentru alcătuirea echipelor olimpice. Gregory Haughton, campion olimpic al Jamaicăi la 400 m, a fost însă în fruntea unui amplu protest, cunoscut drept scandalul "Games Village", prin care se cerea eliminarea lui Merlene din echipă. Comitetul Internaţional Olimpic a fost nevoit să ameninţe Jamaica cu excluderea de la Jocuri pentru a potoli situaţia. În cele din urmă, Ottey a câştigat un argint cu ştafeta, iar, după ce Marion Jones a fost depistată pozitiv la un control antidoping, a promovat şi pe podiumul de la suta de metri, stabilind recordul pentru cele mai multe medalii olimpice câştigate de o femeie la atletism - reuşită ce avea să fie egalată în 2016 de americanca Allyson Felix (care are însă şase medalii de aur).

Întreaga situaţie i-a lăsat însă un gust extrem de amar lui Ottey: „Am decis să nu mai alerg pentru Jamaica, ci pentru mine. Iar când voi găsi o ţară pentru care să alerg, voi alerga pentru aceea. După Sydney mi-am spus că nu voi mai alerga nicio cursă pentru Jamaica“.

Merlene Ottey şi-a pus talentul în slujba Sloveniei pentru a-şi continua cariera la nivel internaţional. Foto: Gulliver / Getty Images

Soţul-antrenor, slovenul Srdjan Djordjevic, a luat-o sub aripa protectoare pe Ottey în 2000, iar în 2002 Merlene a început o nouă etapă a carierei, odată cu primirea cetăţeniei slovene. Astfel, la Atena, Ottey bifa a opta sa prezenţă la Jocurile Olimpice, detronând-o de la locul de onoare a atletelor cu cele mai multe JO pe românca Lia Manoliu. Avea 44 de ani şi se califica în semifinale în proba celor mai rapide femei din lume. Doi ani mai târziu, la Europenele de la Göteborg, Merlene Ottey ajungea din nou până în semifinale şi avea să rateze la mustaţă alte două participări olimpice: în 2008, a scos un timp cu doar 0,28 secunde sub baremul de la suta de metri, iar pentru JO 2012, ştafeta Sloveniei avea doar al 22-lea timp, limita de participare fiind locul 16.

Merlene Ottey şi-a încheiat oficial cariera la 52 de ani, participând la Campionatul European cu ştafeta Sloveniei, devenind cea mai vârstnică atletă ajunsă vreodată la startul întrecerii continentale.

Merlene Ottey, o zeiţă a atletismului. Fotografii: Guliver / Getty Images

14 medalii a câştigat Merlene Ottey la CM (outdoor, între 1983 - 1997), întrecută doar în 2019 de Allyson Felix

57 de victorii consecutive la 100 m şi 34 la rând la 200 m

9 medalii olimpice între 1980 şi 2000, record egalat de Allyson Felix