Cum a încercat Gigi Becali să transforme „Generaţia de Aur“ în partid. Hagi urma să fie senator, Gică Popescu - ministrul Apărării

Gică Hagi şi Gigi Becali

Într-una din cărţile pe care le-a scris în penitenciar, Gigi Becali a dezvăluit că, în urmă cu mai bine de zece ani, îşi pusese în minte să înfiinţeze un partid politic în care să-i atragă pe cei mai importanţi fotbalişti din istoria României.

La începutul anilor 2000, odată cu preluarea clubului de fotbal Steaua, Gigi Becali devenea unul dintre cei mai mediatizaţi oameni din România. „Mergeam pe stradă şi mă recunoştea lumea, strigau după mine, voiau să dea mâna cu mine, să mă atingă. Cu toate acestea, mi se părea că nu este în regulă, din moment ce nu ştiam în ce direcţie se îndreaptă viaţa mea. Eu, care credeam că sunt predestinat să fac ceva mare, important, ieşit din comun în viaţă, nu înţelegeam precis la ce eram predestinat. Până la urmă, a venit şi răspunsul. Auzeam vocea Domnului, în sfârşit! Vocea îmi spunea să intru în politică”, scrie Gigi Becali în cartea „Becali şi politica”.

Aşa a ajuns patronul Stelei la ideea de a-şi înfiinţa un partid. Plănuia să-şi mobilizeze toate rudele şi cunoştinţele şi, prin intermediul verilor Victor şi Giovani Becali, care îi impresariau pe cei mai importanţi fotbalişti români, să-i atragă în politică pe membrii „Generaţiei de Aur”.

„Voiam să conduc ţara, dar nu eram în stare să mă înţeleg cu verii mei”

Într-o altă „operă” de închisoare („Becali. Parlamentul Europei şi Parlamentul României”), latifundiarul povesteşte: „Cam asta era gândirea mea în legătură cu noul partid. Să îi atrag alături de mine pe fotbaliştii stelişti din generaţia care câştigase Cupa Campionilor Europeni şi pe fotbaliştii din «Generaţia de Aur» de la naţională – Gică Hagi, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Florin Răducioiu, Miodrag Belodedici, Ioan Ovidiu Sabău, Prodan, Adrian Ilie, Filipescu, Florin Prunea, Bogdan Stelea, Cristian Chivu, Constantin Gâlcă. (...) Dacă reuşeam să îi atrag pe toţi aceşti magnifici ai fotbalului în politică, făceam un partid puternic. Vă daţi seama cum ar fi sunat: Senatorul Gică Hagi! Ministrul Sporturilor Adrian Ilie! Ministrul Apărării Gică Popescu! Deputatul Miodrag Belodedici! Preşedintele Camerei Deputaţilor Ilie Dumitrescu!”. 

Propunerea de a intra în politică n-a mai apucat să ajungă la fotbalişti. Planul măreţ al lui Gigi Becali a eşuat în mod ridicol, după cum o recunoaşte chiar el în aceeaşi carte: „Cum se întâmplă, însă, la noi, proiectul unui partid făcut pe coloana vertebrală a «Generaţiei de Aur» a căzut chiar înainte de a fi început. Ca să fiu sincer, eu mă gândeam să fac şi să conduc un partid, ba chiar să conduc o ţară, dar nu fusesem în stare să mă înţeleg nici măcar cu verii mei. Probabil că mulţi dintre cei în cauză nici nu au aflat că fuseseră incluşi într-un asemenea proiect”.

Până la urmă, Gigi Becali a renunţat la ideea de a crea un partid nou şi, în ianuarie 2004, a preluat, de la un anume Ioan Olteanu, Partidul Noua Generaţie (PNG), care a participat la alegerile parlamentare din acel an şi a obţinut 2,4 % din voturi, situându-se sub pragul electoral. Singurul nume important din lumea fotbalului pe care Becali a reuşit să îl atragă în partidul său a fost Helmuth Duckadam, câştigător al Cupei Campionilor Europeni în 1986.

Acei fotbalişti veneau de la cluburi diferite. Toţi au fost profesionişti într-un joc greu pe care l-au învăţat după multe antrenamente. Au fost oameni generoşi şi dacă intrau în politică nu aveau nevoie să fure pentru a se îmbogăţi. Gigi Becali în cartea „Becali. Parlamentul Europei şi Parlamentul României