Cum s-au micşorat starurile de cinema. Succesul nu mai stă în muşchi, ci în lacrimi

Brad Pitt a jucat şi roluri de bărbat dur („Fight Club“), dar şi personaje sensibile („Strania poveste a lui Benjamin Button“) FOTO Getty images

Actorii de cinema erau, odinioară, adevăraţi macho şi pe marele ecran, şi în viaţa reală. Înalţi, atletici, virili, Clark Gable, Cary Grant, Sean Connery şi Clint Eastwood se numără printre cei care au dominat lumea filmului ani de zile. Astăzi, masculinitatea şi înălţimea nu mai sunt direct proporţionale cu succesul, iar sensibilitatea pare să fie atuul unui actor, scrie „Daily Mail“.

Cu alură de Adonis şi cu roluri pe măsură, interpretând personaje puternice, dure, actorii de cinema au cucerit publicul decenii la rând.

Johnny Weissmuller (celebrul actor de origine română care i-a dat viaţă lui Tarzan în anii ’30), Sean Connery (primul interpret al lui James Bond, dar şi cel mai bun de până acum, în opinia multor fani), John Wayne (consacrat în roluri de cowboy în pelicule western) şi cuceritorul Clark Gable sunt doar câţiva dintre bărbaţii fatali ai Hollywoodului. Ce aveau ei în comun? Un fizic de invidiat: toţi erau înalţi, bine făcuţi sau chiar musculoşi, cu o masculinitate pronunţată.

Cinematografia de azi nu mai respectă, însă, aceleaşi reguli. Iar primul indiciu în acest sens este chiar înălţimea starurilor de categorie A. Dacă în trecut media era de 1,87 – 1,90 metri, astăzi se situează la 1,70 – 1,75 metri.  Iar asta pentru că preferinţele publicului s-au schimbat, iar filmele şi stilul de a juca al actorilor s-au adaptat acestor vremuri.

Regizorii nu-şi mai doresc „bătăuşi“ care să umple sala de cinema la matineu, ci vor emoţie şi inteligenţă în locul muşchilor. Aşa că unui actor modern i se cere mai degrabă să izbucnească în lacrimi apoi să facă „terapie“ prin cumpărături decât să salveze lumea.

Veteranul Dustin Hoffman a jucat personaje diverse de-a lungul carierei, de la jurnalistul Carl Bernstein din filmul „Toţi oamenii preşedintelui/All The President’s Men“ (despre scandalul Watergate), până la bătrânul hippiot Bernie Focker din comedia „Meet the Fockers“.

Iar în astfel de roluri nu contează înălţimea (actorul are doar 1,65 metri), ci capacitatea de a interpreta personaje inteligente sau amuzante.

Ar fi absurd să susţinem că un actor înalt şi bine făcut nu ar putea juca un personaj sensibil, dar, potrivit stereotipurilor de azi, oamenii asociază emoţiile şi sensibilitatea cu bărbaţi mici de înălţime, delicaţi din punct de vedere fizic.  Quentin Letts, critic

De altfel, potrivit unor critici de film, Hoffman este cel care a schimbat percepţia cinefililor despre cum ar trebui să arate un bărbat adevărat. Iar acesta nu mai este durul care se bate într-un saloon (John Wayne – 1,93  metri) sau bărbatul cu porniri patriotice (Gary Cooper – 1,90 metri).

Comparaţi aceşti „munţi“ cu unele dintre starurile preferate astăzi de public: Daniel Craig în rolul lui James Bond (1,77 metri) sau Martin Freeman (1,67 metri), perfect în rolul hobbitului Bilbo Baggins.

Înălţimea nu mai e direct proporţională cu succesul şi ce exemplu poate fi mai bun decât Brad Pitt? Deşi are doar 1,77 metri, a fost considerat bărbatul ideal în cinematografie în ultimii 15 ani.

Îmblânzirea“ bărbaţilor a început în anii ’70, odată cu ascensiunea feminismului (şi) la Hollywood, iar starurile masculine nu se mai tem să-şi arate latura sensibilă, fie că este vorba de hainele pe care le poartă sau de rolurile pe care le joacă.

„Ar fi absurd să susţinem că un actor înalt şi bine făcut nu ar putea juca un personaj sensibil, dar, potrivit stereotipurilor de azi, oamenii asociază emoţiile şi sensibilitatea cu bărbaţi mici de înălţime, delicaţi din punct de vedere fizic“, a concluzionat criticul şi jurnalistul Quentin Letts.