Cum a reușit actorul Ernest Maftei să păcălească Securitatea și cât câștiga pentru un film în anii săi de glorie
0Marele actor Ernest Maftei, de la nașterea căruia se împlinesc astăzi 103 ani, a fost colaborator al Securităţii, în două etape, însă de fiecare dată a fost considerat inutil pentru reţea. Artistul a reuşit să „trişeze“ în relaţia cu Securitatea.
Pe numele său există mai multe dosare aflate astăzi în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, din paginile cărora „Weekend Adevărul“ a prezentat, în urmă cu câțiva ani, fragmente relevante.
Ernest Maftei a fost atât urmărit de Securitate, cât şi racolat pentru o perioadă. Nevoit să semneze un angajament la 14 ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“, reuşind totuşi să-şi salveze cariera fără a-şi trăda conştiinţa.
Nevoit să semneze un angajament în ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“ şi a făcut parte din reţea până în noiembrie 1967. În această perioadă, în dosarul său personal s-au adunat mai multe caracterizări şi note de analiză redactate de către ofiţerii Securităţii decât note informative pe care să le fi furnizat el.
La 30 noiembrie 1967, în referatul „cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul «Mateescu»“, se preciza clar că „în toată această perioadă acest informator nu a furnizat niciun material care să prezinte interes pentru organele de Securitate“. Aşadar, ofiţerul care a aprobat documentul a fost nevoit să constate: „A fost necesar să treacă 9 ani de zile ca să constatăm că-l ţinem inutil în reţea!“.
„Mateescu nu este sincer“
Ulterior, „Mateescu“ a fost reactivat în cursul anului 1970, dar i-a dezamăgit şi de această dată pe securişti, care constatau, în mai 1973, cu ocazia redactării unui nou referat cu propunere de încetare a legăturii, că „Mateescu nu este sincer“. Până în acel moment, ofiţerii nu îi puseseră la îndoială sinceritatea, ci mai degrabă loialitatea faţă de regim şi capacitatea de a „pătrunde în intimitatea elementelor duşmănoase“.
„Mai trebuie muncit cu el în direcţia cultivării unui spirit mai revoluţionar, a unei atitudini mai hotărâte, în lovirea elementului duşmănos (...) Agentul nu este desconspirat, iar în ce priveşte sinceritatea s-a dovedit prin unele materiale care au fost verificate, cât şi cu agentul «PĂUNESCU GH.» că este sincer“, nota lucrătorul operativ Lt. Maj. Constantin Dinu la 12 decembrie 1959.
„Încă de la preluare s-a constatat că agentul nu tratează cu simţ de răspundere colaborarea cu organele noastre sau că nu a fost bine instruit. S-a constatat că deşi colabora cu organele de Securitate din anul 1959, nu ştia nici cum să redacteze o notă informativă şi nici că are numele conspirativ «Mateescu». Şi după această dată a continuat să manifeste superficialitate şi dezinteres. Cu toate că primea sarcini concrete de rezolvat, se prezenta la întâlniri fără măcar să amintească ceva despre ceea ce avea de făcut. Dacă era întrebat, răspundea foarte senin că a uitat“, se arăta, pe de altă parte, într-o notă de analiză dedicată lui „Mateescu“ din martie 1964.
Totuşi, „Mateescu“ a fost reactivat în cursul anului 1970, „pentru supravegherea informativă generală a Teatrului «Giuleşti»“, dar Ernest Maftei i-a dezamăgit şi de această dată pe securişti, care constatau, la 28 mai 1973, cu ocazia redactării unui nou referat cu propunere de încetare a legăturii, că „Mateescu nu este sincer“ şi că „dădea impresia că prin chemarea la întâlnire l-am deranjat“.
O carieră de aproape 6 decenii
Pentru tinereţea sa legionară a fost hăituit zeci de ani. Tot din acelaşi motiv a fost judecat şi achitat, în perioada antonesciană, însă a fost şi deţinut politic la Vaslui, Galaţi, Jilava şi Văcăreşti, încă din perioada în care prim-ministru era Armand Călinescu.
Începută încă din 1950, când a prins un rol episodic în filmul „Răsună valea“, regizat de Paul Călinescu, cariera cinematografică a lui Ernest Maftei s-a întins pe parcursul a şase decenii şi s-a încheiat tot cu o prestaţie simbolică, în filmul lui Geo Saizescu, „Păcală se întoarce“. Se spune că, în anii săi de glorie, conform radioromaniacultural.ro, făcea şi câte opt filme pe an, iar onorariul pentru un rol ajunsese să depăşească 40.000 de lei.
A reușit să-şi treacă în palmares peste o sută de pelicule, inclusiv prestaţii remarcabile în filme precum „Reconstituirea“ (regia Lucian Pintilie), „Meandre“ (regia Mircea Săucan), „Duhul aurului“ (regia Dan Piţa), „Osânda“ (regia Sergiu Nicolaescu), „Vlad Ţepeş“ (regia Doru Năstase), „Dumbrava minunată“ (regia Gheorghe Naghi) şi „Miracolul“ (regia Tudor Mărăscu).
„Iubesc foarte mult filmul pentru autenticul la care te supune. Aici n-ai cum trişa. Pelicula trădează cel mai mic fals“, obişnuia să spună „Bădia“, care a recunoscut, de altfel, de-a lungul carieri sale, că tatăl său nu a fost de acord să îmbrățișeze actoria:
Tata n-a fost el prea încântat când a auzit că mă fac actor. «Vrei s-ajungi la circ?» – zicea. Că la el nu era tocmai limpede cum e cu teatrul ăsta. În 1942, eram încă student, dar jucam la teatrul «Muncă şi lumină» din laşi – o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Am debutat în piesa «Zece milionari» de Victor Ion Popa şi, culmea!, eram bancher. Prima şi ultima oară în viaţa mea. După aia, numai muncitor şi ţăran, cum ştii şi mata..., mărturisea Ernest Maftei în revista „Cinema“ nr. 6/1973.
„Hai că-s porci!”
În august 1991, postul de radio german Deutsche Welle făcea publică o listă a celor mai periculoși oameni anticomuniști realizată de autoritățile de la București, în vremea totalitarismului. Ernest Maftei dădea o replică savuroasă la această ştire: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?”…
De asemenea, a avut şi propria emisiune tv, „Ferma”, difuzată în fiecare duminică la TVR2. Totodată, se spune că a refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului uriaș de 300 euro pe zi, considerând-o o producţie mediocră.
A fost căsătorit o singură dată – şi-a cunoscut soția în primul an de facultate -, având un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei, devenit un artist plastic cunoscut. Actorul Ernest Maftei s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, la 19 octombrie 2006, în urma unei insuficienţe respiratorii, după ce fusese diagnosticat cu un cancer agresiv la plămâni. Actorul este înhumat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
