VIDEO „That's All Right“: 60 de ani de la lansarea cântecului care a creat un rege

Elvis Presley a fost părintele rock'n'roll-ului FOTO Arhivă Adevărul

Atunci când Elvis Presley a înregistrat primul său single, în urmă cu 60 de ani, o stea şi un zeu s-au născut. Jurnalistul Dylan Jones a analizat fenomenul Elvis Presley şi a încercat să explice cum regele muzicii rock'n'roll este una dintre cele mai vii imagini ale Americii.

Pe 5 iulie s-au împlinit 60 de ani de când Elvis Presley a înregistrat primul său single, o versiune rockabilly a bluesului din 1946 „That's All Right“. Cu această piesă, Elvis a reuşit să prindă fulgerul într-o sticlă, este de părere jurnalistul. „That's All Right“ a devenit steaua călăuzitoare a rock'n'roll-ului, cântecul prin prisma căruia ar trebui judecată orice altă melodie de acest gen. Ar fi greşit dacă am spune că înainte de acesta nu a fost nimic – a fost blues, R&B, country, Ike Turner şi chiar Bill Haley. 

Unul dintre momentele definitorii ale secolului al XX-lea a durat doar un minut şi 57 de secunde. Când înregistrarea a luat sfârşit, basistul Bill Black a spus: „La naiba. Dă melodia la radio şi ne vor alunga din oraş“.

„Nu aş putea să vă spun exact ce stil era, deşi am fost întrebat de câteva ori“, a declarat pentru BBC Scotty Moore, care a înregistrat chitara. „Cred că a fost o combinaţie a mai multor stiluri. Aşa cum spunea şi atunci, şi probabil că oamenii încă spun asta atunci când îi întrebi cum au reuşit să facă un anume lucru, «Am făcut tot ce am putut»“.

De asemenea, în această vară se împlinesc 37 de ani de la moartea lui Elvis Presley, pe 16 august 1977. La fel ca asasinarea fraţilor Kennedy sau moartea actriţei Marilyn Monroe şi a cântăreţilor John Lennon şi Kurt Cobain, dispariţia lui Elvis Presley a rămas gravată în mintea publicului – fie că sunt fani sau nu. Pentru mai bine de 20 de ani, de când s-a născut rock'n'roll-ul, în 1956, Elvis a fost dorit şi apreciat de întreaga lume. O viaţă fără Elvis era de neconceput, de neimaginat. 

Elvis Presley, un martir modern

Un studiu din 2004 cu privire la cele mai emoţionante amintiri a plasat moartea lui Elvis pe locul 20, după evenimente precum Căderea Zidului Berlinului, aterizarea lui Neil Armstrong pe Lună şi atentatele din 11 septembrie 2001, arată BBC. 

Elvis a murit în perioada de vârf a punk rock-ului şi cu toate acestea el a fost considerat a fi părintele rock'n'roll-ului, fulgerul care a declanşat o revoluţie muzicală, socială, culturală, sexuală şi socio-economică. 

Punkul trebuia să-l ditrugă pe Elvis sau cel puţin tot ceea ce el ajunsese să reprezinte, dar Elvis s-a distrus singur înainte ca oricine altcineva să o poată face. Cu toate acestea, la aproape 40 de ani de la moartea sa, artistul este mai prezent ca niciodată. A reuşit să pătrundă în lumea modernă în moduri bizare şi inexplicabile: o figură emblematică în timpul vieţii, acesta a devenit un simbol religios după moarte, un martir modern crucificat din cauza drogurilor şi a sexului. A inspirat numeroase generaţii de fanatici şi imitatori, toţi tratându-l ca pe un soi de divinitate. 

Elvis Presley, un artist în jurul căruia planează încă multe legende FOTO AFP 

Călătoria lui Elvis Presley a fost exemplul perfect al mitului lui Horatio Alger din secolul al XX-lea. În loc să realizeze Visul American ducând o viaţă exemplară, luptând eroic împotriva sărăciei şi adversităţii, Elvis şi-a câştigat bogăţia şi succesul cu uşurinţă. Este o poveste moralizatoare, lipsită de orice ambiguitate: „Ceea ce eşti tu acum, eu am fost cândva; ceea ce sunt eu acum, tu vei deveni“, mai scrie jurnalistul de la BBC. 

„Moartea lui Elvis Presley din 1977 a provocat, treptat, o denaturare a realităţii şi un mit care a determinat criticii să reflecte la ideea dacă acesta va deveni în cele din urmă subiect de frenezie religioasă“, a scris biograful pop Peter Doggett, deşi oricine, chiar şi cu un interes scăzut faţă de cultura pop, ar fi anticipat acest lucru. 

„Până în 1992, corespondentul BBC pe chestiuni religioase a scris o carte, «Elvis People», cu descrierea «Se ridică o întrebare serioasă: Suntem martorii naşterii unei noi mişcări religioase?». Presleyismul ar putea lupta într-o zi pentru spaţiul spiritual cu Jacksonismul, Lennonismul şi, desigur, Cobainianity“, mai notează Doggett.

„That's All Right“, un camion de fericire care te loveşte

Cu toate acestea, cultul lui Elvis a început, de fapt, după moartea lui. Potrivit unui sondaj, realizat de CNN şi de revista „Time“ în 1993, un american din cinci credea că Elvis ar putea fi în viaţă. Totodată, studiul mai arată că în timp ce 79% din americani credeau că Presley a murit în 1977, 16% credeau că încă trăieşte, iar 5% nu erau siguri. 

Nu numai că Elvis este una dintre cele mai persistente imagini ale Americii de după anii de război, ci este zeul muzicii pop la nivelul căruia ar trebui să se ridice toţi ceilalţi. Elvis a fost acolo înaintea tuturor, înainte de The Beatles, înainte de The Rolling Stones, înainte de Sex Pistols sau de Nirvana – de aceea a fost atât de ciudat că dintr-odată nu mai era acolo. 

Şi totul a început cu „That's All Right“, o piesă care este la fel de venerată azi cum a fost şi în urmă cu 60 de ani. „A fost ca şi cum ai fi lovit de un camion plin de fericire“, a declarat regizorul David Lynch despre prima dată când a ascultat melodia. 

„Mi-am dorit ca toată lumea să aibă şansa să se confrunte cu acel sentiment. Cu siguranţă ai mai auzit aceste poveşti. Atât de mulţi cântăreţi, atunci când l-au ascultat pentru prima dată pe Elvis, s-au lovit cu pumnul în cap şi şi-au spus «La naiba! Asta este!» Şi dintr-o dată totul a devenit atât de evident. Nu era acolo şi brusc a apărut“, a conchis David Lynch.