Întoarcerea fiului răvăşitor

Întoarcerea fiului răvăşitor

Regizorul Darren Aronovsky a crezut în starul decăzut Mickey Rourke şi aşa am putut avea miracolul resurecţional al anului. „The Wrestler“ este, pur şi simplu, istoria unui om care a dat totul publicului. Pelicula nu e cu Mickey Rourke, ci e despre el.

Pentru un film cu atâtea secvenţe insuportabil de brutale, începutul e de-a dreptul delicat. Suntem luaţi cu binişorul – regizorul Aronofsky ne introduce protagonistul filmându-l din spate ca, mai apoi, să ni-l releve încetul cu încetul în toată decăderea: îi vedem trăsăturile abrutizate, fizicul suferind, deformat după ani de masacre voluntare.

E o metodă care face şocul mai tolerabil, însă oroarea de a vedea ce a devenit figura care, odinioară, îmi stârnea atâtea fioruri erotice, mă face să-mi pun mâinile la ochi şi să mă ghemuiesc în scaun.

Din fostul sex symbol al lui „Rumble Fish“ sau  „9 1/2 Weeks“ a mai rămas doar zâmbetul, atât de dezarmant de genuin, în complet contrast cu ferocitatea carcasei.

Moale/contondent, asta-i charisma Rourke, cea care i-a permis să salveze chiar şi pelicule atroce, făcute în epoca în care executa unul dintre cele mai spectaculoase şi triste plonjee actoriceşti în abis. Însă Aronovsky a crezut în starul decăzut şi iată miracolul resurecţional al anului. 

Atenţie: efect devastator!

Regretul şi însingurarea impregnează fiecare cadru al acestui film despre un luptător de wrestler terminat, ce visează la zilele sale de glorie din anii '80 - şi efectul e deseori devastator (atenţie: câteva secvenţe vă pot zdrobi inima).

E imposibil să nu fii mişcat de felul în care Aronovsky reuşeşte să transfere într-o ficţiune cinematografică solitudinea lui Rourke, descrisă de el însuşi drept „cea mai mare din lume“… Aţi înţeles bine, pelicula nu e cu Mickey Rourke, ci e despre el.

Paralelismul între actor şi personajul său e, uneori, aproape jenant (Rourke a scris chiar o parte din dialog). „The Wrestler“ este îmbibat în ruşine, dizgraţie şi o stare de disperare continuă.

Complet ruinat, Randy „The Ram“ Robinson are o relaţie imposibilă cu fiica sa şi cu propria-i persoană şi nici măcar dragostea unei alte disperate, pe care o curtează cu tenacitate (o minunată Marisa Tomei, în rolul  unei stripteuze obosite de viaţă, prizonieră a unui corp încă frumos), nu-l poate consola.

Singurul lucru care încă îl mai ţine la suprafaţă e ringul şi publicul care la fiecare întâlnire îl aclamă şi îi strigă numele. „The Wrestler“ este, pur şi simplu, istoria unui om care a dat totul publicului, dar care, odată ce şi-a atins limitările fizice, este forţat să renunţe la pasiunea de o viaţă şi să-şi caute un nou sens.

Rămâne, însă, un inadecvat, incapabil să păstreze o meserie acceptabilă social. O poveste ca multe altele, despre destine care încearcă să scape de un faliment inevitabil, cu care puteai foarte uşor să cazi în banalitate, salvată însă de la patetism de dragostea cu care regizorul tratează fiecare personaj şi de felul miraculos în care Rourke se deşiră, practic, în faţa noastră.

Un „Sunset Boulevard“ modern, profund macho, care încearcă să ne reamintească faptul că, în lumea asta, suntem cu toţii nişte amărâţi de luptători.