Cum acţionează tratamentul în urma căruia mii de români s-au vindecat de hepatită C
0
Programul de tratament fără interferon pentru 5.000 de români cu hepatită C şi ciroză a început la jumătatea lunii decembrie 2015. Până acum, mai mult de jumătate dintre aceşti pacienţi au urmat tratamentul şi au scăpat de virusul C, însă nu şi de boala de ficat.
În România, se estimează că numărul bolnavilor infectaţi cu virusul hepatitic C (VHC) şi ciroză este de circa 600.000, ţara noastră plasându-se pe locul cinci într-un top al ţărilor europene la acest capitol. „Pe plan mondial, infecţia cu VHC a rămas o problemă întrucât nu beneficiem de un vaccin. De trei ani, însă, există molecule cu acţiune directă, care elimină infecţia după trei luni de tratament, cu o probabilitate de 98-100%“, explică prof. dr. Mihai Voiculescu, medic primar medicină internă-hepatologie, şeful Clinicii de Medicină Internă de la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti şi preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului.
Terapia cu „interferon-free“, care înlocuieşte vechiul tratament cu interferon şi ribavirină, este disponibilă pentru 5.000 de pacienţi din România de la jumătatea lunii decembrie, anul trecut, printr-un program naţional la care au acces pacienţii asiguraţi, pe baza criteriilor stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Deşi în multe ţări europene un astfel de program se adresează atât bolnavilor cu grad de fibrozare a ficatului F4, cât şi celor cu F3 şi F2 – deci cu un grad de fibroză a ficatului mai redus, în România, din considerente financiare, eligibili sunt doar bolnavii cu F4 – formă medie sau severă ori cu comorbidităţi.
„Nu ştiam ce înseamnă hepatita C“
Adriana Afteni, 68 de ani, din Iaşi, este una dintre primele paciente infectate cu virus hepatitic C care au urmat terapia fără interferon. „N-am băut şi n-am fumat în viaţa mea. M-am îmbolnăvit de hepatită C în 1997, în urma unui tratament stomatologic. Aveam şi o poliartrită reumatoidă şi eram în tratament. Între două tratamente pentru poliartrită, medicul a observat că este ceva în neregulă cu analizele mele medicale. Am făcut şi refăcut analizele, plus altele amănunţite pentru ficat şi medicul mi-a spus: «Madam, te-ai făcut şi cu un C». Eu nu ştiam ce înseamnă hepatita C şi i-am răspuns medicului: «La câte am, dacă mai am şi un C nu e nicio problemă». Medicul nu a stat de vorbă cu mine despre riscurile bolii, aşa că am plecat acasă. Cu patru copii de crescut, cu serviciu, vă spun sincer că am şi uitat de boală“, povesteşte pacienta.
Într-o zi, la o emisiune de sănătate de la televizor, a văzut cum o pacientă a sunat în direct şi a început să plângă că are virusul hepatitic C. „Abia atunci am început să-mi pun întrebări. Să caut informaţii despre boala pentru care până atunci – cred că timp de cinci ani – nu luasem decât ribavirină prescrisă de medicul de întreprindere“.
În 2005, pacienta s-a internat la secţia de boli infecţioase a Spitalului de Urgenţă din Iaşi. „Medicul mi-a făcut puncţie la ficat, în salon. Am crezut că s-a terminat cu viaţa mea. În băile spitalului mişunau şobolanii, era o mizerie de nedescris şi niciun medic nu discuta nimic cu tine“.
Cum analizele au fost proaste, i s-a întocmit dosar pentru a beneficia de tratamentul cu interferon. A urmat tratamentul timp de trei luni, însă s-a dovedit inutil. Încărcătura virală nu scăzuse semnificativ. În schimb, reacţiile adverse au fost devastatoare: i-a căzut părul, a făcut depresie până la nivelul la care, spune ea, a vrut să-şi omoare un nepot, s-a declanşat diabetul, la care s-au adăugat insomniile şi ameţelile.
Efectele secundare ale noilor terapii
Marea grijă a femeii era să nu devină o povară pentru familie şi faptul că punea întrebări despre boala ei nu i-a convenit medicului care o trata. „Mi-a spus doctoriţa: «Dragă, obligaţia ta este să-ţi iei hapurile, restul e treaba noastră».“ Pentru că nu i-a plăcut lipsa de comunicare cu medicul, a plecat din spital şi, timp de mai mulţi ani, a decis să nu mai facă nimic.
„Într-o zi, am avut un vertij şi am ajuns la spital. Am cerut să vorbesc cu un psiholog şi, la îndemnul lui, am decis să merg iar la medic“. Şansa a făcut să-l întâlnească anul trecut, la Spitalul „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, pe medicul Cătălin Hucănaşu, gastroenterolog, care i-a spus că dacă nu beneficiază rapid de tratament corect şi eficient, mai are de trăit doar doi ani. Întocmirea dosarului pentru a beneficia de noua terapie a fost un calvar, mai spune femeia, pentru că a avut de depus foarte multe hârtii. „Eu eram din Iaşi, dar erau alţii, săracii, veniţi din toată Moldova şi erau plimbaţi de colo-colo pentru că toate hârtiile trebuiau depuse doar de titular“.
După două săptămâni de la depunerea dosarului, a şi venit aprobarea şi a început tratamentul cu noile molecule. În fiecare săptămână din cele trei luni cât a durat tratamentul a făcut analize, iar efectele secundare nu au lipsit. „Mi-a căzut din nou părul. Insomnia, depresia, ameţeala, greaţa, durerile de stomac au părut iar. Am slăbit 15 kilograme şi m-am simţit extrem de obosită, oboseală de care nu am scăpat nici acum. Însă, faţă de terapia cu interferon, intensitatea şi durata efectelor secundare în urma tratamentului cu molecule noi au fost incomparabil mai mici“.
Cum se administrează
Până acum, din cei 5.000 de pacienţi cu fibroză F4 care pot primi tratament cu molecule noi, mai mult de jumătate au încheiat tratamentul, potrivit prof. dr. Mihai Voiculescu. „Sunt foarte mândru că pacienţii noştri au fost disciplinaţi, au respectat tratamentul, n-am constatat erori în utilizarea medicamentului, iar pe de altă parte, opţiunea României la acest protocol terapeutic s-a dovedit corectă, eficacitatea moleculelor folosite de noi fiind superioară altor molecule“, explică medicul care a tratat până acum circa 70 de pacienţi cu noile molecule.
Tratamentul cu molecule noi este uşor de administrat, mai spune profesorul Voiculescu: „El acţionează direct, ţintit. Blochează virusul C în două puncte vulnerabile, pentru că, de fapt, este o combinaţie pentru a preveni apariţia rezistenţei. Se administrează simplu: dimineaţa se iau două tablete de un anumit tip, iar seara se ia o singură tabletă. Vestea bună pentru toată lumea e că ribavirina devine perfect inutilă. Casa va economisi bani, cred că în loc de trei bolnavi, vom putea trata patru. Pentru că datele recente pe studii făcute pe mii de bolnavi au demonstrat că ribavirina nu conferă niciun avantaj“.
„Virusul este eradicat, boala de ficat rămâne“
După încheierea tratamentului, bolnavul este monitorizat obligatoriu pentru că există şi un risc de 10% de recidivă. „Virusul moare, însă boala de ficat rămâne. Comparaţia cea mai simplă este aceea a unui avion care te bombardează şi este doborât de antiaeriană. Însă distrugerile, ruinele, gropile au rămas. Munceşti ani buni ca să le repari“, explică prof. dr. Voiculescu.
Acesta adaugă că „după dispariţia virusului C, reparaţia este exclusiv apanajul organismului, nu mai este în sarcina medicaţiei antivirale. Şi, de la organism la organism, reparaţiile se fac mai repede sau mai încet, mai amplu sau nu. De exemplu, dacă pacientul, bucuros că a scăpat de virusul C, se reîntoarce la un pahar de băutură, atunci a stricat absolut totul“.
Prin urmare, pacienţii care au încheiat tratamentul cu molecule noi şi în cazul cărora boala nu recidivează, trebuie să menţină regimul alimentar şi să ia în continuare medicaţie hepatoprotectoare, cu control medical la trei-patru luni la medicul curant. „Regimul alimentar înseamnă excluderea cu desăvârşire a alcoolului şi a alimentelor sărate. Sarea menţine apa în organism şi bolnavul poate face edem. În rest, poate mânca orice, dar cu moderaţie. Am întâlnit bolnavi care se lăudau că nu mănâncă decât un ou pe săptămână. Greşeală imensă, pentru că bolnavul are nevoie de proteine. Contează şi modul de preparare: un ou fiert este perfect, un ou făcut jumări cu slăninuţă şi caşcaval este un dezastru. Dar nu pentru ficat, pentru digestie. O astfel de omletă e foarte greu digerabilă şi duce la balonări, la fenomene dispeptice, biliare“.
Ce se întâmplă în cazul bolnavului cu recidivă? „Avem zero recăderi până acum. Avem aprobate patru protocoale care atacă virusul în alte poziţii. Moleculele se diferenţiază între ele prin locurile diferite de atac ale virusului. În eventualitatea unei recăderi, suntem pregătiţi şi este deja stabilit cu ce înlocuim moleculele actuale. Sunt validate 16 molecule care atacă virusul hepatitei C“, dă asigurări prof. dr. Voiculescu.
Potrivit acestuia, programul naţional de tratament al hepatitei C este „un program de succes. În sfârşit, medicina românească a făcut o treabă bună“. Însă, adaugă acesta, programul ar trebui continuat pentru toţi pacienţii cu F4, estimaţi la 8.000-10.000 de persoane. Prin urmare, ar fi necesar o suplimentare de 2.000-3.000 de tratamente pentru a termina cu F4 şi pentru a se putea trece apoi la pacienţii cu F3. „De altfel, în toată Europa primesc tratament cu molecule noi toţi pacienţii cu F3 şi F2. Căci F3 este categoria de pacienţi la care costurile sunt cel mai bine acoperite. Adică, tratând un F3 şi împiedicându-l să devină F4, vom avea cheltuieli mai mici. Deci interesul nostru este să-i salvăm pe cei cu F4, iar pe cei cu F3 să nu-i lăsăm să ajungă la F4“. O astfel de extindere a programului este aşteptată cu sufletul la gură de toţi pacienţii cu virus C, însă, până acum, autorităţile nu au comunicat nimic în acest sens.
Se încarcă comentariile...
