Cu cât se întârzie mai mult oferirea tratamentului personalizat bolnavului de cancer colorectal, cu atât şansele de supravieţuire scad şi costurile pentru sistem cresc

Cancerul colorectal reprezintă o afecţiune malignă localizată la nivelul ultimei părţi a tubului digestiv, adică la nivelul colonului şi a rectului. Reprezintă aproximativ 10% din totalul cancerelor, fiind al treilea tip de cancer care apare la bărbaţi şi al doilea cel mai frecvent cancer întâlnit în rândul femeilor.

În România, cancerul colorectal ocupă locul al doilea ca incidenţă la ambele sexe, această patologie fiind la ora actuală a doua cauză de mortalitate neoplazică în România, după cancerul pulmonar. Deşi peste o treime din decesele de cancer colorectal ar putea fi evitate printr-un program riguros de screening adresat persoanelor care prezintă risc crescut, din păcate acestea au încă deficienţe în România.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii prevede că anual numărul cazurilor de cancer  va fi de peste 15 milioane, devenind principala cauză de deces în ţările dezvoltate, în care, mortalitatea prin boli cardio-vasculare a înregistrat un declin constant în ultimele decenii, datorită metodelor de prevenţie.

În ceea ce priveşte costurile legate de cancerul colorectal în Europa, acestea se ridică la aproximativ 13,1 miliarde de euro şi reprezintă 10% din totalul costurilor pentru tratarea cancerului.

În cadrul interviurilor Adevărul Live, Dr. Raluca Pătru, oncolog la Spitalul Colţea, Bucureşti, şi Cezar Irimia, Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România, au explicat care este situaţia bolnavilor români care au primit diagnosticul de cancer colorectal.

Adevărul: Cât de informat este pacientul român cu privire la această boală şi în ce procent ajunge la timp în cabinetul medicului pentru diagnosticare şi tratament?

Dr. Raluca Pătru, oncolog la Spitalul Colţea, Bucureşti: Avem o problemă de informare a pacientului român. Şi nu numai în cazul cancerului colorectal, este o problemă pentru toate afecţiunile. Pacientul român se prezintă târziu la medic, vine atunci când apare durerea sau alte simptome pe care nu le poate controla şi care sunt deja agravate. Românii nu au educaţia şi obiceiul de a se prezenta atunci când apar simptome, lasă lucrurile să se agraveze.

Ce semnale ar trebui să ne trimită la medic?

Indiferent de ce boală vorbim, atunci când apare un simptom nou, fie că este durere, tuse sau oboseală, ar trebui să mergem neapărat la medic. Dacă vorbim în mod special de cancerul colorectal, cel mai frecvent simptom este reprezentat de tulburarea de tranzit intestinal, care se poate manifesta ca diaree sau constipaţie. Un alt simptom frecvent este durerea abdominală însoţită de balonare, uneori apar crampe abdominale supărătoare, scădere în greutate, oboseala excesivă care poate fi consecutivă anemiei şi sângerarea. Dacă avem sânge în scaun sau la sfârşitul defecaţiei, este un semnal de alarmă care ar trebui să ne trimită de urgenţă la medic.

Există cazuri în care boala nu are simptome?

Dacă tumora este localizată pe prima porţiune a colonului ascendent, este posibil ca sângerarea să nu apară. Până la momentul evacuării, sângele nu va mai fi vizibil. Boala este mai frecventă după 65 de ani, dar avem şi pacienţi tineri fără alte afecţiuni. Se întâmplă uneori ca pacienţii să nu aibă simptome, mai ales cei tineri. Aceştia pot duce pe picioare boala până în stadii avansate şi ajung la spital în urgenţă atunci când se instalează un sindrom ocluziv sau subocluziv.

Există persoane mai predispuse decât altele în a dezvolta această boală?

Există persoane predispuse genetic. Dacă au în familie rude de gradul I sau mai multe rude de gradul II cu tumori maligne la nivelul tractului digestiv, aceştia ar trebui să beneficieze de consiliere genetică şi de un program de urmărire mai atent faţă de populaţia fără predispoziţie genetică.

Are acces pacientul român la consultaţie, medicaţie şi intervenţii?

Supravieţuirea la 5 ani a pacientului cu cancer colorectal este cuprinsă între 30 şi 60%. Cu cât diagnosticăm mai devreme un cancer incipient cu atât şansele la vindecare şi la viaţă sunt mai mari. Dacă boala este diagnosticată în stadii avansate, şansele de supravieţuire sunt mici chiar şi dacă sunt folosite terapiile de nouă generaţie. Este important să diagnosticăm boala cât mai devreme şi să avem acces la terapii noi.

Avem în România un program de screening pentru cancerul colorectal?

Din păcate nu avem program de screening pentru cancerul colorectal. Screeningul ar trebui să fie început, conform recomandărilor Societăţilor Române şi Europene de Oncologie de Oncologie, după vârsta de 45-50 de ani. Cea mai bună metodă de diagnostic este colonoscopia, însă este o metodă invazivă şi mai greu de acceptat de către pacienţi. În cazul în care este negativă, colonoscopia ar trebui repetată la zece ani. Sunt ţări în care există astfel de programe de screening.

O altă variantă de program de screening este testul hemocult, făcut din probă de materii fecale. Acesta poate indica dacă conţine sânge. Testul ar trebui făcut anual după vârsta de 45-50 de ani. Acest test poate fi efectuat şi în România în mod gratuit, cu trimitere de la medicul de familie. Deci nu avem un program de screening propriu-zis, pacientul nu este chemat la astfel de investigaţii, dar putem spune că are acces la servicii medicale dacă este informat şi se preocupă de sănătatea lui.

Care sunt fricile şi nemulţumirile pacientului atunci când ajunge în cabinet?

Cancerul este asociat de fiecare dintre pacienţi cu un sfârşit dureros. Oamenii se tem mai mult de cancer decât de bolile cardiovasculare, deşi incidenţa este deocamdată mai mare pentru bolile cardiovasculare. Diferenţa este că în boala oncologică există multă suferinţă în stadiile terminale, aceasta este temerea cea mai mare a pacienţilor şi a familiilor lor.

Ce metode de tratament există la acest moment?

Din fericire, lucrurile au evoluat şi în România. Accesul la tratament este din ce în ce mai bun. Avem metode de chirurgie robotică pentru tumorile rectale şi de colon. pentru cancerul rectal este indicată radioterapia, iar în România avea din ce în ce mai multe centre în care există aparate performente de radioterapie. Încă există deficienţe în această privinţă, nu este acoperit necesarul, dar stăm mult mai bine decât în urmă cu 10 ani. Pe partea de tratament sistemic avem chimioterapiile uşor accesibile şi terapii biologice care cresc eficienţa în momentul în care sunt asociate cu chimioterapia. Există programele naţionale de sănătate prin care pacienţii au acces la aceste tratamente. Este adevărat, nu foarte uşor, dar există.

Adevărul: Care sunt principalele provocări ale pacientului român diagnosticat cu cancer colorectal?

Cezar Irimia, Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România: Provocările sunt multiple şi diferite, dar aş sublinia accesul la investigaţii amănunţite pentru ca fiecare pacient să poată beneficia de un tratament personalizat atunci când este cazul. Avem multe deficienţe în accesarea terapiilor noi. Decalajul este foarte mare faţă de tratamentele din UE, chiar dacă nu o spunem. Mă refer la toate formele de cancer. Noi ne punem speranţa ca Planul Naţional de Control a Cancerului să reducă aceste decalaje între pacienţii români şi cei europeni. Lipsa informaţiei, lipsa educaţiei sanitare, accesul la tratamente inovatoare sunt printre problemele pacientului român.

Din păcate, comunicarea cu pacientul este deficitară. Şi nu pentru că nu ar fi amabile cadrele medicale sau medicii, dar numărul lor este foarte mic faţă de cererea mare pentru îngrijirea medicală specifică. Avem foarte puţini medici în comparaţie cu numărul mare de pacienţi oncologici. Ar trebui făcute acele circuite specifice pe care pacientul să le urmărească. Este importantă intervenţia navigatorului de pacienţi în această patologie şi în toate bolile cronice - o persoană specializată care ştie să îndrume pacientul. După diagnosticare pacientul este pierdut, îi trebuie un navigator pentru ca el să ajungă cât mai repede la tratament şi să-şi facă cât mai repede investigaţiile cerute de medicul oncolog. În toată Europa civilizată şi responsabilă sunt navigatori pentru cei care nu se descurcă, pentru cei care au nevoie să fie îndrumaţi pentru a-şi face controalele şi tratamentul. Cu cât întârzie mai mult în a beneficia de un tratament personalizat, cu atât şansele de supravieţuire scad şi costurile pentru sistem sunt mai mari în tratarea pacientului respectiv. Avem destule deficienţe în sistem, dar circuitele sunt esenţiale.

De ce mulţi pacienţi merg să se trateze în afara ţării, ce le lipseşte în sistemul românesc?

Pacienţii care ne pleacă din ţară fac acest lucru pentru că nu avem acces la toate terapiile inovatoare care pot face diferenţa între viaţă şi moarte. Din fericire, beneficiem de specialişti de clasă, recunoscuţi internaţional şi în top 10 mondial. Nu-mi permit să dau nume, dar mă bucur să avem astfel de specialişti în ţară. Din păcate, de multe ori au mers la luptă cu mâinile goale, nu au avut acces la terapii personalizate pentru pacient. Lipsa accesului la terapii inovatoare determină pacientul să meargă în străinătate.

Un al doilea motiv este numărul mic de specialişti pe care îi are România la ora actuală, în raport cu numărul mare de pacienţi pe care trebuie să-i consulte. Fiecare medic are la uşă zilnic câte 30 - 60 de pacienţi, deşi ştim că regulamentul spune că medicul nu are voie să vadă mai mult de 20 de pacienţi pe zi.

Turismul medical a fost foarte bine dezvoltat în ţările vecine, Turcia şi Austria sunt două exemple, dar nu pentru că ar avea ei specialişti mai buni decât în România.

Ce aşteptări aveţi de la Planul Naţional de Combatere a Cancerului, este prioritizat cancerul colorectal în măsurile incluse?

Cancerul colorectal este prioritizat în Planul Naţional de Combatere a Cancerului. Pentru noi, pacienţii, s-a aprins luminiţa de la capătul tunelului după 21 de ani. În toţi aceşti ani am făcut acte oficiale prin care am cerut acest plan. Ne punem mari speranţe deoarece vine cu toate sistemele necesare informării, depistării precoce, cu programe de screening, cu accesul la terapii inovatoare, cu investigaţii genetice esenţiale în recomandarea tratamentelor personalizate. Urmărim atent implementarea acestuia şi sper să se întâmple cât mai repede pentru că va acoperi multe deficienţe din sistemul sanitar românesc şi va îmbunătăţi esenţial viaţa pacienţilor oncologici.