16 iunie: Ziua în care s-a născut Cornel Penu, cel mai mare portar de handbal al României din toate timpurile
0Tot pe 16 iunie s-au născut filosoful Nae Ionescu, celebrul comic Stan Laurel, cântăreața și actrița Ariana Grande.
16 iunie 1873: A murit Andrei Șaguna, primul președinte al Astrei, mitropolit al Transilvaniei
Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808, Mișcolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române.
Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.
16 iunie 1890: S-a născut filosoful, logicianul si publicistul român Nae Ionescu
Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila – d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român.
A fost unul dintre principalii reprezentanţi ai „trăirismului”, curent de gândire filosofică românească interbelică A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu.
În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.
16 iunie 1890: S-a născut celebrul comic Stan Laurel, pe numele real Arthur Stanley
Arthur Stanley Jefferson (n. 16 iunie 1890, Ulverston, Cumbria Anglia – d. 23 februarie 1965), cunoscut mai ales sub numele Stan Laurel, a fost un actor şi regizor, devenit celebru în cuplul de comici Stan şi Bran.
Pasiunea pentru teatru şi film a moştenit-o de la tatăl său, şi el actor. A debutat la vârsta de 16 ani, apoi s-a lăturat trupei de vodevil a lui Fred Karno, călătorind cu aceasta în Statele Unite între 1910 şi 1913. În această perioadă a avut ocazia să îl cunoască pe Charles Chaplin, pe care a şi început să îl imite.
S-a întors acasă, pentru că în 1917 să ajungă din nou în SUA, fiind distribuit într-o comedie cinematografică de succes. Încurajat, Stan a continuat să regizeze mai multe filme de scurt metraj, iar apoi să treacă la pelicule mai importante. L-a întâlnit cu această ocazie pe cel care avea să îi devină partener, Oliver Hardy, însă cei doi au făcut echipă abia mai târziu. În 1927, cuplul Stan şi Bran şi-a făcut un debut fulminant, în următorii 20 de ani fiind nedespărţiţi pe marile ecrane.
Ei au încetat să mai apară în filme în 1950, dar au continuat să joace în diverse spectacole organizate pe teritoriul Angliei. Stan Laurel a fost recompensat în 1960 cu un premiu Oscar pentru întreaga carieră, juriul recunoscându-i creativitatea în materie de comedie. Actorul a încetat din viaţa la 23 februarie 1965, în urma unui infarct.
1921: A fost înființată Societatea „Orient Radio” S.A.R.
A fost creată Societatea „Orient Radio” (Rador) S.A.R., agenţie telegrafică de presă, continuatoare a activităţii Agenţiei Române (1889), predecesoarea Agenţiei Române de Presă „Agerpres”.
La 16 iunie 1921, era înfiinţată prima agenţie naţională de presă modernă, „Orient-Radio RADOR”, ca societate mixtă, potrivit lucrării „Agenţiile de presă din România 1889-1999”, realizată de Carmen Ionescu şi apărută la Editura Tritonic, în 2001.
Fondatorii săi erau diplomatul Noti Constantinide, secretar la Legaţia română din Paris şi avocatul Sebastian Şerbescu, iar iniţiativa a fost susţinută puternic de ministrul afacerilor externe, Take Ionescu, care era convins de necesitatea unei agenţii naţionale. Primul sediu al agenţiei se afla în strada General Berthelot nr. 1, iar primul director a fost Sebastian Şerbescu, potrivit rador.ro
În perioada directoratului diplomatului Vasile Stoica, a fost cumpărat, pe strada Matei Millo la nr. 10, un imobil pentru a găzdui agenţia, loc care va fi sediul RADOR şi, mai târziu, al AGERPRES-ului, până la mutarea acestuia din urmă în fosta clădire a Casei Scânteii, Casa Presei acum.
În 1946, în România era instalat regimul communist, iar la 20 mai 1949, era emis Decretul nr. 217 prin care era înfiinţată Agenţia Română de Presă de pe lângă Consiliul de Miniştri, AGERPRES, care prelua întregul patrimoniu RADOR, legea privind funcţionarea acesteia din urmă, sub vechea titulatură fiind abrogată.
16 iunie 1946: S-a născut handbalistul român Cornel Penu
Cornel Penu s-a născut la Galaţi dar copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Buzău. A urmat cursurile Şcolii Generale nr. 8 , Liceul ”Bogdan Petriceicu Hasdeu”, apoi Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini din Galaţi.
În clasa a V-a a fost descoperit de către profesorul de Educaţie Fizică, fiind cooptat în echipa de handbal a şcolii, căştigătoarea locului I pe ţară la campionatul şcolar din 1962.
A fost şi component al echipei Clubului Sportiv Şcolar Buzău. A fost selecţionat în echipa de tineret a României, campioană mondială de tineret în 1967 în Olanda, în acelaşi an a luat medalia de bronz la Vesteras.
În 1965 a căştigat „Trofeul Carpaţi”, în 1969 a fost campion mondial universitar, iar în 1970 campion mondial la Paris şi în 1974 la Berlin. A fost medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Munchen şi cu argint la Montreal.
Cornel Penu a ajuns dublu campion mondial cu selecţionata de seniori a României în 1970 în Franţa şi în 1974 în Republica Democrată Germană.
Penu este considerat cel mai mare portar de handbal al României din toate timpurile, iar în anii ’70- ’80 a fost considerat timp de ani buni cel mai valoros portar de handbal din lume.
Cornel Penu a făcut parte din lotul echipei naţionale de handbal care a fost medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Montreal în 1976 şi cu bronz la Olimpiada dc la Munchen.
În 1972, a participat la Campionatul Mondial din Danemarca (1978) şi din Republica Federală Germană (1982), fiind selecţionat de peste 200 de ori în echipa naţională a României şi de 3 ori în echipa lumii.
16 iunie 1964: A fost dat decretul nr. 310 prin care 3467 de deținuți politic sunt grațiați de restul pedepsei pe care o mai aveau de executat.
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici în care au pătimit peste 3 milioane de români dintre care 800.000 de oameni au murit.
Amnistierea și eliberarea majorității deținuților politici din România a fost stabilită prin decretele nr. 767/1963, nr. 176 și nr. 411/1964, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, așa că publicul larg nu cunoaște conținutul lor. Înainte de a fi eliberați, deținuții au fost avertizați că nu le era permis să spună nimic despre cele pătimite, prin diferitele locuri de detenție.
Potrivit statisticilor oficiale, în ianuarie 1960, numărul persoanelor condamnate pentru delicte împotriva securității statului era de 17.613. Numărul lor a scăzut în 1962 de la 16.327 la 13.017, în urma eliberării mai multor legionari. În 1963, el s-a redus la 9.333, pentru ca în 1964 majoritatea celor rămași în închisori să fie puși în libertate.
Într-un document de bilanț al M.A.I. privind grațierile efectuate la sfârșitul anului 1963 și în prima jumătate a anului 1964, apare menționat faptul că au fost puși în libertate 10.014 condamnați. Autorul sintezei considera că majoritatea acestora s-au integrat sau își manifestă intenția de a participa efectiv la viața socială, alții “au adoptat o poziție de espectativă și izolare, evitând a mai veni în contact cu persoane suspecte și a purta discuții cu caracter politic din teama de a nu atrage atenția organelor noastre“.
Cei mai mulți au primit pensii din partea statului, iar unii au fost reîncadrați în vechile lor locuri de muncă, inclusiv în universități și institute de cercetare științifică.
Fostul ministru de Externe, Corneliu Mănescu, a povestit cum s-a derulat procesul eliberării “politicilor”: Amnistierea deținutilor politici s-a făcut din 1962 până în 1964, în mai multe tranșe, și a întâmpinat opoziția mai multor membri din conducerea partidului. Era, de fapt, o măsură politică în consens cu “reabilitările” victimelor stalinismului din celelalte țări.
Numai că Gheorghe Gheorghiu Dej i-a eliberat pe toți, nu doar pe câțiva, cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică, de exemplu. Ceea ce i-a atras un mare capital politic în Occident. Aș vrea să spun – cu o anumită malițiozitate – că Dej a acceptat să dea curs acestor intervenții, deoarece și-a dat seama că va rămâne de pe urma acestei măsuri și cu un prestigiu crescut pe plan extern.
După eliberarea deținutilor politici din 1964, Securitatea a declanșat o acțiune de supraveghere informativă la nivel național. Suspecții puteau fi nu doar foștii detinuți politici, ci și persoane fără antecedente politice, dar care erau considerate „cu potențial ostil“. Această schimbare de metodă era cerută de nevoia unor relații internaționale ameliorate și se baza pe siguranța controlului asupra prizonierilor “lagărului comunist”.
În acest sens, după 1964, represiunea comunistă împotriva opozanților regimului s-a adaptat la noile realități, utilizând instrumente mai rafinate de reprimare a opozanților: impunerea domiciliului obligatoriu, supravegherea foștilor deținuți politici, utilizarea spitalelor de psihiatrie ca locuri de recluziune, arestarea și anchetarea sub pretextul unor delicte de drept comun etc.
1978: A murit poetul şi traducătorul Teodor Pâcă
S-a născut la Ploieşti. Şi-a efectuat studiile liceale la Sibiu (1938-1944). S-a înscris în 1947 la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, fiind în paralel stagiar la CFR, iar în 1949 s-a transferat la Institutul „Maxim Gorki”, însuşindu-şi temeinic limba rusă, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006).
A avut o existenţă boemă, marcată de mari difi cultăţi materiale, şi a avut meserii şi ocupaţii dintre cele mai diverse (impiegat CFR, profesor de rusă şi de română, electrician, zugrav, profesor de gimnastică, antrenor de box). A fost una dintre figurile cele mai cunoscute ale boemei bucureştene a anilor ’50-’70.
A publicat în timpul vieţii un singur volum de versuri - „Poezii” (1970). A colaborat cu versuri la „Tânărul scriitor” şi „Luceafărul”, a tradus (proză şi versuri) din limba rusă. „Răzvrătit în cuget şi în atitudini, frecvent şi în tematica şi recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului”(„Dicţionarul general al literaturii române”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). A tradus singur sau în colaborare din Djalil Musa, V.V. Ivanov, V.A Kaverin, V. I. Şişkov, Valentin Kataev. A murit la Bucureşti.
1993: S-a născut cântăreața și actrița Ariana Grande
Ariana Grande-Butera s-a născut și crescut în Boca Raton, Florida. Este fiica lui Joan Grande, CEO la Hose-McCann Communications și a lui Edward Butera, un designer grafic. Fratele său mai mare, Frankie, este actor și dansator. Ariana este de origine italiană, „pe jumătate siciliană, pe jumătate abruzzesă”.
Faimoasa vedetă a avut primul său rol în musical-ul „13”, interpretând-o pe Charlotte. Între 2010 și 2013, ea a jucat-o pe Cat Valentine în sitcomul de pe Nickelodeon, „Victorious”, iar mai târziu a primit un rol în „Sam & Cat”(2013-2014).
Și-a lansat primul album, „Yours Truly” în anul 2013, iar piesa „The Way” a devenit un hit de top 10 în Billboard Hot 100 și a fost certificată cu dublă-platină de RIAA. De altfel, albumul a debutat pe primul loc în Billboard 200. În anul următor, Ariana Grande a primit premiul Music Business Association în categoria „Breakthrough Artist of the Year”, în semn de recunoaștere a performanței sale.
Al doilea album de studio al Arianei, „My Everything” (2014), a debutat tot pe primul loc în Statele Unite, fiind foarte bine cotat în multe alte țări. Cu hit-urile „Problem”, „Break Free”, „Bang Bang” și „Love Me Harder”, albumul a fost, timp de 34 de săptămâni consecutive, în top 10 al Billboard Hot 100. În 2015, își promovează albumul cu primul ei turneu mondial, The Honeymoon Tour. În 2016 lansează cel de-al treilea album de studio, „Dangerous Woman”. Albumul a debutat pe locul 2 în Billboard 200.
În 2020, Netflix a lansat un documentar despre Ariana Grande, intitulat „Excuse me, i love you”.
Se încarcă comentariile...
