Fostul director al Institutului Revoluţiei Române: Nu am fost nicio clipă vasalul lui Ion Iliescu!

Claudiu Iordache, fostul director al Institutului Revoluţiei Române (IRRD), schimbat din funcţie de gruparea Cazimir Ionescu- Gelu Voican Voiculescu- Răzvan Theodorescu, le răspune dur celor care l-au acuzat că a fost vasalul lui Ion Iliescu.

„Într-o lume de subalterni în care fiecare are un şef şi toţi au ambiţia nesăbuită să fie şefi, s-a înstăpânit ideea că dacă IRRD este Institutul lui Iliescu, atunci şi Directorul General este omul lui Iliescu! Dar Claudiu Iordache nu a fost nici o clipă omul lui Iliescu, doar a fost judecat ca atare de oamenii care ar fi acceptat oricând să fie oamenii lui Iliescu! Ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

S-au obişnuit să-şi permită să facă toate mişeliile fără să li se răspundă cu aceeaşi măsură! Ultima lor scrisoare, trimisă presei de către Biroul de Presă al IRRD (comunicat nesemnat), dovedeşte neputinţa de a stinge un incendiu periculos pentru ei! Adevărul este unul singur! Campania de “dislocare” a directorului general a început anul trecut cu un atac apărut în publicaţia on-line Amos News, în care, pe neaşteptate, se solicita “rebranduirea” Institutului, deci schimbarea mea! Au urmat scrisori anonime, incitatoare, ce solicitau angajaţilor IRRD să se revolte! (le pot pune oricând la dispoziţia presei) Concomitent Grupul de Bucureşti a trecut la ameninţări! Insulte, calomnii, procese de intenţie, toată recuzita a fost folosită. Am atras atenţia la vremea aceea, în scris, Preşedintelui Iliescu, mereu absent la acel timp. Nu mi-a răspuns! Şi-a numit, în schimb, un înlocuitor în persoana academicianului Răzvan Teodorescu, care să pună în aplicare programul de demitere a directorului general. Inutile au fost  documentele, Raportul General de Activităţi, trimis şi Senatului României, dovezile din care reieşea că Institutul Revoluţiei funcţiona în deplină legalitate! Ordinul primit trebuia respectat! Recunosc, nu am fost surprins. Nu eram „plastilina” de care aveau nevoie în perspectiva proceselor penale ce îl vizau pe Ion Iliescu! A urmat agonia relaţiilor mele cu membrii Colegiului de Bucureşti (cu excepţia domnului Petre Roman, care şi-a păstrat continuu atitudinea lucidă şi onestă!). M-au acuzat, în lipsă de inspiraţie, de tot ce le-a venit la îndemână! Ar putea să explice Ion Iliescu acuzaţiile viscerale ale valeţilor lui?

Ar putea să explice de ce Cazimir Ionescu m-a acuzat că sunt impostor al Revoluţiei? Ar putea să explice de ce favoritul său, pe nume Emilian Cutean, mi-a aruncat în obraz: „Eşti un nimeni!”? Ar putea să explice de ce “umbra” lui în Revoluţie, Gelu Voican Voiculescu, mă acuza că am dus Institutul de râpă, el care habar n-avea de activităţile Institutului! Ar putea să explice de ce l-a expus pe academicianul Răzvan Theodorescu - care, spre ruşinea lui, a acceptat să joace rolul unui judecător aservit, şoptindu-mi continuu: „E de rău, domnule Iordache! E de rău!“, deşi nu-mi răspundea la întrebarea: „Concret, şi cu dovezi, domnule academician, ce e de rău?” (Şi încă nu mă refer la acuzaţii gratuite mult mai grave, care îi privesc nemijlocit!).

Apoi m-au demis într-o şedinţă “securistică”de pomină! Pentru ca ulterior să mă acuze de felonie, de trădarea seniorului de către vasalul lui! Nu am fost nici o clipă vasalul lui Ion Iliescu! Ei, poate! Ei, desigur! E suficient să-mi amintesc ce-mi spunea Voican Voiculescu: că în zilele Revoluţiei, el şi Cazimir Ionescu îl încadrau strâns pe viitorul preşedinte, pentru că în eventualitatea în care s-ar fi închis o uşă între ei şi viitorul conducător ar fi rămas definitiv în afara viitoarei Puteri! Am asistat, dezgustat, la punerea în scenă a demiterii mele: un teatru penibil al unor persoane care n-au prezentat dovezile scrise ale împuternicirilor pe care au pretins ca le deţin pentru a vota în numele celor absenţi, şi nu cunoşteau nici măcar modalitatea legală prin care putea fi demis directorul general al Institutului din al cărui Colegiu Naţional făceau parte! Pe tot parcursul acestei şedinţe au putut fi auziţi vorbind unii peste alţii, certându-se, întrerupându-se, pierzând subiectul, făcând propuneri: care pentru demitere, care pentru suspendare, ignorând că singura cale legală prin care putea fi demis directorul general era aceea prin care fusese numit – preşedintele Institutului, şi numai el, avea dreptul legal de a propune demiterea directorului general, Colegiul Naţional (for deliberativ prin lege!) având posibilitatea de a lua în discuţie propunerea preşedintelui şi a o supune la vot! Când şedinţa s-a sfârşit am înţeles, dacă mai era nevoie, cu ce fel de oameni fără caracter mă însoţisem pentru a duce lucrarea Institutului până la capăt! În acest moment încă am răgazul să chem în judecată actuala conducere a IRRD, pentru a dovedi ilegalitatea manevrelor lor, ce n-au respectat nici Legea Institutului, nici Legile Statului!

Şi pentru cei care mai cred că Ion Iliescu nu ştia ce se întâmplă la Institut, fiind izolat la domiciliul său, iată mai jos dovada!

Răzvan Theodorescu, în convorbire telefonică cu Ion Iliescu, spre finalul şedinţei de Colegiu din 30 martie 2018: Da, domnule preşedinte, suntem în plină dezbatere… suntem aici cu toţii, şi acum vă transmit cam ceea ce am concluzionat. S-a cerut… mă rog, s-au expus punctele de vedere, le-a expus domnul Cuteanu, domnul Iordache a avut dreptul de replică, a replicat… situaţia este foarte tensionată… Domnul Cuteanu în numele grupului, dar verbal, a cerut demiterea domnului Iordache… Eu vă propun în faţa tuturor colegilor următorul lucru: pentru că nu avem o hârtie scrisă cu toate punctele semnate de toţi membrii Colegiului… Grupului de Analiză… propun o suspendare a directorului general, o numire interimară a lui Gelu Voican Voiculescu… nu ştiu, eu nu sunt tehnic ca să fac cu speaker… domnul preşedinte spune că dacă Gelu Voican acceptă şi din păcate, vreau să vă spun un lucru, s-a trimis deja o hârtie pentru audit la Senat.

Eugenia Iorga: Cine a trimis? 

Răzvan Theodorescu: S-a trimis, doamnă, nu mai… şi la Curtea de Conturi… şi mai e ceva, l-am rugat pe domnul Iordache… (dl Theodorescu tace, se aude din telefonul vocea preşedintelui Ion Iliescu). Bun, şi l-am rugat pe domnul Claudiu Iordache să nu trimită acea scrisoare la Preşedinţie pentru completarea locurilor… (rumoare în sală) este dreptul dumneavoastră şi numai al dumneavoastră nu, al dumneavoastră, nu al Colegiului… (se aude din telefonul dlui Theodorescu vocea preşedintelui Ion Iliescu)

Eugenia Iorga: în relaţia cu terţii… exclusiv dumnealui… 

Răzvan Theodorescu: Eu cred că este sănătos ceea ce s-a propus, o suspendare… (este întrerupt de Cutean care strigă: „Nu s-a propus, s-a propus demiterea”)…

Răzvan Theodorescu, în continuare la telefon cu Ion Iliescu: Bine. Bine. Da. Bine. Bine. Deci dumneavoastră mergeţi pe formula. Voican nu prea… nu prea acceptă… (o voce strigă: “Da, vrea, vrea”, apoi iar vorbesc unii peste alţii, cu ton ridicat)… Eu o să vă dau telefon mai târziu, domnule preşedinte, la revedere. Cred că mai transparent nu s-a putut.

Răzvan Theodorescu: A spus aşa: să se pună la vot formula suspendării pe care domnul Ispas şi cu mine o împărtăşim, sau aceea a demiterii.

Emilian Cutean: Noi propunem retragerea sprijinului din partea preşedintelui, că aşa scrie legea, el îl propune şi îl şi retrage... retragerea sprijinului domnului Claudiu Iordache din funcţia de director general… şi demiterea, şi bineînţeles numirea…

Răzvan Theodorescu: Vă rog votaţi…

Eugenia Iorga: Dar nu, ar trebui să gândim foarte bine asta, pentru că într-adevăr noi nu avem un document… 

Răzvan Theodorescu Nu avem o hârtie care să… de aceea eu am spus… (este întrerupt)

Eugenia Iorga: Noi nu putem realiza o demitere fără un document… 

Petre Roman Domnule, eu nu particip la o întrunire ilegală, pe cuvânt de onoare! Nu particip! (se ridică şi părăseşte sala).

Răzvan Theodorescu: Cum văd că înclină şi doamna Iorga, cum a spus domnul Ispas, cum gândesc şi eu, în lipsa unui document scris toată povestea este o operetă, nu vă supăraţi!”

Şi totuşi, în lipsa oricărui document scris care ar fi putut constitui baza legală, după 30 de minute de la acest moment directorul general al Institutului Revoluţiei Române a fost demis!

Cât priveşte Agenţia Agerpres, aceasta n-a preluat nici unul dintre textele mele privind situaţia de criză de la IRRD, dar în schimb, în numele imparţialităţii presei, a preluat Scrisoarea acoliţilor domnului Ion Iliescu! După 29 de ani de la victoria Revoluţiei Române!

Întreg Comunicatul IRRD emis în 8.05.2018 este tarat de afirmaţii neadevărate şi calomnioase! Mă voi opri doar asupra câtorva dintre ele.

Biroul de presă IRRD afirmă: “În urma raportului unui Grup de analiză - înfiinţat prin hotărârea Colegiului Naţional, votată în şedinţa din 2 februarie 2018 - la 30 martie acelaşi for suprem de conducere al IRRD a votat cu o majoritate legală, destituirea domnului Claudiu Iordache din funcţia de director general al IRRD”.

Aşa-numitul Grup de analiză (ce avea să se identifice în solicitările adresate directorului general IRRD prin semnătura “Preşedintelui Cutean”) a fost în realitate un grup de câteva persoane care timp de două luni, februarie şi martie 2018, au perturbat activitatea normală a Institutului prin comportament grosolan şi abuziv, prin somaţia de a prezenta acte dintre cele mai diverse (inclusiv acte pe care nu aveau dreptul legal să le ceară, cum ar fi date private ale angajaţilor Institutului), cu unicul scop de a găsi ceva care să le folosească pentru demiterea directorului general Claudiu Iordache! Hotărârea Colegiului Naţional din şedinţa din 2 februarie 2018, la care fac ei referire, a fost în realitate o decizie a Grupului de Bucureşti, decizie a cărei legalitate n-au putut s-o demonstreze până în data de 30 martie prin prezentarea mandatelor scrise ale colegilor absenţi, mandate pe care au afirmat că le deţin, şi le-au contabilizat la vot! De altfel, aceasta a fost modalitatea pe care Grupul de Bucureşti a folosit-o pentru a lua hotărâri în lunile februarie şi martie 2018. Până în ziua demiterii mele, 30 martie 2018, n-am văzut nici un mandat scris depus lângă Procesele Verbale ale şedinţelor Colegiului Naţional, pentru a se demonstra legalitatea exprimării votului acelor membri al Colegiului! Stenogramele înregistrate ale acestor şedinţe sunt dovezile peremptorii ale manevrelor pe care le-au folosit pentru a-şi atinge singurul scop pentru care s-au mobilizat ca niciodată în existenţa Institutului, şi anume preluarea controlului asupra IRRD, la comanda unui preşedinte de Colegiu voit absent,  prin demiterea mea!

Iată un fragment edificator din stenograma şedinţei din 30 martie 2018, în care “forul suprem de conducere al IRRD” a votat destituirea directorului general pe baza Raportului altfel inexistent al unui aşa-zis Grup de analiză:

“Claudiu Iordache: Deci am făcut noi înşine un raport pe care l-am pus la mapă. Institutul propune membrilor Colegiului, îşi asumă ceea ce au făcut, dânşii urmează să ne propună la rândul dumnealor, să ne prezinte cu această comisie un raport final.

Emilian Cutean: Noi nu.

Petre Roman: Dar staţi puţin, s-au ridicat aici trei probleme, te rog să vorbeşti. 

Claudiu Iordache: Dar raportul pe care aceştia l-au încheiat trebuia să ajungă... (este întrerupt de Cutean).

Emilian Cutean: Dar noi nu am făcut un raport, domle! 

Claudiu Iordache: Păi nu aţi spus că aţi făcut un raport?

Emilian Cutean: Nu l-am făcut!

Claudiu Iordache: Deci nu aţi făcut niciun raport!

Emilian Cutean: Nu! Am venit cu 3 chestiuni, nu am vrut să facem raport.

Eugenia Iorga: Şi nici nu avem date.

Gelu Voican Voiculescu: Rămâne între noi! 

Razvan Theodorescu: Staţi puţin, cu datele, ce a spus dl. Cutean cred că ne convine. Nu s-a făcut un text scris, s-au ridicat nişte probleme. 

La capătul acestei şedinţe, fără nici un Raport al nici unui Grup de analiză, directorul general Claudiu Iordache a fost demis!

Grupul de Bucureşti nu se împiedică în formă când Şeful îi cere, imperativ, să preia controlul asupra Institutului! Ba chiar, în avântul de a înregistra imediat hotărârea demiterii mele, au pornit buluc spre uşa sălii de şedinţă uitând că nu numiseră un alt director general, fiind readuşi în sală de chemările îngrijorate ale colegei Iorga Eugenia, care le-a reamintit că uitaseră de Gelu! Acesta este grupul care a preluat Institutul Revoluţiei Române, în numele căruia trimite Comunicate de presă pline de neadevăruri şi calomnii!

Cât priveşte acuzaţia că aş fi ascuns Colegiului Naţional unul dintre Caietele Revoluţiei, mă întreb dacă n-au simţit ridicolul unei astfel de declaraţii înainte de a o face! Numărul 4(69)/2017 al Caietelor Revoluţiei nu a fost ascuns nimănui! Aşa cum s-a întâmplat cu fiecare dintre numerele Caietelor Revoluţiei, a fost oferit fiecărui membru al Colegiului  şi ridicat online pe pagina IRRD!

Această afirmaţie mincinoasă este, poate, cea mai clară dovadă că majoritatea membrilor Colegiului de Bucureşti n-au citit publicaţiile Institutului! Iar unii dintre ei (Emilian Cutean, Cazimir Ionescu) chiar s-au lăudat cu asta!

Cât priveşte “forul suprem” de conducere al IRRD, poate că ar fi necesară o discuţie juridică pe tema mandatelor “pe viaţă” ale membrilor Colegiului Naţional. În acest comunicat IRRD se afirmă că: “în conformitate cu art. 4, alin. a) al Legii nr. 556/2004, preşedintele în exerciţiu al României nu poate decât să înlocuiască cei 5 membri defuncţi ai Colegiului Naţional”. Articolul 4 al Legii 556/2004 prevede următoarele:

Art.4.- In cadrul Institutului se constituie:

a) Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, denumit in continuare Colegiu Naţional, ca organ deliberativ de conducere a Institutului, cu mandat permanent, format dintr-un număr de 25 de personalităţi reprezentative şi recunoscute ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Membrii Colegiului Naţional sunt desemnaţi de către Preşedintele României, cu consultarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989 ;

În discuţiile din ultimele şedinţe de Colegiu Naţional, membrii Grupului de Bucureşti au afirmat că preşedintele în exerciţiu al României nu poate dez-numi nici unul dintre membrii Colegiului IRRD, deoarece aceştia ar avea mandat “pe viaţă“. După cum se poate citi în Legea de înfiinţare a Institutului, nu există nicăieri această precizare juridică, Grupul de Bucureşti interpretând prin prisma intereselor proprii formularea “mandat permanent”. Dar atunci când legea nu prevede în mod explicit, neechivoc, există principiul juridic “cine te numeşte te dez-numeşte”, pe care, dealtfel, l-au folosit pentru a mă demite (Legea Institutului nu preciza decât cine numeşte directorul general, nu şi cine îl poate dez-numi). Din reacţiile lor pe parcursul ultimelor şedinţe de Colegiu a reieşit limpede că singurul lucru de care se temeau era acesta: că preşedintele în exerciţiu al României, domnul Klaus Iohannis, îşi va folosi prerogativele legale şi va opera modificări în Colegiul Naţional IRRD nu doar prin numirea de noi membri pe locurile libere, dar mai ales prin dez-numirea membrilor a căror statură morală a fost compromisă prin cercetarea în dosare de importanţă majoră precum Revoluţia din Decembrie 1989 sau 13-15 iunie 1991, ori prin colaborarea cu fosta Securitate! 

Acesta a fost şi motivul pentru care m-am adresat public Preşedintelui României, dl Klaus Werner Iohannis!
Altfel, anomalia rezultată din faptul că Institutul Revoluţiei Române va continua să existe la comanda unui director general cercetat pentru crime împotriva umanităţii, inculpat în două mari dosare privind Revoluţia Română şi Mineriada, având un frunte un preşedinte ce nu mai participă de luni de zile la activităţile acestuia (inculpat el însuşi, alături de Voican Voiculescu şi Cazimir Ionescu, în cele două procese), această anomalie odată acceptată va constitui o ultimă sfidare a ideii că în urmă cu 29 de ani în România a existat o revoluţie a românilor simpli, singurii care au plătit cu jertfe căderea Regimului dictatorial şi căderea lui Nicolae Ceauşescu!“, scrie Claudiu Iordache.