Analiză Femeile din România, între victime ale violenței și absența din funcții de decizie. „Încă nu suntem într-o societate normală”

La scurt timp după ce violența împotriva femeilor a fost readusa în atenția publica de doua cazuri șocante, doamnele sunt din nou în prim-plan, de data aceasta prin absenta din funcțiile de decizie. În noul guvern al României, care are 16 ministere, doar douǎ sunt conduse de femei. Una dintre ele deja a fost ținta agresiunilor online.

Foto: Shutterstock

Deși aproape absente atât în cabinetul proaspăt instalat la Palatul Victoria, cât și în guvernările anterioare, femeile din Guvernul Bolojan, Oana Țoiul (ministru de Externe) și Diana Buzoianu (ministrul Mediului) au atras atenția, în prima fazǎ după ce Călin Popescu Tăriceanu a afirmat cǎ cele doua reprezintă un risc.

„Prea tinere, prea fără experiență, prea din afara politicii, prea… femei”, a fost reacția ironică a lui Dominic Fritz, liderul USR.

Oana Țoiul a devenit ulterior ținta agresiunilor verbale în online, după ce deputatul AUR Mihail Neamțu a publicat o imagine cu chipul acesteia deformat, derapaj care a stârnit discuții ample.

Prezența femeilor în funcții de decizie

Gestul deputatului AUR este catalogat de fosta consilieră prezidențială Adriana Săftoiu drept unul „incalificabil”. „A dus discursul politic, că până la urmă îl putem încadra, gestul făcut de deputatul AUR, să spunem că e o fel de discurs, foarte jos. (...) E incalificabil gestul. Hai să rămân doar la un singur termen, să nu zic mai mult. (...) În mod clar, în cazul celor două, au fost, nu știu dacă atacate este termenul cel mai potrivit, dar și eu am văzut în mediul ăsta virtual, pe social media, că au fost totuși mult mai criticate. Și nu toate numirile de acolo prezintă și competențe. Unele sunt făcute politic”, explică Adriana Săftoiu. 

Adriana Săftoiu punctează că femeile au mai puține șanse de a fi prezente într-un guvern cu mai multe partid: „Acolo unde avem guverne cu reprezentare mai mare, sunt guvernele formate din două, trei partide cu mai multe ministere și mai multe șanse. Dar în actuala formulă (n. r. - cu patru partide), aproape că îmi vine să zic că e surprinzător și că au fost două femei”.

„Trebuie să subliniem, totuși. E clar că noi încă nu suntem într-o societate firească, normală. Faptul că noi încă ne mirăm că sunt prea multe sau prea puține femei. Că e un reprezentant al unei minorități. (...) Într-o societate normală, unde promovarea are legătură doar cu ceea ce știi să faci, cu background-ul tău, cu cultura, cu școlile pe care le-ai făcut, e irelevant că sunt femeie, că aparțin unei minorități. Dar noi încă continuăm să rămânem surprinși dacă într-un guvern sunt și femei și să avem această discuție de ce sunt 2 sau de ce sunt 10. Evident că, la nivelul societății noastre există un misoginism. Chiar dacă uneori el reușește să fie camuflat, dar el există. Este acolo, este în subconștient”, mai punctează fosta consilieră prezidențială. 

Cu privire la prezența actuala a femeilor în politică, Adriana Săftoiu subliniază că în lipsa impunerii cotelor de gen am fi putut sta și mai prost: „Să ne amintim că prima dată când s-au impus cotele de gen, conducerile a partidelor au fost așa de șmechere încât au fost 25% femei pe listă, dar cele mai multe dintre ele erau pe locuri neeligibile”.

Un raport din 2023 al Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) plasa România pe ultimul loc în privința egalității de gen și pe penultimul loc în privința puterii politice a femeilor. În prezent, în Guvern sunt doar două femei în funcția de ministru, din cei 16 pe care îi are Cabinetul Bolojan. Situația nu este mai bună nici în Parlament. La nivel european, în 2024, cele mai mici procente ale femeilor în parlamentele naționale au fost înregistrate, potrivit datelor Eurostat, în Cipru – 14,3%, Ungaria – 14,6% și România – 19,5%. Acum, în Parlament sunt 101 femei din cei 464 de membri, 73 în Camera Deputaților și 28 în Senat. În Parlamentul European, din cei 33 de aleși români, sunt doar 5 femei. 

Dezbaterea din spațiul public vine la scurtǎ vreme după ce douǎ femei au fost ucise pe stradǎ de autori diferiți, tragedii ce au generat proteste pentru a se atrage atenția cu privire la modul în care sunt văzute femeile în societatea românească. 

„Reprezentarea echilibrată a femeilor în funcții de decizie, esențială pentru a construi un mediu în care respectul față de femei să fie o realitate” - Roxaana Mînzatu, vicepreședinte Comisia Europeană

În contextul evenimentelor care au oripilat opinia publică, vicepreședinta Comisiei Europene Roxana Mînzatu subliniază că „violența împotriva femeilor este o mare rană socială în numeroase țări, iar în România vedem că este încă o rană deschisă”. De asemenea, șefa portofoliului european pentru drepturi sociale și competențe punctează că reprezentarea echilibrată a femeilor în funcțiile de decizie este esențială pentru a construi un mediu care să asigure respectul față de femei. 

„Uniunea Europeană a sprijinit deja România în acest domeniu, cu finanțări din Fondul Social European Plus (FSE+). Au fost implementate proiecte importante: locuințe protejate în fiecare județ, servicii adaptate pentru victime și centre de sprijin, precum în cadrul proiectului Venus. Însă legea și serviciile trebuie însoțite de o schimbare de mentalitate. Avem nevoie de mai multă conștientizare la nivel social. Reprezentarea echilibrată a femeilor în funcții de decizie, în viața publică și în toate sectoarele societății este esențială pentru a construi un mediu în care respectul față de femei să fie o realitate, nu doar un ideal”, explică Roxana Mînzatu, într-un răspuns pentru „Adevărul”.

În același timp, Comisia Europeană cere României să asigure transpunerea Directivei 1385, adoptată în 2024, privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice în Uniunea Europeană. „E adevărat că această directivă are ca termen-limită anul 2027, dar viața, sănătatea și siguranța fiecărei fete și femei din România nu pot aștepta. Este nevoie de o mobilizare rapidă și reală a autorităților”, mai atrage atenția vicepreședinta Comisiei European.

Măsurile care pot fi implementate de stat 

Conștientizarea gradului crescut de violență îndreptată împotriva femeilor în societate aduce în prim-plan necesitatea implementării unui cadru extins, de la măsuri de protecție până la înăsprirea legislației față de agresori. 

Președintele Nicușor Dan a dat asigurări că va colabora cu Guvernul pentru a construi „un pachet de măsuri concrete, care să asigure protecția reală a victimelor și prevenirea violenței de gen”. Una dintre măsurile propuse vine din Parlament. PSD a anunțat un proiect de lege prin care uciderea femeilor să fie o infracțiune distinctă prevăzută în Codul Penal, iar în urma ultimelor cazuri de violență raportate public, a fost cerută inclusiv intervenția Comisiei Europene. 

Protecție eficientă, nu doar formală

Potrivit psihologului Mihai Copceanu, în practică, o parte semnificativă a agresorilor încalcă cu bună știință și în mod repetat ordinele de protecție emise de autorități, iar în acest sens „utilizarea brățărilor electronice este una dintre soluțiile moderne și eficiente”, care este însă folosită într-un număr mic. 

Datele de la finalul anului trecut arătau că în majoritatea cazurilor victimele din România refuză acest tip de protecție. Până în luna octombrie, doar în 11% dintre cazurile pentru care s-a emis ordin de protecție au fost montate astfel de brățări.

Intervenție timpurie și terapie obligatorie pentru agresori

Și în cazul în care victima este păzită nu este suficient, mai spune psihologul Mihai Copăceanu. Riscul nu este înlăturat, dacă agresorul nu este supus unei intervenții psihologice serioase.

„Agresorii trebuie sancționați de la primele semne ale comportamentului violent, de la abuzul emoțional, nu doar după ce au comis fapte grave. În paralel cu protejarea victimelor, este esențial ca aceștia să fie obligați să urmeze programe psihologice de reducere a comportamentului agresiv și un astfel de program poate însemna 6 luni, 12 luni sau mai mult. Programele bazate pe dovezi științifice — axate pe controlul furiei, gestionarea impulsivității și schimbarea tiparelor de gândire — pot reduce semnificativ riscul de recidivă. La finalul acestor intervenții, un psiholog ar trebui să evalueze riscul de agresivitate și să formuleze recomandări clare pentru continuarea procesului de reabilitare”, mai punctează psihologul.

Prevenție pe termen lung: educație și schimbare de mentalitate

„Violența împotriva femeilor nu se combate doar cu legi sau pedepse mai dure. Este nevoie de o abordare coerentă și umană, care să combine protecția victimelor, reeducarea agresorilor și educația timpurie. Fără intervenții reale și coordonate, vom continua să asistăm la tragedii care ar fi putut fi prevenite”, subliniază Mihai Copăceanu.

Astfel, potrivit specialistului, „soluția durabilă stă în educație”, iar acest lucru se poate realizare prin introducerea unor programe de prevenție în școli, „care să educe băieți și tineri să vadă femeia ca egal”, pentru că „respectul, empatia și comunicarea non-violentă trebuie învățate de timpuriu. Doar așa vom crește o generație de bărbați care nu vor considera violența un instrument de autoritate sau control”.

Nu în ultimul rând, oricât de aspră ar fi legea, „studiile arată că o aplicare corectă a legislației reduce semnificativ violența domestică. Totuși, în zonele defavorizate social — cum sunt comunitățile sărace, mediul rural sau zonele cu risc ridicat — legea este aplicată mult mai slab. Pentru a diminua fenomenul violenței în România la nivel național, este esențială atât creșterea protecției victimelor, cât și asigurarea unei aplicări riguroase și eficiente a legii în aceste zone și pentru categoriile vulnerabile”, mai explică psihologul.  

Și fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România atrage atenția că datele actuale „reflectă un nivel ridicat de violenţă împotriva femeilor în relaţiile de cuplu din România”, astfel că este nevoie de o intervenție fermă a  autorităţilor, prin derularea unor campanii de conştientizare, precum și de adoptarea unei politici de toleranţă zero faţă de orice formă de violenţă, predarea unor noţiuni privind consimţământul, relaţiile sănătoase şi egalitatea de gen în şcoli, formarea adecvată a personalului care lucrează cu victimele şi extinderea serviciilor de sprijin disponibile (psihologic, juridic, social).   

Cazurile care au pornit proteste în Capitală

Primul caz care a atras atenția a fost cel al Teodorei Marinescu, cunoscută în spațiul public în urma participării la emisiunea „Insula Iubirii”. Tânăra de 23 de ani a fost împușcată mortal de către fostul iubit, în timp ce o ținea pe fetița sa în vârstă de 5 ani în brațe. La numai două săptămâni distanță, o altă tânără în vârstă de 22 de ani a fost ucisă în comuna prahoveană Lipănești de fostul ei iubit. În ambele cazuri au existat semne de agresiune în trecut. 

Potrivit Monitorului Social, realizat de fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România, la nivelul Uniunii Europene, România este între primele state cu cazuri de violență îndreptată împotriva femeilor. Aproape jumătate dintre femeile din România (45,5%) au suferit violenţă psihologică din partea partenerului intim, faţă de media UE de 29,9%, ţara noastră situându-se pe poziţia a patra, după Ungaria, unde 52,1% dintre femei au suferit violenţă psihologică din partea partenerului intim, Finlanda (50,2%) şi Slovacia (48,9%). Lucrurile stau și mai rău în privința violenței fizice. Un sfert dintre femeile din România (25,4%) au suferit violenţă fizică, inclusiv ameninţări din partea partenerului intim, un procent dublu faţă de media UE (10,7%).